Celebri dar cam împuțiți…

  • INTRODUCERE (de Nicolae Ciobanu): Spre dezamăgirea unora, igiena noastră corporală (a românilor, vreau să spun, că-n cot mă doare de alţii; cu o nuanţă: nu şi-a ţăranilor, oricît de săraci!), datează doar din epoca modernă, şi nu ni se datorează nici romanilor, nici grecilor… În Muntenia – turcii; în Ardeal – habar n-am; în Moldova – evreii. Nu pentru că erau excesiv de curaţi (o ştiu, pe propria-mi nară), ci pentru că era un rentabil gheşeft. La băile lor, deşi naţionalizate, eu m-am îmbăiat pînă prin 1965-70. Apoi, pe coasta aceea s-au construit blocuri de locuinţe. Aşa, că m-am îmbăiat, după posibilităţi: pe cald la balie, în magazie; pe rece, cam bilunar, la baia publică din spatele unei biserici catolice. Administrator/tartor-casier era un român al cărui băiat mi-era prietin, dar nu mă favoriza. Mai degrabă băieşiţa, dacă-i scăpam o atenţie, cît de mică, ne lăsa timp dublu la bălăcit în cadă, încît ieşeam de acolo ca racii… De obicei, eram ori cu frate-miu vitreg, ori cu Dănuţ, bunu-mi prietin. În profesională, băile, ca şi budele au fost o batjocură, iar în armată – crime împotriva umanităţii. Abia cînd unele rude, cunoştinţe, prieteni s-au mutat la bloc, ne mai alegeam şi noi cu-o baie mai pe îndelete. Chit că pentru asta, aduceam gustări şi alte cele… Am profitat astfel de prietenii, cunoştinţele, colegii de la oraş pînă-n 1982. Cînd nu-i aveam, profitam de o cazare de-o noapte la un hotel… La un moment dat, imbecilii lui ceauşescu (deci, nu el!) au închis băile publice, sub pretext că toată populaţia are băi proprii. Apucaţii de după loviluţie, le-au redeschis cu tam-tam botezîndu-le (nu ştiu de ce) Spa, şi pretinzîndu-ţi şi-un sfert de pensie „pentru pachetul de servicii complet”… În timp ce angajaţii primăriilor şi consiliilor au gratuitate, ca şi alţi mahări din suprastructuri; dar n-ajung şi la rapănul de subt limbă, nici la cel din inimi, suflet, simţire. De cînd criminalii actuali au desfiinţat încălzirea şi apa caldă prin centrale de bloc, de cvartal, sub pretextul „pierderilor”, dar de fapt pentru a ne infesta cu centrale de apratament (cea mai bănoasă pentru ei, dar pentru oamenii de rînd extrem de păguboasă), mulţi locatari au recăzut la balie (chiar de-i cada băii), ori la duşul instant ori prin boiler. Dacă ştii cum să te gospodăreşti, faci faţă la toate, fără să puţi; dar, şi fără să bagi său în a altora carne grasă, împuţită şi nesimţită. Cît despre castele, mănăstiri, palate, cetăţi, tîrguri… Mizeria la ei – cît casa! Tot Napoleon şi urmaşii i-au mai civilizat. Am stat/locuit şi la din aceia care beau apa bîhlită din peturi şi-n rezervorul de apă al budei aşterneau pe jumătate, pe sfert prundiş „pour economiser l’eau”. Pentru urină, nu trăgeau niciodat’apa; pentru altele, doar cînd se umplea bine cuva… Neavînd canalizare, decît „individuală” (nu intru-n amănunte!), pe gazonul lor extra nu puteai călca desculţ, că te năclăiai, iar straturile de flori, legume, tufanii, pomii aveau puternic damf de kk. Pe zeci, sute de km agricoli din hexagon, nu poţi circula cu ferestrele maşinilor deschise, că pute pestilenţial. Oare de la castele, palate, burguri?

14th-Century Italian Illumination of a Paduan Taking a BathOraşele şi palatele nobililor, cele mai murdare: În secolul XVIII, măcelarii, de exemplu, îşi tranşau animalele chiar pe stradă, iar câinii trăgeau de intestinele animalelor sacrificate, sângele curgând în voie pe trotuar. Resturile care nu puteau fi prelucrate şi refolosite continuau să zacă pe străzi, iar mirosul pestilenţial trecea dincolo de oraşe. Doar ploaia mai reuşea să spele străzile, iar atunci resturile se scurgeau în adevarate şuvoaie şi torente de gunoi. La acea vreme, satele erau mult mai curate decât oraşele, palatele şi castelele nobililor, pentru că ţăranii şi-au săpat gropi pentru nevoile fiziologice. Orăşenii, în schimb, se uşurau pe unde apucau, pe stradă, pe scările clădirilor sau direct de la balcon. În palatul francez Luvru, nu exista nicio toaletă. Dacă era nevoie, oaspeţii, curteni şi regi, fie se aliniau pe pervazul lung de la fereastră, fie li se aduceau oliţe de noapte, al căror conţinut se elibera în spatele palatului. Aşa era şi la Versailles. Doamnele de la palat, îmbrăcate strălucitor, aveau obiceiul ca în timpul discuţiilor şi uneori chiar în timpul slujbelor religioase să se ridice şi, extrem de relaxate, să se uşureze într-unul dintre colţurile camerei. Umbra arbuştilor frumos crescuţi din parcurile regale erau un loc preferat al curtenilor şi al slujitorilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.

