mi-am șters contul de Facebook, acum câteva săptămâni.

***

cu Facebook am trăit lovitura de stat din iunie 2012.
acum scriu și sper că nu a mai fost vreo lovitură de stat în iunie 2013, după ștergerea contului.

pe Facebook am avut cea mai bună revistă a presei.
acum habar n-am ce se mai întâmplă.
am ajuns să deschid televizorul!

pe Facebook am fost la curent cu ce s-a mai publicat pe blogurile care mă interesau.
acum sunt limitat la cele de pe WordPress, fără Blogger sau domeniile proprii ale autorilor.

pe Facebook am fost repus în contact cu limbile străine.
acum aș vrea să vorbesc cu cineva în franceză, dar n-am cu cine.

pe Facebook mi-am reluat anumite hobby-uri.
pictură, muzică, cinema, numismatică și altele.
acum mă abrutizez din nou.

pe Facebook am avut istorie, imagini din orașul în care locuiesc, și imagini istorice din orașul în care locuiesc.
le simt lipsa.

idem pentru orașul în care am copilărit.

pe Facebook am aflat ce cărți merită citite.
acum mă gândesc cu groază că mai am doar câteva sute în listă, după care nu știu ce naiba voi mai citi.

pe Facebook am avut, zilnic, zeci de articole din domeniul meu de specializare.
acum nu mai am noutățile cu care m-am obișnuit.

prin Facebook îmi informam studenții despre ce s-a mai scris în domeniu.
acum citesc articolele singur, și mă doare că nu le pot transmite mai departe.

prin Facebook le dădeam de știre studenților că am afișat notele pe sait.
acum le afișez și mă rog ca ei să nu mă înjure că au stat toată ziua făcând „refresh”.

prin Facebook comunicam cu colegii.
acum trebuie să folosesc porcăria aia de telefon.

prin intermediul lui Facebook mi-am găsit colegi din liceu și din generale.
mă rog, ne-am conectat și cu asta, basta, n-am prea interacționat 🙂

pe Facebook vedeam că lumea trăiește.
acum nu pot decât să mă rog să trăiască.

pe Facebook am dat like să arăt că-i acord atenție lui X.
acum îl ignor, prin forța lucrurilor…

pe Facebook am dat like ca gest de simpatie față de X.
acum îl las să mă considere un tip cu nasul pe sus.

pe Facebook am dat like la tot felul de texte ale unor oameni pe care nu-i cunosc.
ce e bun trebuie apreciat, altfel autorul se orientează înspre ce e rău!

pe Facebook am interacționat cu judecători de la CCR, cu foști miniștri, cu ziariști de prim rang,
și cu adorabila de Laura Ștefan 🙂
acum sunt un simplu Nea Gogu care înjură la o bere tot ce nu înțelege din ce vede la TV.

pe Facebook am avut zilnic poze cu animăluțe.
le înjurați?
greșiți, ele îți pot face ziua frumoasă.
acum nu mi-o mai face decât cățelușa de 5 săptămâni de la facultate, dar pe la care intru o dată la multe zile…

pe Facebook am avut o grămadă de vorbe de duh.
acum am doar tâmpenii, dacă pornesc TV-ul.

pe Facebook am luat legătura cu magazine de îmbrăcăminte și/sau încălțăminte.
așa mi-am achiziționat ceea ce acum este sacoul meu preferat.
acum am văzut într-unul dintre acele magazine ceva ce m-a interesat, dar n-am cum să iau legătura cu el fără să merg acolo.

prin Facebook mi-am găsit cel mai bun prieten din copilărie, emigrat în Italia.
mi-a venit să plâng când ne-am găsit și am vorbit apoi la telefon.
acum mă bucur că l-am regăsit pe Cătălin, nu trebuie să-l mai caut în carul cu fân.

pe Facebook am comunicat cu soția, care folosea laptopul în bucătărie.
acum trebuie să strigăm, și deranjăm sonor vecinii.

și tot pe Facebook am avut pe wall poze cu studente în costum de baie.
sper să nu citească soția chestia asta, că iar deranjăm sonor vecinii.

***

am avut și tâmpiți pe Facebook.
dar, procentual, MULT mai puțini decât în viața reală!
oameni ahtiați după „like”?
ohooo, câți sunt în viața reală!
oameni care te vorbesc pe la spate?
îmi vine să râd!
oameni care pun poze cu pisici?
păi în viața reală ai oameni care-și agită fața proprie, cea de nesuportat!
oameni care postează total off-topic?
dar asta fac 90% din oamenii cu care vorbești în viața reală.
oameni care jignesc?
în comunicarea orală sunt mult mai mulți, că-s și cei care o fac involuntar.

***

Facebook e la fel ca automobilul, cuțitul sau cleștele.
ceva util.
dacă cineva îl utilizează aiurea, e vina lui.
nu automobilul e vinovat pentru că omul conduce beat și/sau prea repede, nu cuțitul e vinovat pentru că omul își înjunghie semenul, nu cleștele e vinovat pentru că omul îi smulge unghiile altui om.
și, cu voia dumneavoastră, nu Facebook este de vină că tâmpiții acestei lumi se manifestă aiurea pe Facebook.

***

precum ziceam, mi-am șters contul de Facebook.
cu intenția de a-mi face altul, de la zero, care să meargă mai rapid.

***

la început a fost comunicarea animalieră.
fiecare cu cunoștințele sale.

apoi a fost cuvântul.
așa a apărut omul.
fiecare cu cunoștințele grupului.

și mai apoi, scrierea.
omul modern.
fiecare cu cunoștințele grupului, înglobând cunoștințele înaintașilor.

ceva mai târziu, tiparul.
omul educat.
fiecare cu cunoștințele întregii lumi.

și mai târziu, internetul.
omul informat.
fiecare cu cunoștințele întregii lumi, aici (acasă, între nevastă și berică) și acum („0 days”).

și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, rețeaua de socializare universală.
omul informat scurt și la obiect.
fiecare cu cunoștințele întregii lumi, aici și acum, și cu un efort minimal.
omul care are aici și acum informația relevantă.
scuze, rectific: omul care primește aici și acum informația relevantă.
omul inteligent cu adevărat.

există o vorbă: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă.
rețeaua de socializare universală chiar îți bagă.

există o singură necunoscută, dar nu-i niciun bai: care rețea?
o fi Facebook?
o fi vreo alta existentă?
o fi vreuna viitoare?
personal, votez cu Google+.
nu îl folosesc deloc, dar este a lui Google, iar pe viitorul omenirii e foarte probabil să fie scris acest nume, cu litere din cele mai mari.
Google+, Facebook, LinkedIn, nu contează.
o rețea de socializare universală tot va fi.