Dragostea ar trebui să fie ca soarele, să-i încălzească la fel şi pe unguri şi pe români. Din păcate, intervin politicienii și rămâne numai frig și ură

Povestea începe într-o şcoală generală, undeva înTransilvania. Micuţul Ioan sau Ianos, nici el nu ştie exact care-i este numele corect, stă singur în bancă, în timp ce grupuri, grupuri colegii săi zburdă în curtea şcolii. Ar vrea şi el să se joace cu ei, dar a renunţat de mult să mai încerce să se apropie de vreuna din cele două cete care povestesc voios una în limba română şi cealaltă în ungureşte. Ioan/Ianos se mulţumeşte doar să privească cerul albastru pe care câţiva nori de vată zburdă undeva spre apus. Soarele îi încălzeşte în egală măsură şi pe unguri şi pe români. Şi atunci, el de ce nu poate să se joace cu ungurii şi românii la un loc. Cu voinţa şi dorinţa de joacă a unui copil sănătos, face o ultimă încercare. Se apropie de grupul de prichindei care povestesc amintiri din vacanţă în limba română. Încearcă şi el să spună ceva. Pleacă de aici „bozgore” (în „Sud” i s-ar zice de la obraz „boanghenă” – adică „om fără țară”) îl repede un băiat mai înalt care se vede că este liderul copiilor. Ion/Ianos pleacă trist, sperând că celălalt grup va fi mai prietenos faţă de el. „Te budos olah, mit keresel it?” („Român împuţit, ce cauţi aici?”) este fraza cu care îl întâmpină pe Ianos/Ion copiii maghiari. Ion sau Ianoş, nici el nu mai ştie exact cum e corect, se retrage singur în banca sa încercând să caute, cu mintea de copil, răspunsuri la întrebări pe care nici oamenii mari nu pot să le afle. A crezut că soarele îi încălzeşte la fel şi pe maghiari şi pe români. Şi atunci ce au toţi cu el? De ce copiii care vorbesc ungureşte, limba lui maternă, nu vor să-l primească între ei la joacă? De ce gaşca de la bloc, cu care se poate înţelege minunat în limba română, aşa cum vorbeşte acasă cu tatăl său îl strigă „bozgore”? Grele întrebări pentru un copil! Mama şi tata se înţeleg de minune. Bunica din partea tatălui, la care îi place atât de mult să-şi petreacă vacanţele, l-a învăţat atâtea poveşti frumoase despre Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Şi cât de liniştit era somnul atunci când adormea de poveştile spuse de mama despre Ianos Vitez sau Ludas Maty. Toate basmele erau frumoase, pentru că în basme nu contează dacă eşti ungur sau român. Din păcate numai în basme. Ionică/Ianos trăieşte peste tot în Transilvania. El este o victimă colaterală a unor interese meschine, politice şi economice. Ionică/Ianos nu are nevoie de autonomie, din contră, el are nevoie de prieteni, de cât mai mulţi prieteni, indiferent că aceştia vorbesc cu el ungureşte sau româneşte. Se întreabă oare vreun politician care „apără” interesele ungurilor sau un fanatic naţionalist român ce este în sufletul lui Ionică/Ianos? Al cui e oare Ionică/Ianos? Merită oare Ionică/Ianos, un copil sănătos, născut în Transilvania să poarte până la bătrâneţe în suflet stigmatul apartenenţei la două etnii? Aceste întrebări nu şi le pune încă pruncul dezorientat născut din mamă unguroaică şi tată român. Dar nu şi le pun nici „pruncii” cei mari, politicienii care se joacă pe uriaşe table de şah cu sufletele câtorva mii de oameni ce au păcătuit prin faptul că şi-au găsit jumătatea în cealaltă etnie. Ionică/Ianos nu are nicio vină, dar şi el are dreptul să se joace, să se bucure şi să iubească. Inima lui Ionică/Ianos nu bate nici în româneşte, nici în ungureşte, iar sufletul său cunoaşte o singură limbă, a inocenţei. Iubiţi-l pe Ionică?Ianos! Pentru că dragostea e ca soarele, îi încălzeşte la fel şi pe unguri şi pe români.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politichie de mărgăritar și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Dragostea ar trebui să fie ca soarele, să-i încălzească la fel şi pe unguri şi pe români. Din păcate, intervin politicienii și rămâne numai frig și ură

  1. Gabi zice:

    Foarte interesant articol si nu ma mir ca nimeni nu a avut nimic de spus.
    Intr-adevar, maghiar sau roman, soarele nu prea se sinchiseste de Ungaria Mare, Romania Mare, festivalul „Hungarian Heritage: Roots to Revival” de la Smithsonian Institute, Terra Siculorum, „Trianon – Blestemul pamantului, blestemul iubirii”, „Vom fi iar ce-am fost, chiar mai mult decat atat” in romaneste, maghiara si latina, si tot asa.
    Desigur, orice tara are falitii ei, dar nu poti sa pui in carca politicienilor chiar orice: daca n-ar fi lac, nici broaste n-ar exista. Altfel spus nationalismul a ramas cheia succesului pentru politicienii de aici si de-aiurea pentru ca prinde la „mese”.
    Ce ne mai lamentam acum aproape un an si de prostii din Teleorman pentru cum au votat la alegerile generale din decembrie 2012! Dar oare cine facea valuri despre unirea cu patria muma, fostul imperiu chezaro-craiesc, a Transilvaniei, Transilvanie ce a fost trasa-n jos in cuget si simtiri de catre „mitici” („n-ai cu cine ba: nishte tzarani!..”)? Cine incingea spiritele despre cat de harnic e Clujul in comparatie cu vechiul regat si cum ne mai tin ardelenii in brate pe taxele si impozitele lor? Desigur, ardelenii indiferent de etnie, da’ daca spre vest este mai multa civilizatie, ce mare lucru sa invatam cu totii ungureste, ca doar soarele nu se sinchiseste?
    Acum jumatate de an spuneam, pe acest blog, ca Ungaria nu va renunta niciodata la Transilvania. Cand spun Ungaria nu ma refer numai la parlamentul ungar ci la starea de spirit a maghiarilor care in momente de criza isi aduc aminte ca au fost si regat si imperiu. Mi s-a spus ca nu stiu ce vorbesc, ca sunt pe dinafara finca nu-s ardelean si n-am cum sa cunosc realitatile de la fata locului unde unguru’ si romanu’ s-ar iubi ca fratii, da’ nu-i lasa altii (politicienii, regatenii, raii si hainii, subdezvoltatii de mitici, tiganii, rusii, masonii si incalzirea globala).
    Pe acest val de entuziasm exclusivist mi s-a interzis sa mai comentez pe acest blog („Si sa nu te mai prind pe-aici ca te spun la toti bloggerii!”). Acum nu ramane decat sa culegeti roadele teoriei iubirii aproapelui in speranta re-intregirii Transilvaniei in granitele sale firesti ale imperiului bicefal.
    A! Era sa uit: slava regelui Matei Corvin, intemeietorul Hunedoarei!
    Si regelui Ferdinand I Intregitorul, ca sa bata soarele putin si-n partea astalalta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s