Toaleta de la Fortul Douaumont -  Verdun

Toaleta de la Fortul Douaumont – Verdun

Dar asta nu este tot. Oamenii nu erau nici ei mai curaţi decât oraşele lor. Se credea că băile slăbesc organismul şi deschid porii din piele, ceea ce ar fi condus la contractarea unor boli grave şi mortale. Băile publice se închideau, una câte una, prin decret regal. Dacă în secolele XV-XVI nobilii îşi făceau baie o dată la 6 luni, în următorii două sute de ani ei, pur si simplu, uitau definitiv unde se află cada. Toată igiena intimă în acele vremuri consta în spălarea fugitivă a mâinilor şi a gurii, dar nu şi a dinţilor. Conform medicilor vremii, faţa nu trebuia spălată cu niciun chip, deoarece acest lucru ar fi adus riscul deteriorării definitive a vederii. Dinţii albi şi sănătoşi erau un semn de pauperitate, iar cei cariaţi şi negri, un semn al bogăţiei. Dacă ne referim la igiena corporală, oamenii mai înstăriţi foloseau câteva şerveţele parfumate cu care îşi ştergeau zonele intime, bărbaţii purtau între cravată şi cămaşă mici săculeţi cu ierburi aromatice, iar femeile foloseau o pudră puternic aromatizată. Celebrele parfumuri franţuzeşti apar ca o nevoie de a acoperi cu ceva aceste mirosuri, care erau emanate din cauza igienei intime inexistente. Cu toate acestea, oamenii îşi schimbau lenjeria de corp destul de des, deoarece se credea că acestea adună toată mizeria corporală. Preoţii catolici îi îndemnau pe enoriaşi să nu se spele, pentru a nu îndepărta de pe corp apa sfinţită de la botez. Nunţile la englezi aveau loc în general în luna iunie, pentru că singura baie din an se făcea în luna mai şi în prima lună a verii viitorii soţi încă miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja îmbibat de “miresmele” transpiraţiei şi ca să mascheze cât de cât mirosul neplăcut, miresele purtau în braţe un buchet de flori, de unde obiceiul buchetului purtat de mireasă! Regina spaniolă Isabella Castillo a recunoscut că în toată viaţa ei s-a spălat de doar două ori, la naştere şi la nunta sa. Maria Stuart primeşte următoarele sfaturi de la mama ei: „Din totdeauna ai fost leneşă şi nu-ţi scoteai jegul de pe cap”. Fiica unui rege francez a murit plină de păduchi. Regina Elisabeta I a Angliei a rămas celebră şi prin următoarea declaraţie, făcută cu mândrie: „Fie că e nevoie sau nu, eu o dată la trei luni tot mă spăl! “.Din cauza mizeriei în care trăia, papa Clement al V-lea se îmbolnăveşte de dizenterie, boală din cauza căreia va şi muri. Exemplele de acest fel sunt extrem de multe şi se întind şi de-a lungul secolelor următoare.

Henric IV. Regele care a pus interesele regatului mai presus de credinţa personală când a dat Parisului o liturghie, era şi el un duşman al apei şi săpunului. Chiar dacă de o eleganţă deosebită – îşi schimba cămăşile în fiecare zi – acest rege cu pasiuni sexuale cel puţin dubioase nu s-a spălat niciodată. Pasionat vânător, el călărea ore în şir, urmărind prada prin pădurile Franţei, după care, spre a-şi masca damful de transpiraţie, se stropea din belşug cu parfum. O amantă mai îndrăzneaţă, Gabrielle d’Estrees, i-a spus cândva că miroase ca un starv, ceea ce probabil era perfect adevărat, iar a doua sa soţie, Maria de Medicis, a leşinat atunci când l-a întâlnit prima dată şi s-a spălat, efectiv, cu parfum, pentru a putea rezista alături de rege, în noaptea nunţii.

