… ministrul interimar al Transporturilor si prim-ministru al Guvernului Romaniei, domnul Victor-Viorel Ponta, este invitat sa-si asume responsabilitatea care decurge din functiile pe care le indeplineste in derularea privatizarii companiei CFR Marfa SA. Avand in vedere ca domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta considera ca procesul de privatizare a CFR Marfa SA desfasurat pana in prezent este un succes, domnul presedinte Traian Basescu il roaga pe domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta sa depuna toate eforturile necesare pentru ca aceasta privatizare sa nu se tranforme intr-un nou esec de tip „Oltchim”…

În timp ce se ducea să se dea cu “tiu-tiu”-ul la Raliul Sibiului, Victor Ponta a fost deranjat de către jurnaliști cu nominalizarea celor trei contracte de privatizare despre care susține că au fost avizate de către CSAT, după ce privatizarea s-a perfectat. A refuzat, eschivându-se. În schimb, după cum reltează Medaifax, iritat că habar nu are cum să iasă din clenciul cu mult-prea-apaludata-și-lăudata-privatizare a CFR Marfă, s-a dat din nou împușcat în grija față de neam și țară, afirmand că despre „lucruri serioase” nu se vorbește la plajă sau la raliu. După care și-a scos puțulica-n public: „Lăsați-l pe Băsescu că e la plajă sau la Cireșica”.

Ponta nu poate mai mult, el doar își asumă rezultatele pozitive și pozează, numai în prime-time, în cel care muncește. Când este înghesuit, Ponta redevine boschetarul care se scălda prin fântânile Parisului prin anii 90 – și aici este înghesuit, deoarece cele “trei contracte de privatizare avizate de către CSAT”, nu sunt decât avizele cu privire la aprobarea privatizării din punct de vedere strategic și toate “trei” (că e “multe” la urechile asistaților mintal care “pricepe” “decât” multe cifre) sunt cu privire numai la CFR Marfă. Ponta este iresponsabilul care fuge de responsabilitate. În Constituția României la Art. 102 scrie clar că: “(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”. Silabisiți-i lui Ponta și celor care-l sfătuiesc prost și conținutul Art. 119, în care scrie la fel de clar că: “Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă”. Conținutul celor două articole de lege ne arată că Victor Ponta este analfabet din punct de vedere juridic (cu tot cu doctoratul său plagiat), un produs găunos și o formă fără conținut. Este un laș sinistru carea a ajus să fugă de propriul program de guvernare și de atribuțiile constiuționale pe care le are în guvernarea țării. Iar acestea includ și privatizarea și concedierile de la CFR.

Doar gura este de el. El, Guvernul “pe care el îl conduce”, “muncește”. Asta repetă proștilor care i se mai uită în gură: “Noi suntem cu treaba și cu munca”. Numai să vedeți poznă! Când simte că-i fuge pământul de sub picioare, sau că se arată un eșec la orizont, pasează responsabilitatea în special miniștrilor – de data aceasta crede că-i va merge să i-o paseze lui Băsescu, că se poate spăla pe mâini de furăciunea privatizării CFR Marfă pe care mai ieri o lăuda în public.

La gargaragiu există o continuă pendulare între imaginea de prim ministru care își asumă, muncește de se rupe-n figuri, se implică până la transpirație, este vigilant, atent, mereu pe fază “să repare ceea ce s-a stricat” și imaginea de ins care „nu a știut”, „nu a aflat la timp”, a-greși-e-omenesc, întrucât el a “descentralizat decizia” și i-a lăsat pe miniștri să se ocupe. El e numai “cu munca”, nu și cu “informațiile proaste”. El nu știe și nici nu a știut nimic despre accidente, disponibilizări și cât de proastă se arată a fi privatizarea CFR Marfă… însă este primul care trâmițează la tembeliziuni că aduce zece miliarde de „iepuroi” investiții și face 50.000 de noi locuri de muncă, de acolo de unde nimic nu era mai înainte să vină el la guvernare.

Mitomanul se folosește din plin de cele două arme politice cu care l-au înarmat sfătuitorii: minciuna pe față și fofilarea, neasumarea lucrurilor care s-ar putea să iasă prost. La acestea se adaugă aroganța și bădărănia – trăsăturile care-i definesc caracterul, venite din lipsă de educație, din lipsa “celor șapte ani de acasă”.

În afara imaginii este nimic. Un ins cu pregătire profesională zero. El dă “indicații prețioase” procurorilor și judecătorilor când se uită “ca jurist” la dosare, dar  nu cunoaște legislația țării căreia îi este Prim-Ministru.