de Ion Mureşan

Înainte de Paşti, cînd doamnelor nu li se mai vede decît năframa dintre tipsiile cu prăjituri şi tăvile cu miel împănat, cînd bărbaţii mai mult încurcă decît descurcă prin case, a tunat şi a adunat spre seară un grup de mici întreprinzători pe terasa de la colţul străzii. S-au bifat listele cu produse şi servicii, s-a făcut un fructuos schimb de invitaţii la udat, după care, ca şi cum li s-ar fi tăiat maioneza, toţi s-au retras invocînd iminentul control de a doua zi. M-am mirat, căci doar nu o fi controlul mai iute decît Speedy Gonzales, celebrul personaj din desenele animate, ca să bată un oraş întreg şi comunele din prejmă în aceeaşi zi. Un domn peste care trecuse controlul m-a liniştit. Mirarea mea nu a mai avut obiectul mirării, cînd am aflat că nu e vorba de un control, ci de ceva mult mai rău, de o sumedenie de controale. Cîte autorizaţii are o firmă, la tot atîtea controale are a se aştepta. Iar experienţa a dovedit că în preajma sărbătorilor controalele se înmulţesc. Toţi cei care ţi-au dat voie să plăteşti impozite la stat vin să-ţi ureze de bine şi prosperitate. Ocazie cu care le urezi şi tu de prosperitate. Şi îţi înmulţeşti păcatele cu o samă de înjurături. Aşa, ca să ai ce mărturisi la spovedanie. Vin de la garda financiară, de la finanţe, de la mediu, de la sanitar-veterinari, de la igienă, de la construcţii, de la pompieri, de la poliţie, de la primărie, de la forţele de muncă, de la consiliul judeţean, de la protecţia consumatorilor, de la metrologie etc.

Inspecţiile au rol de îndrumare şi control. Asta se traduce prin rol de şpagă şi amendă. Ori una, ori alta, ori amîndouă. Fără nici una, nu se poate. Căci, cotă parte din amendă se adaugă la salariul controlorului. Avertismentul se aplică doar atunci cînd şpaga e mai tentantă decît procentul pe care îl dă statul organului. Pînă la urmă reiese că patronul e un mic masochist: plăteşte amenzi de dragul de a plăti impozite. „Controlul – zicea omul relaxat – întăreşte corupţia de stat”. Bugetul, visul salvator al românului, are zeci de căpuşe.

Nu mai e nevoie să vă spun că m-am adresat cu severitate interlocutorului meu: „Dar, totuşi, voi de ce nu vă puneţi actele şi treburile firmei la punct, după ce v-au fost semnalate neregulile?” Omul s-a uitat la mine ca la un controlor fără atribuţii şi mi-a zis: „N-om fi noi chiar sfinţi, dar nici chiar proşti. Bineînţeles că remediem tot ce se poate, că încercăm să fim fără cusur. Dar, la atîtea controale, eşti condamnat să fii iepuraş:

Iepuraşul umbla ţanţoş prin pădure. Se întîlneşte cu ursul care îi cere o ţigară. «Sigur, ursule, cu plăcere, zice urecheatul», şi-i dă o ţigară cu filtru. «Fără filtru, nu ai», zice ursul, şi-i trage o chelfăneală soră cu moartea. Peste o lună, se întîlnesc din nou. Iepuraşul avea şi ţigări cu filtru, şi fără, dar nu avea chibrituri, aşa că mai încasează o mamă de bătaie. A treia oară, iepuraşul avea şi cu filtru, şi fără şi chibrituri. Ursul îi trage din nou o bătută cu strigături. «Bine, bine, ursule, dar am avut de toate!», zice urecheatul printre suspine. «Vezi că eşti prost – îi zice ursul rîzînd – ai de toate, dar nu ai şapcă»”.