Ludovic XIV. Nici nepotul lui Henric, Ludovic XIV, măreţul Rege Soare, nu era atras de igienă. Se ştie clar că el nu a făcut în toată viaţa lui decât două băi, şi acelea la insistenţele medicilor, care le considerau un mijloc terapeutic. El prefera ca, în loc să se spele, să-i fie curăţată pielea cu o piele îmbibată în alcool şi apoi să fie pomădat cu o pulbere parfumată. Speriat de tot ce însemna medicină – e drept că la acea vreme chirurgia era încă la stadiul de „măcelarie” – Ludovic a refuzat o intervenţie la un picior cangrenat, intervenţie care i-ar fi putut salva viaţa, şi a murit.

Frederic cel Mare. Frederic a transformat Prusia dintr-o putere de mâna a doua într-o forţă militară de prim rang. Dar Frederic nu iubea doar glasul tunurilor, „muzica” plăcută urechilor sale ci şi arta. El a fost un mare patron al artiştilor, coresponda cu iluminiştii francezi, se voia despot şi cânta, cu plăcere, la flaut. A construit, la Sanssouci, un palat cum puţine sunt în Europa dar pe de alta parte era extreme de deficitar la capitolul curăţenie. De pildă, în splendidele săli ale palatului său umblau nestingheriţi uriaşi ogari de vânătoare, care-şi făceau nevoile pe unde nimereau iar regele făcea crize de isterie dacă îndrăznea cineva să cureţe după ei. Spre sfârşitul vieţii, probabil având mintea afectată de o maladie psihică, Frederic a devenit tot mai reclusiv. Nu-şi schimba hainele cu lunile, nu se spăla şi când a murit, în 1786, cămaşa lui era atât de murdară şi de ruptă încât valetul a trebuit să-i ofere una dintre cămăşile sale, pentru a fi îngropat.

Charles Howard, duce de Norfolk. Mare om politic britanic, ferm inamic al lui George III şi lider al opoziţiei faţă de acesta, în Regatul Unit, Charles Howard, duce de Norfolk ar fi fost un personaj admirabil dacă ar fi acceptat, de bună voie, să se îmbăieze. Nu a făcut-o însă niciodată şi nu-i de mirare că a rămas în istorie drept „Dirty Duke”. Valetul său obişnuia să-l îmbete zdravăn şi doar aşa reuşea să-l bage în baie şi să-l săpunească, într-o epocă în care nasurile domnişoarelor de la curtea regală deja nu mai suportau mirosul de sudoare…

Harald I al Norvegiei. La 20 ani, Harald a moştenit de la tatăl său conducerea câtorva stătuleţe nordice, slabe şi risipite. El a făcut atunci jurământ că nu-şi va mai tunde părul până ce nu va unifica întreaga Norvegie sub sceptrul sau. A reuşit acest lucru, dar abia peste zece ani, timp în care păduchii şi-au format adevărate comunităţi în pletele sale, de unde i-a rămas şi supranumele de Harald cel Păduchios.

Ludwig van Beethoven. Probabil că veţi fi uimiţi, poate chiar oripilaţi, să-l regăsiţi pe lista „nespălaţilor celebri” şi pe cel mai mare compozitor din toate timpurile. Dar acesta e adevărul: Beethoven nutrea o aversiune teribilă faţă de baie, aversiune dată de durerile pe care apa i le provoca, din cauza intoxicării cronice cu plumb. Bolnav, ursuz, neînţeles – nu doar la figurat ci şi la propriu, fiindcă avea un defect de vorbire care-i făcea pe ceilalţi să nu înţeleagă adesea sensul cuvintelor sale, Beethoven s-a retras în sine şi a devenit un mizantrop dar şi un adversar al curăţeniei. Puţinii prieteni pe care-i mai avea erau nevoiţi să-i fure, efectiv, hainele în timp ce dormea şi să i le dea la spălat.

Karl Marx. Filosoful de numele căruia se leagă una dintre cele mai întunecate perioade din istoria omenirii nu suporta apa deoarece îi provoca dureri atroce: gânditorul german suferea de o dermatoză extrem de gravă, manifestată prin apariţia de furuncule dureroase. El considera că igiena personală constituie un exces burghez, în schimb n-avea habar că durerile erau accentuate de fumatul excesiv şi de abuzul cronic de alcool. Marx se mândrea că paginile manuscrisului original de la Das Kapital erau pătate de propriul lui sânge, pretinzând că, prin durerile sale, simţea pe deplin suferinţele proletariatului.

Mao Zedong. Programele social-politice ale lui Mao au dus la uciderea a milioane de chinezi dar au ajutat la transformarea ţării sale dintr-un stat înapoiat, aproape feudal, într-una dintre cele mai mari puteri ale planetei. Atitudinea sobră, aproape cazonă, pe care liderul chinez o afişa în public nu era de complezenţă. Toată viaţa el a trăit foarte cumpătat, fără excese şi privea cu reticenţă confortul. Inclusiv baia sau spălatul pe dinţi îi provocau repulsie. De altfel, nu s-a spălat niciodată pe dinţi, ci prefera să mestece frunze de ceai, în vreme ce concubinele sale îi frecau trupul cu prosoape umede. Când un medic a avut îndrăzneala să-i ofere o periuţă de dinţi, Mao l-a privit cu dispreţ, argumentând că n-a văzut până atunci ca un tigru să-şi spele colţii.

