Insolvenţa primăriilor este cea mai mare ţeapă pe care guvernul socialist condus de Victor Ponta se pregăteşte să o tragă firmelor care au lucrat pentru diverse proiecte ale administraţiei locale, băncilor care au creditat unităţile administrativ teritoriale şi nu în ultimul rând contribuabililor ai căror bani s-au gestionat iresponsabil. Guvernul susţine că primăriile care au adunat arierate pot să intre în insolvenţă pentru ca firmele care înregistrează creanţe faţă de administraţiile respective să-şi poată recupera datoriile fără să blocheze activitatea edililor. Nimic mai fals în această afirmaţie. În spatele acestei iniţiative stă mascarea iresponsabilităţii unor primari care şi-au rezolvat proiectele edilitare pe banii firmelor constructoare pentru ca apoi să le trântească acestora uşa în nas. Datoriile vor fi eşalonate, în urma declanşării insolvenţei, pentru perioade de 5 – 10 ani, decapitalizând astfel, şi poate chiar împingând spre faliment firmele ţepuite. Băncile care s-au bucurat să acorde credite primăriilor care urmează să intre în faliment vor păţi la fel. Degeaba spune legea că primăriile vor avea posibilitatea să-şi vândă active pentru plata cât mai grabnică a datoriilor. După bunul obicei românesc, această posibilitate va duce la achiziţionarea la preţ de nimic a unor active atractive pentru clientela politică, în timp ce lichidatorii vor ridica din umeri susţinând că acela este preţul pieţei. Legea prevede condiţiile în care o primărie poate intra în insolvenţă. Acestea sunt minimale, şi oferă şansa aproape pentru fiecare edil să ceară insolvenţa propriei localităţi, fără nicio sancţiune pentru asta. Pentru a putea intra în insolvență, primăriile trebuie să nu achite obligaţiile de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de zile, şi care depășesc 15% din bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale respective, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial. O altă variantă pentru declanşarea insolvenţei este neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi cheltuieli sau în bugetele instituţiilor sau serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenţei. Insolvența este terminată în momentul în care încetează cele două condiții de declanșare a procedurii. În starea de insolvență, primarul şi preşedintele consiliului judeţean, a căror proastă gestionare a bugetului a dus la colapsul financiar, rămân în funcţii. Aceştia împreună cu administratorul judiciar numit de instanță trebuie să facă un plan de redresare financiară a primăriei sau a consiliului județean care se va aplica pe maxim trei ani. Timp în care edilii îşi iau de pe „cap” responsabilitatea plăţii datoriilor, iar administratorii firmelor creditoare vor plusa la numărul de nopţi nedormite în aşteptarea banilor cuveniţi pentru lucrări déjà executate.