România este ţara în care nuca de cocos este mai ieftină decât nuca românească, portocalele costă mai puţin decât merele Ionatan, iar românii se înfruptă cu funghi porcini de import la preţuri exorbitante, pentru că pitoanca din pădure nu are un nume atât de sofisticat

rafturi goale_2de Ștefan Ciocan

Peşte congelat cu viermi, lapte cu substanţe cancerigene, castraveţii cu e-coli, carne de vită cu „cal”… iar acum carnea de curcan cu antibiotice. Dacă mai adăugăm la toate acestea „pericolul” controversatelor gripe porcine şi aviare ne îndreptăm cu paşi siguri către un colaps al producătorilor din România. Asistăm în ultimele zile la o adevărată revoluţie a hranei. Producătorii români sunt bombardaţi din toate părţile cu acuzaţii mai mult sau mai puţin întemeiate potrivit cărora alimentele, în stare brută, procesate sau semipreparate ar conţine substanţe nocive pentru sănătatea consumatorilor. Autoritatea Sanitar Veterinară ţine morţiş să se spele de păcate după incidentul manageriat defectuos al cărnii de cal. Cu rost şi fără rost, ex-preşedintele secretar de stat Mihai Ţurcanu se cerea în prim planul ştirilor şi talkshow-urilor. Cea mai recentă boacănă a instituţiei a fost modul în care o ţară întreagă s-a isterizat în momentul în care conducerea ANSV a anunţat că au fost depistate 80 de tone de lapte infestat cu aflatoxină. Din declaraţiile iniţiale ale ex-preşedintelui ANSV nimeni nu a înţeles mare lucru, decât că laptele românesc de pe rafturile supermarketului e boală curată, iar aflatoxina provoacă necruţătorul cancer. În fapt era vorba doar de cinci producători care au respectat legea – adică au trimis eșantioane din producție la laborator (că, altfel, după slijbașii statului, nici dracul nu se ostenea să facă vreo verificare ca și până acum!) -, şi astfel s-a depistat substanţa periculoasă. Analizele care se efectuează înainte de procesarea laptelui au scos la iveală faptul că au fost depistate urme de aflatoxină. Autorităţile au fost înştiinţate de această problemă, aşa cum prevede legea, iar 80 de tone au fost retrase din ferme şi neutralizate. Producătorii de lapte din Ungaria au prezentat imediat documente care dovedeau că laptele unguresc e bun de consum. ANSV a făcut publică informaţia transmisă de vecinii noştri mai vestici, iar în lipsa unor detalii clare din partea autorităţilor din România şi a precizării esenţiale că laptele românesc infestat nu a ajuns pe rafturile unităţilor comerciale, consumatorii români şi-au îndreptat atenţia către laptele de import, pe considerentul că cel românesc provoacă cancer. Ce a urmat? Scăderea vânzărilor în doar câteva zile cu 40 de procente. Deşi produsele erau bune de consum, nimeni nu a mai avut curaj să le cumpere, pentru că statul român nu ştie (sau nu vrea, o fi fiind șpaga mare?) să protejeze ce are în curte. O simplă precizare ar fi fost suficientă pentru a evita acest „pui” de dezastru în sectorul producţiei de lapte. Surpriza a fost alta, pentru că în câteva zile a fost într-adevăr retrasă de pe raft o cantitate considerabilă de lapte, dar cel produs de polonezi, sub brandul Pilos. Deci lapte de import. Demersurile instituţiilor statului din ultima perioadă par că sunt canalizate spre descurajarea producătorului autohton. Loviturile vin una după alta din exterior şi interior, iar statul nu este capabil (sau nu vrea, o fi fiind șpaga mare?) să intervină nici măcar cu unele precizări clare, cât să aplaneze isteria consumatorilor. În contextul în care alimentaţia nocivă este unul dintre subiectele tabu ale acestui deceniu şi ni se „vâră” sub nas produse procesate care într-adevăr conţin suplimente nocive, niciun organ de control nu „se ia la trântă” şi cu procesatorii de mezeluri. Astfel asistăm la „defăimarea” laptelui, a cărnii de pui care chipurile este injectată cu hormoni, a castraveţilor infestaţi cu e-coli, a cartofilor şi a altor produse sănătoase, dar consumăm cu încredere parizer tradiţional, pastramă de curcan cu conţinut de carne de porc sau salam cu 20 la sută carne, 40 la sută soia şi restul apă. În lipsa unor reglementări, strategii şi sprijin pentru ce e produs pe plaiuri mioritice, România a ajuns ţara în care nuca de cocos procesată, importată de pe alt continent şi ambalată este mai ieftină decât nuca românească, portocalele costă mai puţin decât merele Ionatan, iar românii se înfruptă italieneşte cu funghi porcini de import la preţuri exorbitante, pentru că pitoanca din pădure nu are un nume atât de sofisticat.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la România este ţara în care nuca de cocos este mai ieftină decât nuca românească, portocalele costă mai puţin decât merele Ionatan, iar românii se înfruptă cu funghi porcini de import la preţuri exorbitante, pentru că pitoanca din pădure nu are un nume atât de sofisticat

  1. EuCuMine zice:

    Asta e mostenirea lasata de gestionarii stalinisti de gostat/CAP/etc. Fuga de responsabilitate, chiar si cand nu e vina lor, si groaza intestinala de a da explicatii, chiar si cand aceste explicatii ar ajuta producatorii autohtoni.

    Pe de alta parte, producatorii autohtoni sa faca bine sa inteleaga ca statul (cel putin in componenta actuala) nu are nici vointa, nici dorinta, nici interesul de a-i ajuta/apara. Sa puna mana de la mana sa se ajute si sa dezminta singuri zvonistica si falsurile fitilizate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s