Unul dintre tinerii pesedişti care urmează „neabătut” calea deschisă de Adrian Năstase spre Jilava pare a fi Dan Şova. Numit Ministru al Marilor Proiecte, fostul avocat a pus mâna pe puţinele afaceri profitabile din portofoliul statului, în special pe cele legate de infrastructură şi resurse. În mai puţin de o lună, Şova a reuşit două „lovituri” la limita legii, legate de interese strategice ale României, dar şi de sume în euro cu multe zerouri în coadă. Şova a reuşit să pună mâna pe controlul acţiunilor pe care statul le avea, prin Minvest, la Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), înfiinţând o nouă societate comercială cu sediul în Bucureşti şi subordonată ministerului pe care îl conduce. Nu întâmplător reprezentantul juridic al Gabriel Resources în România – coacţionarul Minvest în RMGC – este societatea de avocatură a mamei vitrege a lui Dan Şova. Astfel că eventualele negocieri între coacţionarii RMGC s-au transformat într-o chestiune de familie, purtându-se între ministrul Şova şi avocatul Şova, adică între fiu şi mama sa.
Tânărul Şova nu s-a oprit aici cu implicarea „învârtelilor” de familie în afacerile statului. Recent Ministrul Marilor Proiecte a anunţat, după negocieri la sânge, rezilierea contractului cu ţeparii de la Bechtel. După ce Anca Boagiu a reziliat contractele pe şase tronsoane fără nicio penalizare plătită de statul român, Şova a reuşit performanţa să negocieze rezilierea contractului pentru un singur tronson contra unei penalităţi de 37 de milioane de euro. Practic din buzunarul contribuabilului român va fi plătită această sumă doar pentru ca Bechtel să plece odată din România. Nu ştim ce clauze cuprindea contractul, deosebit de păgubos pentru România, încheiat de „strămoşul” lui Şova, Adrian Năstase, cu Bechtel. Ştim însă că negocierile privind rezilierea contractului pe ultimul tronson pe care ar mai fi avut de lucru constructorul american a fost negociată tot de mămica lui Şova, în calitate de reprezentant al Bechtel pe de o parte şi de fostul asociat al ministrului de pe vremea când deţinea un profitabil cabinet de avocatură, Adrian Raţiu, reprezentant al Companiei de Autostrăzi.
Este foarte ciudat cum apare în scenă mama lui Şova ori de câte ori este ceva de negociat, pe linie de resurse sau de infrastructură între ministerul condus de fiul ei şi terţe societăţi străine pe care le reprezintă.
Deocamdată nu pot fi apreciate pierderile cauzate de negocierile cel puţin ciudate între mamă şi fiu sau subordonaţi ai acestuia, nici câştigurile casei de avocatură condusă de
Ana Diculescu Şova, dar este evident amestecul afacerilor familiale în probleme ale statului român legate de interesul naţional.