Dacă județul Hunedoara era canton Elveţian sau ceva zonă turistică din Austria ar fi fost un judeţ bogat. Și-ar fi dublat numărul de locuitori cu turişti şi ar fi câştigat de pe urma lor suficient cât să uite cu toții de minerit sau siderurgie. Discuția s-ar putea extinde către orice județ extrem de sărac în oferte de muncă al României și mult prea bogat în ceea ce a dat Bunul Dumnezeu (dar n-a băgat în traistă). Dar am să particularizez cu județul Hunedoara.

Pentru că avem pe teritoriul judeţului Hunedoara de la nord la sud şi de la est la vest atâtea obiective demne de atenţia turiştilor încât pot să satisfacă orice categorie de interes. În Valea Jiului, zona cea mai oropsită a judeţului, avem Parângul şi Straja. Două zone montane în care au început să se dezvolte domenii schiabile. Însă ministrul Grapini nu le mai vrea. Ministrul PC, adică USL, de aceeaşi culoare cu conducerea judeţului, din aceeaşi alianţă cu primarul din Lupeni.

Nu se va schia foarte curând la standarde civilizate nici în Straja, nici în Parâng. Rămân improvizaţiile, rămân clienţii săraci care nu-şi permit să plece în Austria pentru câteva coborâri pe pârtie. Rămân oamenii săraci din Valea Jiului, în loc să fie angrenaţi în activităţi de turism sau conexe acestuia.

Avem tot în Valea Jiului, o poartă de intrare în Retezat, celebra „rezervaţie a biosferei” şi o zonă carstică în Retezatul Mic – Valea de Peşti, cu peisaje şi peşteri unice. Pe drumul care leagă Valea Jiului de cetrul judeţului avem în orice moment, în stânga şi în dreapta, motive de „evadare”. Munţii Şureanu cu Parcul Natural Grădişte – Cioclovina pe partea dreaptă se duelează în frumuseţe cu crestele semeţe ale Parcului Naţional Retezat.

Pe platourile line ale munţilor în care dacii şi-au construit aşezări permanente sunt stâne primitoare şi urme ale luptelor crâncene date aici cu aproape 2000 de ani în urmă între legiunile lui Traian şi credincioşii oşteni ai lui Decebal. În cealaltă parte a Streiului, poalele Retezatului sunt ornate cu ruinele castelelor şi conacelor nobiliare din perioada feudală. Puţine dintre ele sunt renovate şi puse în valoare, cu toate că istoria medievală a acestor locuri ar putea să fie un izvor nesecat de bani din turism.

Aproape că nu există niciun sat în Ţara Haţegului în care să nu fi existat o curte nobiliară, un palat sau măcar un conac în jurul căruia să se fi ţesut legende frumoase cu prinţi, prinţese, bandiţi la drumul mare. Romancierii clasici şi romantici ai lumii au scris despre castelele şi familiile nobiliare ale Ţării Haţegului. Jules Verne şi Jokai Mor sunt doar doi dintre cei mai cunoscuţi romancieri care au spus lumii povestea Castelului din Carpaţi, respectiv a nobilului tâlhar Faţă Neagră.

Bisericile de secol XIV, răspândite la Colţ, Ostrov, Densuş, Sfânta Maria Orlea, sunt mărturie a faptului că din Ţara Haţegului a pornit credinţa creştină, iar schitul de la poalele Retezatului, pe Râu Mare, şi Mănăstirea de la Prislop stau mărturie continuităţii credinţei drepte în Dumnezeu, fiind ambele legate de numele celui mai iubit duhovnic al românilor, Arsenie Boca.

Tot în Ţara Haţegului pot fi vizitate Valea Dinozaurilor şi nou deschisa Casă a Dinozaurilor Pitici de la Sînpetru şi situl paleontologic de la Tuştea, dar şi rezervaţia de zimbri din pădurea Slivuţ. Biserica de la Strei, băile de la Călan, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, pădurile pline de vânat şi văile de munte în care înoată vioi păstrăvi pot să fie o altă atracţie turistică a judeţului Hunedoara sau Castelul Corvinilor, un edificiu legat de istoria medievală a Europei prin Ioan de Hunedoara şi Matei Corvin.

Nu am ajuns încă în Deva, nu am trecut prin Ţinutul Pădurenilor, nici nu am ajuns în Ţara Zarandului şi Munţii Metaliferi cu legendele lor încărcate de aur şi deja avem suficiente argumente pentru ca hunedorenii să poată trăi bine din turism.

Dacă ar fi trăit în Elveţia sau Austria ar fi fost un judeţ bogat… Dar, dacă ar fi trăi în Elveţia sau Austria, ar fi avut conducători austrieci sau elveţieni.