În România contribuablii şi asistaţii social nu au aceleaşi drepturi. Discriminarea este în favoarea asistaţilor

de Ștefan Ciocan

Contribuabilul care plăteşte taxe şi impozite cu care alimentează bugetul nu se poate bucura de nici o investiție publică pentru că vine asistatul social, care nu a contribuit cu nimic la „binele” comunităţii şi îl distruge. Nici Poliţia care ar trebui să aplice legea, plătită fiind de contribuabil în acest sens, nu ia măsuri împotriva asistatului social, ca nu cumva să-l discrimineze. Până la urmă, drepturile contribuabilului nu le apără nimeni. Pentru că atunci când vine vorba de alegeri, votul contribuabilului este egal cu cel al asistatului social, sau al celui care se manifestă antisocial. Şi pentru politicienii care conduc România, votul contează mai mult decât orice. Mai mult decât legea, bunul simţ, bunăstarea contribuabililor.

Să vă dau un exemplu în aparență minor. Primăriile investesc banii propriilor contribuabili în locuri de joacă moderne, bine mobilate. Este lăudabilă iniţiativa edililor, dar investiţiile se dovedesc aproape inutile în lipsa unor metode coercitive de educare a unei părţi a populaţiei. Există o regulă în faptul că, în câteva zile de la inaugurarea locurilor de joacă, leagănele şi toboganele sunt deja rupte. Pe jos este plin de coji de seminţe şi mucuri de ţigări. Copiii mai mici sunt aproape călcaţi în picioare de „puradei” de peste 12 ani care invadează efectiv locurile de joacă. Ţiganii mai în vârstă stau pe băncile din preajma locurilor de joacă şi improvizează adevărate picnicuri cu bere la PET şi seminţe. Regulamentul locului de joacă nu este respectat, dar cui îi pasă? Cine are curajul să le atragă atenţia „puradeilor” că sunt prea mari pentru un anume leagăn sau tobogan, când de pe margine pirandele veghează la „liniştea” copiilor?

Este o problemă de educaţie! Vor spune cei care încă mai cred în frumoasa lozincă de integrare a ţiganilor în societate. În realitate este o problemă de ordine publică. Ţiganii au curajul să-şi facă de cap şi să distrugă tot ce se construieşte pentru confortul devenilor pentru că nimeni nu-i opreşte să facă asta. Ca şi în cazul cerşetorilor minori, trimişi să apeleze la mila publică de părinţii lor, şi în cazul copiilor care distrug locurile de joacă, poliţia ridică din umeri şi nu ia nicio măsură. Locurile de joacă ori nu sunt supravegheate de Poliţia comunitară, ori dacă sunt, poliţiştii nu iau măsuri împotriva celor care nu respectă ordinea publică.

În România contribuablii şi asistaţii social nu au aceleaşi drepturi. Discriminarea este în favoarea asistaţilor.

Pentru „fraierii” care plătesc taxe şi impozite există numai locurile de joacă private, unde părinţii mai plătesc o dată „luxul” de a-şi vedea copiii că se joacă civilizat şi în siguranţă, când în mod normal ar putea să facă asta în spaţiile amenajate din bani publici de Primărie. Dacă ar fi respectate cele mai elementare reguli de bun simţ şi convieţuire.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la În România contribuablii şi asistaţii social nu au aceleaşi drepturi. Discriminarea este în favoarea asistaţilor

  1. Cetatean UE zice:

    Ai dreptate 100%. Sunt si eu intrigat de nepasarea acestor gardieni publici cunoscuti si sub numele de „politisti locali”! Cred ca ar trebui instituite acele reguli din America anilor ’30, cand la fiecare colt de strada patrula un politist cu bastonul la sold! Cred ca ar trebui sa incepem cu inceputul, pentru ca modul lor actual de actiune este inexistent! Nu-i vezi ziua intreaga decat arareori plimbandu-si cururile in masini. Pai asa trebuie sa-si faca rondul un organ care este desemnat sa mentina si sa intretina ordinea? Numai ca la noi, eternul „Las’ ca merge si asa!”, ne va mai chinui multa vreme de acum incolo, din pacate.
    Am incercat si eu a atrag atentia asupra acestui aspect, in mai multe randuri, prin scrisori catre primaria Deva, insa am primit raspunsuri de genul „Vom lua in considerare sugestiile dvs., bla, bla, bla…”.
    PS – Acum se infrumuseteaza orasul, citesc in presa locala, prin plantarea de flori (!?). Le-as sugera edililor sa planteze SI copaci. Si sa scoata gardienii publici la patrulare, PE JOS, cu chitantierul la sold si cu ochiul cat mai ager, fara mila atunci cand se incalca regulile bunului simt, pe strada.

  2. Alma zice:

    De ce nu ar putea societatea civila sa organizeze un serviciu, pe baza de voluntariat, care sa descopere la timp problemele si sa le transmita autoritatilor? Un fel de grup local de actiune, la nivel de cartier.

    • Sare'n Ochi zice:

      pentru ca nu exista societate civila?
      ideea este foarte buna.
      cu cine o pui in practica?

      • Alma zice:

        Cu doi oameni, pentru inceput, si o cutie postala. Mers din casa in casa si spus asa: avem o cutie postala pentru sesizari si reclamatii. Ne ingrijim cu totii de problemele cartierului, si va rugam daca aveti ceva de spus sa o faceti, iar noi vom merge cu problemele oamenilor la primarie/politie/alta institutie responsabila, unde vom reclama oficial. Ne intalnim cu cei interesati o data la doua saptamani, la locul cutare, ca sa va spunem ce-am izbutit. Societatea civila nu se naste, se construieste. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s