(acesta este o opinie despre lucruri, oameni și fapte strict legate de municipiul Cluj-Napoca – chit că caracterele (sic!) prezentate există peste tot în România. Motiv pentru care îmi cer scuze, că-i plictisesc, cititorilor uzuali ai blogului)

Nu știu cum se face dar tot mie ar trebui să-mi fie rușine că scriu mai slobod de taste despre cum sunt unii neam de traistă, mincinoși, turnători la Securitate, falimentari la morală și educație, plagiatori, goarne ale „serviciilor” și a cui mai dorește să-și sufle pe bani partipriurile prin mass media, pupincuriști, limbiști, parveniți, boschetarii domeniului lor de activitate, lichele șamd.

Eu sunt vinovat c-am scris despre Mihai Șoica, de exemplu (Jurnalistul șantajist – numai atât și ar fi bine. Eu știu că este trompeta mass media a procurorilor și “serviciilor”). Că scrie materiale la comandă, cu dedicație (servite), nu el că-i omul căruia procurorii îi scapă materiale din dosare să facă presiune prin Evenimentul Zilei asupra judecătorilor când ei vor să-și probeze fără probe câte un dosar. El este nevinovat că se folosește de slujba de corespondent al Evenimentului Zilei să-și producă extra-bani – că-l mai cheamă câte unul să-și rezolve partipriurile prin intermediul lui (că altfel, fără slujba de corespondent, calea de a-și băga ciupercile otrăvite la nivel de presă centrală, ar fi exact zero-ul care este, cu tot cu site-ul lui; nimeni nu l-ar căuta, nimeni nu i-ar mai da nici un pont). Vinovat sunt eu că atrag atenția asupra faptului că astfel de indivizi ne-au distrus și târât în derizoriu meseria. El este meseriașul, eu boschetarul… Dar, zilele curg, paharul se umple și țin să-i atrag atenția celui care a vrut să se facă polițist dar a ratat testul psihologic și a ajuns „jurnalist”, precum și altora ca el, că zilele lui (lor) de goarnă mass media se apropie de sfârșit. Înțeleg că CEDO s-a pronunțat deja într-un caz privind practica procurorilor români de a sifona în mass media materiale din dosare sensibile pentru a pune presiune pe opinia publică și judecători. Adică exact genul de „jurnalism” pe care s-a specializat Mihai Șoica.

Apoi mă face vinovat faptul că Ion Novăcescu este turnător al fostei Securități (Gura care-și pune buzele să pupe dosurile, întotdeauna are o poveste de zis). Atât de vinovat încât individul – un monument de curaj și demnitate, de altfel – să-și permită să strige după mine pe stradă că (cică) „să mă ferească Dumnezeu să mă întâlnească de unul singur” (pe undeva prin oraș, presupun). Era cu alții la masă și gândea că am să trec, rușinat, mai departe. Dar m-am dus la el să-l întreb dacă nu este suficient de întuneric acolo pe loc pentru a vedea ce Dumnezeu are să mi se întâmple. Iar individul s-a prelins pe scaun, făcându-se mititel (iar cei care-l știu cât durează până-l parcurgi cu privirea de la cap la picioare, își pot face o imagine), rămânând blocat în repetarea amenințării cu să mă ferească bunul Dumnezeu.

Sunt vinovat că am scris despre uslinosul Irimie Popa – cum și-a făcut secretara (să fiu decent) doctor, cum nu și-a declarat corect averea și câte și mai câte (Famiglia grupului infracțional organizat impropriu numit Uniunea Social Liberală a născut la Cluj-Napoca un candidat viu. Irimie Popa l-au botezat și ni l-au vârât drept candidat). Dumnealui e tot cu bunul Dumnezeu în vorbe și cu necuratu-n fapte, dar eu sunt vinovat că am adus vorba (Spune-mi ce porc ești, să vedem de ce te înghite și electoratul). Atât de vinovat sunt încât, în prostia-i nemărginită, având ocazia să aprobe niște bani (pe Comisia de Cultură a Consiliului Local Cluj) către Asociația răniților și urmașilor Eroilor Martiri din Cluj-Napoca, a refuzat făcând scandal. Ca să vedeți cât îl duce capul pe acest așa-zis universitar care toacă banii FSEGA: primise de la asociație, ca toți consilierii locali, o carte scrisă de mine despre ce anume s-a întâmplat în Decembrie 1989 la Cluj. Ediția pe 2012 a cărții fusese sponsorizată de către Primărie și Consiliul Local Cluj. Adaug faptul că de la prima sa ediție, cea din 1998, această carte s-a tipărit pentru a fi difuzată cu ocazia comemorării zilei de 21 decembrie 1989, în Cimitirul Eroilor Martiri către militarii prezenți acolo cu onorul – pentru a învăța și ei cu ce anume s-a ocupat armata română în acele zile. Eu nu am primit bani pe drepturi de autor niciodată, deși mi s-au oferit – mi-am făcut doar datoria de a scrie cartea împreună cu regretatul procuror colonel de justiție Tit-Liviu Domșa.  Popa Irimie, uslinosul (ca și caracter) care a candidat pe Colegiul 4 Deputați Cluj-Napoca și a pierdut, probabil citise, orbit de ură, numai coperta și i-a rămas în devlă „adevărul despre revoluție”. Așa se numește și asociația despre care facem vorbire. Când a venit vorba despre a se da bani către această asociație, a început să spumege: „nu, este a lui ăla care scrie pe blogul Sare în Ochi, un gunoi, un plagiator” șamd. Cum vă zic, față de utilul idiot sunt vinovat că l-am dat în gât în fața electoratului. Nu știu ce vină am față de numitul Ion Cristofor, angajat al Primăriei de i-a ținut isonul în insulte. Dar sunt convins că am să-mi fac cât de curând câteva vinovății și față de el.

