de Ștefan Ciocan și Victor Lungu

Partidele care au pierdut, ruşinos, alegerile continuă dezbaterile şi analizele. Liderii încearcă să paseze răspunderea de pe unul pe celălalt, în timp ce membrii de rând fug ca potârnichile, scârbiţi de politică sau momiţi de alte doctrine mai „puternice”. Așa a procedat și Mircea Irimie, ex-deputatul ARD de Colegiul 8 Cluj care, începând de ieri, este deputat al Partidului turnătorului Conservator la fosta Securitate Dan FELIX Voiculescu. Zice deșeul cu față umană pe Facebook:

• Mesajul meu este pentru cei care m-au mandatat, prin vot, să-i reprezint, căci pentru ei deciziile şi acţiunile mele contează: astăzi am decis să trec în echipa Partidului Conservator. Am făcut această alegere cântărind îndelung şi cu seriozitate contextul politic actual, dar şi tendinţele de reconstrucţie şi coagulare politică la nivel local şi naţional. Am promis în campanie să-mi pun toată priceperea şi dăruirea în slujba binelui comunităţii pe care o reprezint, iar acest lucru, am constatat fără tăgadă în scurtul răstimp petrecut în Parlament, nu îl voi putea face fără susţinerea politică fermă a unui partid stabil şi ambiţios. Valorile în care cred şi pe care le-am promovat în tot cursul campaniei mă situează la dreapta spectrului politic, aşa încât pasul făcut spre conservatorism nu presupune o schimbare ideologică semnificativă. Acţiunile mele ca parlamentar conservator, însă, vor aduce îndeplinirea, pas cu pas, a proiectelor ambiţioase pe care le am pentru colegiul care m-a promovat în Parlament. Principala mea datorie o consider către dumneavoastră, cei care prin vot v-aţi pus speranţa de mai bine în mine! Acum o lună am fost întrebat de un reprezentant al presei dacă mă consider un parlamentar reprezentativ pentru colegiul meu… astăzi vă reiterez convingerea mea că voi fi un parlamentar activ, dedicat crezurilor cu care am candidat şi devotat oamenilor care au votat, pe principiul uninominalului, Mircea Irimie.

Asta după ce omul lui Ștefănie (primarul municipiului Turda – sper că încă mai este de la PDL) a fost „cu sufletul” și cu „repornitul inimii României”, mulțumind din greu celor care l-au votat „prin frig, prin ploaie, prin viccisitudinile vremii și vremurilor”… Pe scurt: nimeni nu l-a mandatat prin vot pe Mircea Irimie, candidat al Alianței România Dreaptă (alianță presupusă de dreapta) pentru a migra în partidul turnătorului la fosta securitate și pușcăriabilului Dan FELIX Voiculescu. Numai că deșeurile morale întotdeauna își vor găsi justificări. Cum îi spuneam lui Niki Novăcescu (pseudo-jurnalist clujean, pupincurist al oricărui politrician ajuns la putere și alt informator al fostei Securități): gura care-și pune buzele să pupe funduri, întotdeauna are o poveste. Sunt curios cu ce poveste va veni Ștefănie să justifice și această defectare – după ce în 10 iunie, la alegerile locale, l-a trădat, împreună cu organizația sa, pe Alin Tișe – candidatul PDL la președinția Consiliului județean Cluj (dar asta este altă poveste)

Revenind, din partea dreaptă se aude doar zăngănit de săbii, urlete, printre ţipete, înjurături şi icnituri. Noroc că nici în partea stângă lucrurile nu stau prea bine. Ciolanul destul de mic îi face pe câinii liberali, pesedişti şi conservatori să mai mârâie unii la alţii (deocamdată Prim Plagiatorul Mitoman a punctat bine în fața lui Antenescu: toate gafele de guvernare sunt contorizate numai de către miniștri liberali).

Singura tabără din care nu se aude nimic este UDMR. Politicienii maghiari se regrupează în tăcere şi încearcă să intre în zona puterii pe uşa din dos, dacă nu au reuşit pe intrarea principală. Protocolul semnat cu Ponta şi Antonescu nu le-a folosit prea mult, pentru că şeful liberalilor nu este omul care să-şi respecte cuvântul dat, atunci când nu-i mai foloseşte la nimic acest lucru.
Dar liderii UDMR nu fac excepţie de la regula clasei politice din România. Îşi urmăresc tenace propriul interes sacrificând pentru asta orice este legat de oamenii pe care pretind că-i reprezintă. În campania electorală, UDMR a propus un program economic adresat Transilvaniei. În ipocrizia lor, liderii UDMR vorbeau despre Transilvania ca despre o entitate politică în care locuitorii, indiferent de etnie, au dreptul la bunăstare. Numai că, liderii UDMR, prin politica idioată, antiromânească, pe care a dus-o în ultimii 23 de ani nu au făcut altceva decât să-și enclavizeze electoratul și să-i oblige pe ardeleni să se declare români. Ungurii din Transilvania nu au înţeles că pe acest teritoriu pot să convieţuiască atât maghiarii cât şi românii cu drepturi egale, cu şansa de a-şi construi un viitor prosper şi mai ales cu conştiinţa apartenenţei la valorile istorice şi culturale ale Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului. Liderii UDMR, au avut nevoie de divizarea ardelenilor, pentru că nu şi-ar fi găsit rostul într-o Transilvanie unită. În aceste condiţii au făcut tot ce au putut să inventeze false conflicte, false probleme, vise false de autonomie regională. Prin atitudinea lor, Verestoy, Borbely, Frunda, Hunor şi ceilalţi ne-au pus la zid pe toţi ardelenii şi nu ne-au dat de ales. Am fost condamnaţi de UDMR să ne declarăm români. Nu spun asta nici cu ruşine, nici cu mânie, ci cu tristeţea faptului că dacă moldovenii sau oltenii pot să-şi recunoască apartenenţa etnică la o regiune, noi suntem obligaţi să fim în permanenţă în opoziţie cu maghiarii. Şi dacă UDMR cere drepturi pentru etnia maghiară, de ce nu avem şi noi ardelenii dreptul de a ne simţi acasă aici în Transilvania?