Oameni pentru care turismul ar putea fi o mină de aur, fără cianuri

de Ștefan Ciocan

Am fost şi anul acesta pe Găina! Am plecat de acolo cu un gust amar, pentru că judeţul Hunedoara nu există decât geografic pe platoul  unde se organizează Târgul de Fete. Un brand care adună an de an câteva mii de oameni din întreaga ţară este ignorat de autorităţile judeţului Hunedoara. Poate lipsa unei căi de acces din judeţ până pe platou este explicaţia. Sau poate faptul că organizatorul principal, Consiliul Judeţean Alba, este condus de oameni de altă culoare politică decât forul de conducere al judeţului Hunedoara. Sau pur şi simplu faptul că promovarea turistică a judeţului Hunedoara este doar o vorbă în vânt. Cândva comuna Bulzeşti era una dintre „porţile Găinii”.

Era vremea când din autogara Brad plecau autobuze ticsite cu tineri încărcaţi cu rucsaci. În perioada târgului de pe muntele Găina era necesară suplimentarea curselor spre Bulzeşti, de unde sute de oameni porneau pe jos spre platoul montan ce se ridica ca o cetate greu de cucerit chiar în faţa lor. Acum Bulzeştiul rămâne aproape pustiu şi în perioada Găinii. Comuna are potenţial turistic. Se află chiar la poalele unuia dintre cele mai cunoscute vârfuri montane din România. Organizarea celebrului „târg de fete” pe muntele Găina îl face un brand turistic cum nu există în nordul judeţului Hunedoara.

Întreaga zonă ar putea să se dezvolte în jurul acestui brand. Bulzeştiul şi Blăjeniul, cu cătunele pierdute printre culmile domoale ale Apusenilor, se pustiesc în timp ce turştii invadează Arieşeniul, Gârda, Vidra, Avram Iancu, pentru că autorităţile din Alba au făcut drumuri şi au deschis zona. Turiştii au venit la început o dată pe an la Găina. Au văzut zona, au apreciat-o şi au început să vină constant. Veniturile comunei Avram Iancu s-au triplat în ultimii cinci ani doar pe baza agroturismului.

Nordul judeţului Hunedoara a fost însă vitregit de investiţii în infrastructură. Drumul judeţean care lega cândva Baia de Criş de Avram Iancu acum este aproape impracticabil. De mulţi ani niciun utilaj nu a mai trecut pe acesta, lăsând în multe locuri pădurea să invadeze drumul, rupt de lemnele trase din pădure în rampe de depozitare amenajate pe ceea ce era cândva partea carosabilă. Acel drum este ignorat, chiar dacă ar putea deschide judeţul Hunedoara în partea de nord a acestuia spre o zonă cu potenţial turistic şi istoric deosebit. Pe acel drum pribegea Avram Iancu între locul naşterii sale – Vidra de Sus – şi locul unde-şi doarme somnul de veci – Ţebea.

Autorităţile îşi declară dragostea faţă de moţi şi de locurile acestora în fiecare an la Ţebea. Depun coroane de flori, pupă babe şi copii, se urcă pe memoria Iancului – pentru ca, apoi, timp de un an, să uite complet munţii Crăişorului. Comunele Blăjeni şi Bulzeşti sunt printre cele mai sărace din judeţ. Acestea nu stau pe munţi de aur, dar ar putea să facă bani frumoşi din turism. Accesul turiştilor pe aceste meleaguri este însă anevoios în lipsa drumurilor modernizate. Timişorenii sau hunedorenii care vor să ajungă pe muntele Găina sau pe valea Arieşului sunt obligaţi să ocolească aproape 100 de kilometri ca să ajungă la destinaţie. Ar putea să o facă pe un drum mult mai scurt şi mult mai frumos care să străbată locurile „sfinte” ale moţilor. Un drum care să unească Vidra de Ţebea, care să demonstreze că autorităţilor le pasă de memoria Iancului dar mai ales să demonstreze că le pasă de oamenii care trăiesc la limita subzistenţei în Bulzeşti şi în Blăjeni. Oameni pentru care turismul ar putea fi o mină de aur, fără cianuri.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi necesare și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Oameni pentru care turismul ar putea fi o mină de aur, fără cianuri

  1. observator 2 zice:

    Rosia Montana, un loc la marginea prapastiei – film dcumentar in limba romana
    In acest context cel putin ‘delicat’, regizorul german Fabian Daub – un realizator independent din Hamburg, fara legaturi biografice cu Romania si mai ales fara niciun fel de obligatii fata de cele doua ‘tabere’ – ii invita pe localnici sa-si spuna propriul punct de vedere, indiferent ca sunt „pro” sau „contra” proiectului minier. Montate in stilul documentarului ‘observational’, fara naratiune, acompaniate si discret ‘comentate’ doar de muzica cu caracter folcloric si world music (Maria Tanase, trupa Zarada), interviurile, declaratiile, confesiunile localnicilor vorbesc de la sine si ii dau ocazia publicului spectator sa-si formeze propria opinie.
    Rosia Montana – un loc la margine de prapastie si-a avut debutul in cadrul Festivalului Filmfest Hamburg, in data de 30. 09. 2012 si la Sibiu, in cadrul Astra Film Fest unde a castigat Premiul special pentru documentarul romanesc.

  2. hi, hi, i-a luat-o Alba înainte Hunedoarei ca drumuri 😀 😀 😀
    pe vremea lui Ceaușescu AB însemna drumuri harcea-parcea, când ajungeai în HD ți se părea că ești în filmele americane.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s