Restul a venit de la sine.

de Ștefan Ciocan

„Angela Merkel nu votează în România”, a spus Ponta în perioada tulbure a suspendării preşedintelui Traian Băsescu. Câtă dreptate a avut şeful socialiştilor! Nici nu pot să-mi dau seama de unde atâta perspicacitate şi atâtea cunoştinţe de drept constituţional în „portofoliul” unui biet plagiator. Aşa este! Angela Merkel votează în Germania, şi tocmai a votat împotriva aderării României la zona Schengen. Şi asta nu este tot. Germania ne-a mai avertizat şi cu privire la o eventuală blocare a fondurilor europene dacă România nu respectă regulile democratice şi nu dovedeşte că este hotărâtă să ia măsuri împotriva corupţiei instituţionalizate. Mă aştept la o reacţie a guvernanţilor de la Bucureşti după modelul Schengen. Să iasă careva de prin executiv, poate chiar premierul, să spună că nici nu avem nevoie de banii europenilor.
Adevărul este că demagogia şi prostia au luat locul diplomaţiei în România. Mizând pe o anumită mândrie naţională prost înţeleasă, alimentată cu demagogie pe toate canalele media aflate la dispoziţia guvernanţilor, se acreditează ideea că România ar fi „buricul Europei” şi că nu noi avem nevoie de ajutorul Uniunii ci viceversa, Uniunea ar avea nevoie de noi ca de o uriaşă piaţă de desfacere. În realitate ne furăm căciula singuri, predicând mândria naţională de la cel mai înalt nivel în jos. În acelaşi timp nu suntem capabili să producem nimic autohton, de calitate şi la preţuri rezonabile. Şi nu din cauza Europei, ci din cauza lipsei de viziune şi a corupţiei până în cele mai mărunte instituţii ale statului. Clasa politică are tot interesul să susţină un sistem birocratic stufos, în care se agaţă orice afacere şi din care foarte puţini scapă fără şpagă. Lupta reală dintre politicieni nu are nicio legătură cu binele poporului sau cu doctrinele politice. În realitate lupta se dă pentru supremaţia economică. O gaşcă condusă de Adrian Năstase a pus mâna pe puterea economică în anii ’90. În timp ce Ion Iliescu dormita pe la Cotroceni, legănat de vise de mărire, Bombonel – fie-i celula răcoroasă – vindea resursele de petrol şi gaze ale României firmei OMV, încheia contractul păgubos cu Bechtel, inventa „băieţii deştepţi” din energie, controla prin sistemul de contingentare tot exportul de lemn din România, vindea fabrici miliardarilor de carton care le demolau şi le vindeau la fier vechi. În acea perioadă, băncile se comportau ca nişte haiduci, spoliau clienţii cinstiţi pe de o parte şi erau devalizate de clientela politică pe de altă parte. Blocajul financiar omora tot ce nu era controlat de politicienii ocrotiţi de Năstase. Sub presiunea Uniunii Europene, FMI şi Băncii Mondiale lucrurile au început să se amelioreze. A apărut o piaţă concurenţială, marile afaceri au fost luate din mâinile găştii lui Adrian Năstase, dar din păcate multe dintre ele (nu toate) au intrat pe mâna găştii PDL. Acel sistem de care se declara învins, cu o dezarmantă sinceritate, Emil Constantinescu, nu a dispărut, şi-a schimbat doar exponenţii. Hămesiţi după atâta frig şi foame, cu mentorul după gratii, lupii tineri, care nu s-au înfruptat încă din bunătăţile unei adevărate guvernări, vor să ronţăie ceva. Îi încurcă structurile controlate de Băsescu şi Uniunea Europeană, care nu mai acceptă o întoarcere la epoca Năstase. Lipsiţi de noţiuni elementare de diplomaţie şi mânaţi de foame, Ponta, Corlăţeanu, Antonescu, Vosganian şi alţii din gaşca lor, după ce nu au reuşit să-l muşte pe Băsescu, mârâie la Uniunea Europeană ca dulăul la ăl de vrea să-i fure osul.