de Ștefan Ciocan

USL, de fapt numai partea „L”, consideră că referendumul propus de preşedintele Traian Băsescu este inutil. Partea „S” a votat pentru referendum cu toate că îl consideră la fel de inutil. Oricum, în totalitatea sa, Parlamentul a respins propunerea de referendum lansată de Traian Băsescu. Dar aşa cum opinia Curţii Constituţionale era doar consultativă în cazul declanşării procedurii pentru suspendarea preşedintelui şi în cazul de faţă votul Parlamentului este tot consultativ. Aşa că mingea rămâne la Traian Băsescu care face ce vrea cu ea. Dacă analizăm atent părerile liberalilor şi pesediştilor legate de referendumul propus de preşedinte, ele sunt logice. Referendumul este absolut inutil. De fapt ar trebui să fie inutil atâta timp cât poporul s-a pronunţat deja cu privire la tema propusă de Traian Băsescu. Electoratul, într-o proporţie covârşitoare, chiar mai mult decât a votat USL, a spus că vrea un Parlament unicameral cu doar 300 de membri. Le place sau nu politicienilor, asta este voinţa poporului. Pe vremea romanilor se spunea că: „Vox populi, vox dei”, adică vocea poporului este vocea zeilor. Acum trăim într-o ţară pe cale să devină fundamentalist ortodoxă, şi nu o să ne luăm după prostiile păgânilor romani!? Ce dacă îi considerăm strămoşii noştri? Acum vocea lui Dumnezeu este vocea stăpânului. Şi stăpânul nu vrea să renunţe la sistemul bicameral nici la câteva scaune confortabile şi bine plătite, tocmai bune pentru un somn de patru ani. Aşadar referendumul propus de Băsescu ar fi inutil dacă parlamentarii ar ţine cont de rezultatul fostei  consultări populare pe aceeaşi temă. Dar parlamentarii nu ţin cont de voinţa poporului atâta timp cât poporul nu „voieşte” în interesul lor. În aceste condiţii, referendumul lui Băsescu tot inutil este. Pentru că se vor cheltui bani pentru realizarea lui. Probabil că poporul va vota din nou împotriva Parlamentului bicameral şi pentru reducerea numărului de „trântori”, şi cel mai probabil că parlamentarii tot nu vor ţine cont de voinţa electoratului găsind scuze şi argumente pentru păstrarea legislativului în formula actuală. Inutil deci referendumul din orice poziţie ar fi privit, atâta timp cât clasa politică este hotărâtă să ignore voinţa electoratului în probleme care lovesc profund sistemul şi reprezentanţii săi. Acel sistem de care se declara învins Emil Constantinescu cu 13 ani în urmă, acel sistem care a încercat de patru ori să-l învingă pe Traian Băsescu, fără sorţi de izbândă. Acel sistem care a reuşit să-i prostească pe români să voteze în proporţie covârşitoare USL. Acel sistem din care fac parte atât PNL şi PSD, cât şi PDL, UDMR sau PP-DD. Sistemul din care paradoxal face parte chiar şi Traian Băsescu! Cine crede că un peştişor de acvariu se poate bate cu marii rechini din clasa politică a României se înşală amarnic. Era evident că Traian Băsescu este la rândul său un rechin, altfel nu avea ce să caute în „tăul” numit generic „clasă politică”. Dar el şi-a asumat rolul de sanitar al bălţii, şi-a asumat lupta cu o parte a sistemului şi încercarea de însănătoşire a acestuia. A jucat rolul de celulă albă care în încercarea de suprimare a celulelor bolnave va sfârşi prin autosuprimare. Ori preşedintelui, nici pe ultima sută de metri, nu cred că a început să-i funcţioneze instinctul de conservare. Referendumul, inutil cum pare el, poate fi o ultimă mişcare decisivă a lui Băsescu în lupta cu sistemul din care chiar şi el face parte. Dacă sistemul rezistă, atunci Băsescu va intra doar în istorie, dar va ieşi din politică. Dacă sistemul se prăbuşeşte, Băsescu se va prăbuşi odată cu el, dar satisfăcut că lucrurile în România vor intra probabil pe un făgaş apropiat de normalitate.