de Ștefan Ciocan

În anul 1975, Anglia era departe de ceea ce reprezintă astăzi din punct de vedere economic. Marea putere colonială pierduse după război cea mai mare parte a teritoriilor din Asia, Africa şi America. Acasă, în insulă, economia bazată pe tehnologii învechite şi pe mentalităţile conservatoare tradiţionale ale britanicilor nu mai făcea faţă concurenţei cu SUA, Franţa sau Germania. Sindicatele conduceau o ţară care se îndrepta din ce în ce mai rapid spre o social-democraţie reprezentată de Laburişti. În plin război rece, tot mai multe voci din Anglia vorbeau cu simpatie chiar şi despre comunism. Casa Regală ajunsese un simplu simbol, Regina şi familia ei nefiind foarte mult implicată în conducerea ţării. Situaţia era dramatică într-o ţară care avea conştiinţa unei mari puteri a lumii. În această conjunctură a apărut o femeie profetică pentru Anglia. O femeie pe care cei mai înverşunaţi adversari, comuniştii sovietici, au numit-o „Doamna de fier”. Margaret Thatcher a fost acel lider politic care se naşte odată la un mileniu, dar care dacă ajunge la putere îşi pune în mod definitiv amprenta pe o naţiune. Din păcate pentru România, în ultimii aproape 100 de ani nu a apărut un asemenea personaj. Sau dacă a apărut, românii nu au apreciat mesajul şi viziunea acestuia, omorând din faşă orice încercare de reformă a statului.

Margaret Thatcher a preluat puterea într-un moment în care mulţi analişti considerau statul englez ca fiind neguvernabil. Cam aşa cum este România de câţiva ani încoace. Principala sursă a răului erau sindicatele care blocau orice încercare de reformă. În România, sindicatele nu mai au o putere atât de mare, dar reformele sunt blocate de însăşi clasa politică. Prima femeie Premier din Anglia avea să înfrunte sindicatele şi să ia nişte măsuri extrem de nepopulare într-un termen foarte scurt, ceea ce Ion Raţiu la începutul anilor ’90 denumea „tăierea dintr-o dată a cozii pisicii”. „Doamna de fier” şi-a asumat închiderea minelor de cărbuni, măsură soldată cu greva de un an a minerilor. În România de 23 de ani se vorbeşte degeaba despre restructurarea mineritului de cărbune. Însă măsurile economice luate de Margaret Thatcher, nepopulare pe moment, au avut, pe termen lung, o contribuţie extrem de importantă la bunăstarea economică şi influenţa politică a Marii Britanii.

Dacă s-ar fi născut în România, Margaret Thatcher ar fi fost probabil o „mamaie” conservatoare şi nimic mai mult. Poporul Român nu este capabil să accepte măsurile radicale ca un tratament la o criză profundă. Britanicii au susţinut politica de austeritate aplicată de Margaret Thatcher timp de 11 ani. Românii nu ar fi avut atâta răbdare. Şi dovada clară este dispariţia, practice, a PNŢCD după ce a încercat să facă în România o reformă asemănătoare celei aplicate de „Doamna de fier” în Anglia. Românii nu au să înţeleagă niciodată ce înseamnă sacrificiu, solidaritate, răbdare. Poate pentru că au fost minţiţi de mult prea multe ori de clasa politică pentru a mai crede în vorbe frumoase.