de Ștefan Ciocan

Din punctul meu de vedere fenomenul Facebook a luat-o razna rău de tot! Poate că mulţi dintre împătimiţii acestui site de socializare mă vor contrazice sau, de ce nu, mă vor înjura, pentru că îndrăznesc să atrag atenţia asupra pericolului care ne pândeşte ascuns în spatele like-urilor şi postărilor.  Oricum, după câteva luni de când am cont pe Facebook am tras câteva concluzii nu tocmai apreciative legate de logica si capacitatea de percepţie a celor mai mulţi dintre utilizatorii site-ului. Voi fi extrem de subiectiv, dar îmi asum acest lucru, pentru că ceea ce urmează în continuare sunt experienţele trăite în cele câteva luni de feisbuchist. Partea bună a fost că am întâlnit mulţi prieteni de care nu mai ştiam nimic de multă vreme. Tot un plus este că am avut acces la multe informaţii, chiar dacă majoritatea covârşitoare a acestora sunt absolut nefolositoare – balast. Pe de altă parte am văzut mulţi oameni pe care-i ştiam cu “toate ţiglele pe casă” devenind obsedaţi de Facebook. Am văzut oameni care se bucură de un like mai mult decât de un zâmbet şi aşteaptă un comentariu pozitiv mai înfriguraţi decât îl aşteaptă copiii pe Moş Crăciun.

Am întâlnit oameni pentru care o replică negativa la o postare echivala cu o lovitură, cu o jignire sau înjurătură. Oamenii se supără când nu ne place ce replici primesc sau dacă un prieten a avut activitate şi nu le-a dat like la ultima postare – se simt chiar trădaţi. Am văzut oameni geloşi că primeau mai puţine like-uri decât prietenii lor. Ca în viaţa reală şi pe Facebook apar linguşitorii şi linguşiţii. Pupincurismul se manifestă prin like sau comentarii postate la orice inepţie a vreunui şef sau persoană la care “adrisantul” nutreşte un interes. Am purtat discuţii violente şi ilogice cu persoane pe care nu le cunosc, dar care voiau din tot sufletul să mă convingă de câte ceva. Am primit nenumărate replici la postările mele care nu aveau nici o legătură cu subiectul. Am văzut comentarii jignitoare, am văzut revărsate valuri de frustrări, răstălmăciri de cuvinte şi intenţii. Aş putea spune că majoritatea subiectelor serioase propuse spre dezbatere pe Facebook au fost deturnate  şi duse în sfera subiectivului. Prietenia la grămadă şi aproape incontrolabilă cred că dăunează relaţiilor interumane chiar şi celor virtuale. Un prieten nu te jigneşte public pentru ca apoi să intre pe un canal privat să-şi ceară scuze ca a fost beat. În spatele unor poze de multe ori nereale stau de fapt multe frustrări, lipsă de educaţie, lipsă de logică şi poate chiar rele intenţii. În concluzie eu cred ca nu am nevoie de Facebook nici pentru a primi citate celebre, nici poze cu pisici, căţei sau alt animăluţe luate de pe net şi trimise mai departe pe Facebook. Cu atât mai puţin mă interesează spuma de la cafea aranjată haois. Normal ar fi să schimbăm pe Facebook informaţii utile. În realitate pierdem o groază de vreme ca să separăm informaţia de balast.