Într-o emisiune televizată la care semnatarul articolului a participat alături de fostul director Romsilva Cluj Mariş Traian, acesta din urmă explica modul în care ursul, în calitatea sa de animal, forţează autorităţile să taie copacii ca urmare a comportamentului său iraţional.

Subiectul emisiunii era tăierile ilegale de material lemons din zona comunei Mărişel, motiv pentru care Mariş Traian, arestatu’ despre care vorbeşte toată lumea de două zile încoace, îi cerea insistent lui Karen Attila să schimbe titlul care apărea pe ecran, pe motiv că aduce atingere imaginii paşnicei comune Mărişel. Titlul suna ceva de genul „Mafia lemnului din Mărişel”, preluare din ceva material Gazeta de Cluj, şi care dintr-un oarecare motiv nu-i plăcea deloc lui Mariş Traian. Eu, ziaristul dotat cu acte, plângeri penale şi hărţi care arătau cum s-a chelit comuna în ultimii ani, am protestat arătând că titlul este deosebit de bun. Am adus argumente cum că mafia la care se referea emisiunea, din păcate pentru săracii mărişeneni,  nu-i o „gaşcă de cartier” care te fură la alba-neagra, ci o organizaţie transinstituţională, unde nici nu te aştepţi cine îţi face felul, cine îi corupt şi cine îi corect. Doamne câtă dreptate aveam, prin vocea procurorilor DNA mi-ai deschis ochii, mi-ai arătat că instinctul nu m-a părăsit nici atunci. Cred că sufăr de sindromul Cassandra, dar în fine.

Ursii cand fac sex distrug Mariselul

Stătea la mijlocul mesei, între mine şi Karen, şi ne răspundea la întrebări cu siguranţa celui care are poezia pregătită de acasă. Ţin minte foarte bine că la un moment dat, sătul de eschivele lui Mariş, l-am rugat pe Karen, în calitatea sa de moderator, să-i adreseze oaspetelui o întrebare, motiv pentru care acesta a ripostat indignat. Cică nu este nevoie să fiu arogant, pot să-i adresez întrebarea în mod direct, moment în care Karen Attila m-a scos din încurcătură, afirmând pe postul naţional că sunt din şcoala Man (Liviu) şi că aşa ne place nouă să ne adresăm, ne place să fim mai subtili. În acel moment oaspetele s-a întors către mine şi cu figura părintelui aflat la capătul puterilor în faţa copilului retard, mi-a explicat pentru a câtuşpelea oară, aşa ca să înţeleg şi eu şi telespectatorii, că în Mărişel doar câţiva şarlatani taie lemne dar totul este sub control. Că nu există indicii că lucurile se vor agrava şi că autorităţie veghează la buna şi echitabila gestionare a aurului verde din comună. M-am uitat urât la cameră şi m-am resemnat. Moment în care ghiciţi ce? Un fidel telespectator pune mâna pe telefon şi-i pune directorului Direcţiei Silvice o întrebare de toată coma. “Care-i faza dom’ director cu laba de urs?” Era să pic de pe scaun.

Fără să mai aştepte alte picanterii, proaspătul client DNA a trecut la explicaţii despre modul în care acest animal nociv societăţii îşi face de cap, explicaţii care m-au făcut să mă simt într-o republică bananieră. Astfel, fostul director Romsilva a explicat într-un mod cât se poate de firesc faptul că în pădurile respective ursul zgârie cu o inimaginabilă  răutate scoarţa unui număr foarte mare de copaci, astfel încât aceştia se uscă şi trebuiesc tăiaţi. Cică decojeşte copacii precum decojim noi un ou după fierbere, şi asta numai în ciuda pădurarilor şi a autorităţilor, fapt care duce la agravarea încadrării juridice a acestui blestemat animal, de la forma simplă la cea calificată.  Adică distruge avutul comunei din pură distraţie sau de plictiseală, fapt care, chipurile, îl califică ca un individ deosebit de periculos pentru societate şi ca un exemplu nedem de urmat.

Cum explicaţiile  lui Mariş Traian nu m-au lămurit, am decis să investighez fenomenul alarmant al ursului răzbunător pe avutul statului şi am ajuns la o concluzie surprinzătoare. Am aflat faptul că, conform credinţelor populare, ursul zgârie întradevăr copacii, însă nu de nebun ce este, ci doar în perioada împerechierii, şi asta pentru a-şi marca teritoriul sau pentru a da un semnal potenţialilor parteneri. Tot ursul, atunci când doboară o pradă şi nu o consumă imediat, procedează la a-şi adăposti prânzul, însă nu săpând o groapă precum un câine, ci prin a-l acoperi cu lemne. Pe cale de raţionament logic, am ajuns la concluzia că urşii din comuna Mărişel fie sunt predispuşi la orgii sexuale în mod repetat , fapt care-i determină la acte de vandalism ecologic, fie fostul director Romsilva credea că poate servi cu nonşalanţă  publicului din faţa televizorului aceleaşi gogoşi pe care le serveşte locuitorilor blestematei comune.

La ieşirea din emisiune ne-am strâns mâinile, am  schimbat numere de telefon ( P.S: dacă vreţi, vă dau numărul lui Mariş Traian!) şi m-a asigurat că dacă mai am nelămuri sau probleme legate de Mărişel pot să-l sun liniştit. (luarea de mită e soră bună cu darea de mită).

Nu l-am sunat şi într-un fel îmi pare rău. Dacă-l sunam, dacă-i dădeam măcar un sms în care să-l anunţ că Moş Martin i-a dăcut denunţ la DNA, poate altfel stătea acum situaţia. Poate acuma aveam cabană la munte şi poate-mi trecem centrala de pe gaz pe lemne. Sau poate primeam brazi argintii pe de gratis de Crăciun. Cine ştie?!

Sabin Ripan