de Ștefan Ciocan

Oamenii de afaceri din Germania au profitat de prezenţa premierului la Berlin ca să-şi prezinte nemulţumirile legate de cooperarea economică cu România. Cu această ocazie a reuşit să afle şi Ponta de ce nu se înghesuie investitorii germani în ţara noastră sau de ce mulţi dintre ei se gândesc să-şi ia „jucăriile” şi să plece acasă. Problemele nemţilor sunt identice cu cele ale antreprenorilor români, atâta doar că ai noştri nu au unde să-şi mute afacerile încurcate de administraţia dâmboviţeană. Aşadar nemţii l-au tras de urechi pe Ponta pentru lipsa autostrăzilor, nivelul ridicat al birocraţiei din administraţie şi plata târzie a facturii aferente lucrărilor executate şi a TVA. Firmele germane trebuie să primească 100 de milioane de euro de la statul român. Este îngrijorător că prim-ministrul trebuie să afle din Germania cu ce probleme se confruntă antreprenorii care îşi irosesc capitalul şi energia în economia românească. O discuţie corectă cu antreprenorii autohtoni l-ar lumina pe Ponta, sau poate că investitorii români nu îndrăznesc să discute atât de deschis şi tranşant cu premierul cum o fac nemţii. Cert este că întreg guvernul pare rupt de realitate şi în loc să încurajeze dezvoltarea economică, stoarce antreprenorii de ultimele resurse financiare. Tot mai multe firme puternice sunt în colaps pentru că nu pot să facă faţă regimului criminal de taxe şi impozite impus de guvernul USL. Pe de altă parte plata arieratelor, mult trâmbiţată încă din primul trimestru al anului, întârzie decapitalizând firmele care au lucrat cu statul. Lipsa fondurilor pentru cofinanţarea proiectelor pentru care au fost accesate fonduri europene duce la o rată a absorbţiei acestora catastrofală. Este evident că guvernul a intrat într-un vârtej al datoriilor din care nu va putea ieşi fără sacrificii sociale uriaşe. Întârzierea plăţii arieratelor, a rambursării legale a TVA, va duce la intrarea în insolvenţă a numeroase firme puternice. În această situaţie sunt majoritatea societăţilor constructoare care au lucrat la marile proiecte de infrastructură dar şi firme puternice care fac export în spaţiul intracomunitar. Colapsul acestora va duce la o creştere fără precedent a şomajului şi implicit la scăderea consumului. În loc să aducă venituri la bugetul naţional, noii şomeri vor împovăra şi mai mult asigurările sociale. În această situaţie Guvernul nu are decât o singură şansă, pe termen scurt, să mai poată plăti salariile bugetarilor şi pensiile, eliberarea din „frâu” a inflaţiei, care va duce implicit la scăderea puterii de cumpărare a populaţiei cu noi efecte în ceea ce priveşte nivelul consumului. Nici în agricultură lucrurile nu stau foarte bine, ţăranilor pregătindu-li-se un set de taxe şi impozite menite să-i arunce în economia subterană. Nici după vizita în Germania nu cred că Ponta a înţeles cât de importantă ar fi pornirea motoarelor economiei prin stimularea antreprenorilor străini sau autohtoni. Ponta ar trebui să înţeleagă faptul că recapitalizarea firmelor  prin plata arieratelor şi a altor deconturi legale este vitală  şi trebuie făcută cât mai grabnic. La fel de vitală cum este finalizarea construcţiei de autostrăzi. Premierul ar trebui să priceapă, până nu este prea târziu, că societăţile româneşti sau străine trebuie să vadă în statul român un partener nu un „haiduc” care ia banii bogaţilor pentru a-i da la săraci.