Che Guevara. Revoluţionarul cel mai celebru al epocii moderne, care l-a ajutat pe Fidel Castro să ajungă la putere, iubea rugby-ul, vinul, friptura argentiniană de vită, îi plăcea să fumeze trabuc şi să poarte ceas Rolex, dar ura să facă baie. În copilărie, i se spunea „Chanco” (Purceluşul) din cauza acestei aversiuni şi se mândrea să poarte acelaşi tricou timp de o săptămână. Când a fost capturat în Bolivia, nu se mai spălase de luni de zile şi avea, în loc de pantofi, cinci perechi de ciorapi groaznic de murdari.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Viața bate câmpii și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Celebri dar cam împuțiți…

  1. Liana zice:

    Bestial! Asta imi aduce aminte de ceea ce-mi povestea o prietena dupa ce vizitase castelele de pe Loire. Cand a remarcat cu voce tare ca pute a urina, ghidul i-a replicat ca e foarte posibil. Nobilii foloseau lambriurile pe post de toalete, deoarece toaletele mobile se pare ca erau dificil de utilizat, iar mirosul se impregnase. Astept o continuare despre igiena personala la romani in secolul XXI: cate gospodarii au toalete in curte si cum reusesc sa foloseasca doar un tub de pasta de dinti pe an. Presupun ca nu vor sa se expuna la pericole: au auzit ei ca pasta de dinti contine fluor.

  2. brindusa zice:

    Dap, totul tine de igiena!

  3. Valentin zice:

    la categoria celebri sau poate la alta.
    Blogary a ajuns cam ca blogul descreieratei aleia de Roxana Iordache , parca asa se numeste scroafa aia(sa ma scuze madam sotia porcului ptr comparatie).
    Intru pe Blogary ca si la scrofitza, adica din an in pasti si doar pentru a ma mira de obsesiile,rautatea si prostia respectivilor.Foarte constante in ambele cazuri.
    Acum Blogary se ocupa sa dea la greu in MRU pe langa activitatile necrofile clasice, adica regulat la greu decedatul PDL.
    Unii sufera rau de tot cu neuronii, cred ca e terapeutic sa iti faci blog si sa te crezi destept cand te citesti practic singur.

  4. Valentin zice:

    Si tot despre ceva care miroase urat. Justitia.
    Felul in care se fac numirile judecatorilor cu ajutorul calculatorului,cica aleator, e sunt subiect extrem de palpitant.Si de grav.
    Sunt convins ca multe ziare occidentale ar fi interesante de asa o poveste. Poate face cineva un pustiu de bine si sa le trimita niste informatii?
    Didatami subiectul a opozitia noastra doarme in front. La PDL e de inteles, ca e somnul de veci, dar astia noi, alde MRU? Au cerut demisia ministrului justitiei? O ancheta despre revocarile de la CSM? sau macar le-au batut obrazul?

    • Sare'n Ochi zice:

      ceilalti isi au sursele lor de informare. daca subiectul a ajuns la RFI, Deutche Welle samd, a ajuns peste tot. faptul ca au fost saltate judecatoarele intra la puncte bune din punct de vedere al MCV. nu intra faptul ca se intampla asa de tarziu. niciodata nu vom sti valoarea reala ceea ce s-a distrus/nenoricit prin intermediul acestor judecatoare. si cate ca ele mai sunt prin toata tara.

  5. Valentin zice:

    Si MRU ar fi bine sa nu se mai inspire de bloguri prafuite gen Politea. Nu are ce sa caute acolo.
    E doar o mana de fanatici fara idei si viziune.Nu toti, pentru ca mai sunt si oameni ca lastnightmusic sau victor l.
    MRU trebuie sa iasa la atac in forta si nonstop. Dar hai sa o faca profesionist si inventiv. Are 1000 de ocazii. Acum ca PDLul e mort si ingropat e singur. E o oportunitate colosala. Poate fi omul antisistem, e valul care se ridica in intreaga lume.
    USLul seamana din ce in ce mai mult cu uriasul cu picioare de lut.Prabusirea lor ar putea veni mult mai curand decat se asteapta toti.
    Inclusiv subsemnatul.

    • Sare'n Ochi zice:

      USL, ca orice alianta politica din Romania, se va prabusi cand se termina banii, sau vor fi mai putini decat cei interesati sa-i sifoneze. Interesele sunt vesnice, prieteniile nu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s