Plini de curaj, liderii Uniunii Stalinist Leniniste (un plagiator mitoman și un chiulangiu repetent, să fim bine înțeleși – 70 la sută din voința poporului asistat român), s-au decis să amâne confruntarea cu 50%+1 dintre electori. Doar un an, până când legea le va permite să se consulte numai cu 30%+1 dintre aceștia. Ce este un an se întreabă retoric Che Gargara? “Un an trece repede, nu moare Romania” – a concluzionat el.

România nu moare? Asta deoarece este moartă de multă vreme și abandonată în șanț cu viermii politici hrănindu-i-se din cadavru.

Un an trece repede? Da, dar cu ce consecințe? Vi le arăt eu, doar avem cu ce anume face comparație. Doar acest grup infracțional organizat este la guvernare de peste un an. Concluzia: nu se mai vede “buna guvernare” a Guvernului Che Gargara de atâtea scandaluri.

Povestea cu “reparăm ceea ce s-a stricat” s-a dovedit a fi simplă demagogie: majorările salariale cu care se laudă mitomanul Victor Viorel Ponta au fost erodate de scumpiri. Salariu mediu pe economie a crescut cu 4,8% în perioada martie 2012 – martie 2013. În acelaşi interval, preţurile au urcat cu 5,25%, astfel că puterea de cumpărare a românilor a scăzut. Asta s-a întâmplat la nivel de medii naţionale. În realitate, cei mai mulţi români au avut creşteri salariale mai mici, dacă nu chiar stagnări sau scăderi, în timp ce avansul preţurilor a fost mult mai mare la produsele de imediată necesitate. Viaţă mai scumpă, cu venituri îngheţate sau mai mici – cu acest fenomen s-au confruntat salariaţii care lucrează în agricultură, turism, imobiliare, energie, construcţii, comerţ, transporturi sau bănci. La toate acestea se adaugă impozitarea excesivă – de undeva Guvernul Uniunii Social Liberale trebuie să-și plătească mituiții electorali. Cu prețul sacrificării celor care încă mai muncesc în România.

Se vede cu ochiul liber, numai asistații mintali pot afirma contrariul: diferența dintre promisiuni și realitate o face cei aproape jumătate de million de șomeri din România. În goana după voturi de anul trecut, Uniunea Stalinist Leninstă a avansat promisiunea de a face un milion de noi locuri de munca, astfel încât numărul de persoane active în economie să devină cel puțin egal cu numărul de pensionari. De asemenea, le-au promis (asistaților mintal care li s-au uitat în gură și i-au votat) o creștere economică de 4% anual. Ziceau că vor crea un million de locuri de muncă prin reducerea costului muncii și prin scăderea fiscalității. S-a promis reducerea CAS cu 5% pentru angajatori, reducerea integrală a plății CAS datorate de angajatori pentru un an, precum și zero taxe pentru angajarea în regim part-time și creșterea salariului minim pe economie la 800 lei/lună. S-au promis deduceri de impozite la jumătate din plata pentru pensie privată și asigurări private de sănătate, cu plafon stabilit. S-a promis introducerea cotei reduse de TVA la producția de cereale, pâine, carne proaspătă, lapte și legume. S-a promis că se va acorda și un card de credit pentru IMM-uri cu valoare cuprinsa intre 5.000 și 100.000 de Euro și că se vor capitaliza CEC și Eximbank. Dar câte nu s-au promis!

Realitatea cruntă o vedem și o simțim după un an de jaf marca USL. La începutul acestei luni erau înregistraţi, la nivel naţional, 467.089 de şomeri, cei mai mulţi – 134.422 – fiind persoane în plină putere de muncă, cu vârsta cuprinsă între 40 şi 49 de ani. În categoria celor care au trecut de 55 de ani sunt 70.348 de persoane, între 50 şi 55 de ani sunt 61.895 de şomeri, 49.889 perrsoane fără loc de muncă au sub 25 de ani, iar 36.739 de şomeri au între 25 şi 29 de ani. Din totalul şomerilor înregistraţi la nivel naţional, 162.211 au fost indemnizaţi, iar 304.878, neindemnizaţi. Numărul celor indemnizaţi a scăzut cu 20.837 faţă de martie, iar cel al şomerilor neindemnizaţi cu 4.501 persoane. Rata şomajului a scăzut la 5,29 % în aprilie, cu 0,29 %, sub nivelul înregistrat în martie, dar este cu 0,47 % mai mare decât cea din aprilie 2012.