Și sunt extrem de vinovat față de Horea Uioreanu, actualul președinte al Consiliului Județean Cluj (Uiorene, pe banii clujenilor îi faci campanie lui nevastă-ta, mă?!). Că am scris despre cum și-a ratat el calitatea de părinte în egală măsură cu cât de ticălos și lipsit de scrupule este ca și politician (Vă-n pista mă-tii cu dezinformarea!). Îmi este milă de copilul lui făcut într-o căsătorie anterioară și care a rătăcit drumul ajungând în anturajul unor drogați la numai 17 ani și riscând să-și distrugă viitorul pentru că nu a înțeles termenii unei eliberări condiționate. Dar ce milă trebuie să am față de un tată care atunci când i-a fost arestat copilul a declarat: „nu știu ce face, este băiatul meu din prima căsătorie”? Un câine de pripas de ai în bătătură și evadează-n stradă și face pe acolo prostii și tot nu te lepezi de el când ți-l aduce cineva de ceafă acasă, dară-mi-te un copil! Restul, cariera sa politică, zgârcenia-i cronică și cât de milog este în relațiile cu cei mai tari decât el, sunt pentru alte discuții și alte acte de-ale mele de vinovăție. Oricum, îl asigur, în comparație cu milogii și turnătorii la fosta Securitate care-l gâdilă pe din dos, eu nu scriu și nici nu am încercat să stau de vorbă cu el pentru a-i intra în grații sau a mă întoarce la „ce” contracte gândește el că am pierdut odată ce a parvenit el la putere. Chiar atât de vinovat nu am fost și nici nu-mi propun să fiu vreodată.

PS: Da, măi, Novăcescu, am să sughiț în Iad, știu – la Târgul de Carte Gaudeamus de azi, eu sunt vinovatul care ți-am fotografiat mașina parcată ca la neamul prost în intersecție, în fundul mașinii lui Emil Boc (doar, doar te confundă lumea cu mașina de escortă). Și tot eu am insistat să vină Poliția Locală și să-ți dea amendă. Eu sunt vinovat că tu ești un băiat care respectă legile din două în două. Și mă bucur. Abia aștept și să se facă suficient de întuneric să mă întâlnești singur pe stradă. Am brichetă (toată lumea știe de ce) și sunt periculos!

Ion Novăcescu parcat ca maneliștii în intersecție. Să-l vadă lumea. Și l-a văzut Poliția locală.

• UPDATE (27 martie 2014): Având în vedere noile date făcute publice de către Novăcescu Ion, istoric clujean cu care m-am ciondănit deseori în ultima decadă, în fața evidenței scriptice (adeverință CNSA necontestată, probe de la dosarul întocmit de către fosta Securitate), ar trebui să declar public că-mi cer scuze pentru desele afirmații de colaborator pe care i le-am făcut ca urmare a datelor deținute, a mărturiilor terților (inclusiv a celor afirmate public și consemnate ca atare în presa vremii de către chiar cel pe care l-am acuzat). Ar trebui să mă plec în fața evidenței (hârtie scrisă și necontestată, prin urmare o decizie definitivă de la CNSAS):
  http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/jurnalistul-novacescu-isi-publica-dosarul-de-la-securitate-ca-sa-demonstreze-ca-nu-a-fost-turnator–124905.html
  Jurnalistul Novăcescu îşi publică dosarul de la Securitate ca să demonstreze că nu a fost turnător – Jurnalistul şi istoricul Ion Novăcescu publică azi o declaraţie şi documente prin care contrazice zvonurile că ar fi colaborat cu Securitatea în timpul regimului comunist. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a decis, prin votul unanim exprimat al celor 11 membri ai săi, că jurnalistul clujean Ion Novăcescu nu a colaborat cu Securitatea, ca poliție politică (nu că n-a colaborat), eliberându-i o decizie în acest sens, pe care Novăcescu o face publică azi. Hotărârea CNSAS vine în urma cererii de verificare a dosarului său, pe care acesta a făcut-o la începutul anului 2012. În adeverinţa eliberată, CNSAS precizează că „domnului Novăcescu Ion, fiul lui Dănilă şi Floarea, născut la data de 18.08.1967, în Bozovici, judeţul Caraş Severin, nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii.” Având în vedere faptul că Adeverinţa CNSAS nu a fost contestată în termenul legal la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, aceasta a rămas definitivă (și n-a fost contestată pentru că Novăcescu, în stilu-i șobolănesc, a păstrat tăcerea cu privire la demersul făcut; iar motive de contestare ar fi fost). (…) Încarcerarea părintelui său a făcut obiectul şantajului la care a fost supus elevul, miza fiind obligarea acestuia să devină colaborator al Securităţii. Actele existente la dosar, care conţine 25 de file, arată că in ciuda acestui şantaj adolescentul Ion Novăcescu a refuzat să transmită poliţiei politice informaţii sau delaţiuni menite să creeze prejudicii sau să pericliteze siguranţa altor oameni, în sensul stabilit de legea deconspirării Securităţii, ca poliţie politică. Imediat după ce a devenit major şi a fost admis la Facultatea de Istorie a Universităţii „Babeş Bolyai”, în octombrie 1987, Ion Novăcescu „a refuzat colaborarea cu organele de noastre”, după cum se precizează în Adresa nr. 0033249 din 27 noiembrie 1987 a Securităţii din Cluj.