Și, totuși, a trecut un an de când plagiatorul mitoman se joacă de-a guvernarea României. Și-atunci, mă întreb, când vor fi luate măsuri care să încurajeze munca, măsuri care să crească gradul de încredere al românilor în instituțiile statului? Când se vor lua măsuri pentru a se micșora birocrația în toate stadiile și în toate aspectele? Când se vor desființa adeverințele și ștampilarea acestora de către funcționari din nenumărate birouri și ghișee și când se va crea mult promisa bază de date interconectate la nivel național?

Cei care mai muncesc în România ar dori eliminarea barierelor de intrare pe piață a agenților economici – vorbim despre bariere birocratice, doresc protecția agenților economici privați, reducerea impozitelor și eficientizarea utilizării banilor publici – prin transparența alocării, prin cinstită și onestă repartizare în afara intereselor de grup politic.

Oamenii care mai muncesc în România doresc asigurarea unui cadru rațional de desfășurare a activității economice. Dacă nu se pricepe, Che Gargara ar trebui să lase pe alții, sau să copieze chestii bune dintr-un system funcțional străin. Doar la copiat se pricepe, nu?

De când Institutul Național de Statistică a dat publicității cifre privind uimitoarea creștere a Produsului Intern Brut în Trimestrul 1, mă întreb cât are să mai țină această minune a economiei făcute din pix și, mai ales, cine va deconta această minciună. Deocamdată aflu că deși Produsului Intern Brut crește mai ceva ca și Făt Frumos, încasările la buget scad. Un material publicat pe site-ul Curs de Guvernare ne informează cu privire la acest paradox: “Deși au crescut în termeni nominali cu 2,7 miliarde lei, de la 62,3 miliarde lei la circa 65 miliarde lei, veniturile încasate de stat au scăzut atât în termeni reali cât și raportat la valoarea PIB.” Care ar fi “consecința unui spor nominal situat sub nivelul inflației pe ultimele 12 luni ( 4,28% față de 5,29%). În schimb, creșterea nominală a cheltuielilor a depășit inflația ( ”scor” 7,63% la 5,29%).”

Încep să înțeleg de ce Prim Plagiatorul României Che Gargara l-a luat pe Ionel Blănculescu pe lângă el: să-l învețe cu se poate juca din pix cu datele economice. Parcă și văd cum din vară Ionel Blănculescu ne va explica pe la televiziuni – locul în care se desfășoară de fapt guvernarea USL – cum creșterea Produsului Intern Brut se va vedea mai târziu în încasări bugetare. Iar prin toamnă, când încasările nu vor veni – din cauza politicii fiscale iresponsabile practicate de către acest guvern -, va tuna și va fulgera împotriva “evazioniștilor”. Că cei care vor fi declarați ca atare – adică “evazioniști”, echivalentul propagandistic al „speculanților”, după cum erau etichetați intreprinzătorii pe vremea când comuniștii își însușeau România – nu au nici după ce bea apă din cauza faptului că acest guvern nu încurajează munca, nici nu va mai conta. Dă bine la populație să te lupți cu niște ipotetici dușmani, decât cu incompetența, nepotismul și lipsa de idei a actualei guvernări care a ratat “cu succes” toate țintele pe care și le-a propus, inclusive privatizările Oltchim, CFR Marfă (pardon, între timp aici s-au încadrat în satisfacerea nevoilor de grup infracțional organizat) și Poșta Română – asta deși s-a străduit să netezească calea celor pentru care s-a făcut cu dedicație caietul de sarcini.

Este timpul să punem pe hârtie, pe două coloane, ce s-a angajat Guvernul Victor Viorel Ponta să facă și ce anume a realizat. Praful de pe toba pe care o băteau în campania electorală să-i prostească pe români să-i voteze.