În România nu există partide. Există doar lideri. Lideri și cozi în urma lor

După cum v-am tot scris pe această platformă on-line, bilanțul per total al tuturor partidelor politice din România care s-au perindat pe la guvernare în ultimii 20 de ani este absolut dezastruos: s-au privatizat aproape toate activele economiei comuniste iar Țara s-a ales cu 150 de kilometri de autostradă, cu alde Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Adrian Videanu, Frații Micula, Relu Fenechiu, Becali, Dan Diaconescu, Vuza, Vizer și restul Top-urilori 50, 100, 500; avem infrastructură și economie de nivel de țară subdezvoltată, educația și sănătatea sunt la pământ, iar partidele politice s-au obișnuit să considere bugetul de stat și funcțiile publice drept moștenirea/moșia proprie – prada de război de după fiecare scrutin electoral. De aceea specialiștii au emigrat să-și găsească în altă parte ceea ce nu au găsit în țară: respect față de munca și cunoștințele lor – noroc cu integrarea în NATO și UE că au avut granițele deschise.

Care este realitatea vizibilă? Cine dă/marchează banul la partid acela beneficiază de contracte grase cu statul, are acces la funcții publice – el sau cei din familia/protejații lui. Cei din PSD au privatizat economia și au palmat banii creând “capitalism de cumetrie”. Pentru a avea “liniște, să poată lucra” (de fapt: fura în liniște), au creat și ridicat la politică de partid principiul “pomană contra voturi”. Pe același principiu s-au bazat și cei din PNL (partid de “dreapta”), care au reușit performanța de a ne periclita viitorul ca țară, cu bună știință, doar pentru a cumpăra voturi. Cât despre cei din PDL, și ei se pot “mândri” cu câteva specimene care au rădăcină comună cu cei din PSD și PNL – de la activismul din cadrul fostului PCR, până la lista de turnători sau ofițeri sub acoperire a fostelor și actualelor servicii secrete ale României. Zicea Monica Macovei, prin februarie 2011: “PDL funcționează la fel. Sponsori generoși: Berceanu, Udrea, Ridzi, Plăcintă, Videanu, Anastase, Blaga, Falcă, Pinalti, au avut acces la funcții, ei sau copiii lor, și la contracte preferențiale cu statul”.

Este interesant cum ne întoarcem de unde am plecat și acum, ca în 2010-2011, discutăm despre un nou partid. Se pun întrebări, se oferă soluții, se încearcă rețete… dar, întrebarea de bază rămâne: câți v-ați băga? Ei, aici este o mare problemă: cine va susține acest partid – vorbim despre voința unui lider, vorbim despre un grup de inițiativă? Cum se va structura acest partid: de jos în sus, sau de sus în jos ca într-o adevărată ierarhie de tip medieval ca până acum (mai ales că am avut parte deja de două eșecuri majore: Noua Republică – partid pornit de jos în sus și confiscate de sus în jos, și Partidul Forța Civică – partid luat de pripas în Alianța România Dreaptă pentru a se putea masca blaturile dintre Vasile Blaga și liderii Uniunii Social Liberale)? Pe ce bani se bazează cei care vor să facă noul partid și în ce mod vor sponsoriza partidul acești bani: la vedere sau subteran cum se întâmplă lucrurile acum în politica românească? Căci, nu-i așa, riscăm să aducem aceleași metehne și să pervertim din fașă această nouă construcție politică și să facem din nou din cei “curați” unii “curat-murdari”? O soluție pentru bani transparenți ar fi cea lansată de către Cosmin Alexandru: “17.000 de activiști și 2-3 milioane de euro pe an”. Asta ar veni, rotunjind, 20.000 de oameni dispuși să dea 100-150 de euro pe an, adică 50 de lei pe lună. Câți și în ce mod ați participa la această construcție, altfel decât opinând? Căci după cum observa mai an Bleen, pe Blogary.ro: “în fiecare zi a săptămânii, pe bloguri, acasă, la serviciu, în baruri sunt cel puțin 300.000 de cetățeni care se plâng că este nevoie de 20.000 de activiști pentru [a face] un nou partid”.

Pentru azi închei discu’ia despre un nou partid (care, din punctul meu de vedere nu poate fi decât unul care să vină cu soluții pentru cei care plătesc taxe și impozite, unul care să-i salveze de șleahta de asistați – noii mineri ai pseudo-politicienilor), aducând în discuție un citat relevant din materialul “Un număr impartid” scris de @de-a Dura Lex (pe un blog care, din păcate nu mai există de mai bine de 1 an):

  • “și care este principala trăsătură a unui partid din România? simplu: aceea că nu este partid. nu doar că nu este un partid politic – dar nici măcar nu este un partid, ca organizație închegată și cu un scop comun. este ca un grup de oameni care stă la semafor și vede zburând bancnote pe trotuarul opus. sar toți să treacă strada, fără niciun respect pentru circulație. problema e că mașinile accidentează. deci le trebuie cineva care să fie în măsură să le arate o cale posibil de urmat printre acele mașini. dacă se poate, să mai și oprească circulația. adică le trebuie un lider care să influențeze mediul și să-i conducă către bani. nu contează deloc cine este liderul și cum gândește. în România nu există partide. există doar lideri. lideri și cozi în urma lor.”
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la În România nu există partide. Există doar lideri. Lideri și cozi în urma lor

  1. doru cu motoru` zice:

    Salut Coane 🙂 , cred ca vorba lui Basescu „razboi total” n-a fost o vorba-n vant ! Pe blogul @cetatean este dezvaluit scenariul inceputului acestui razboi. „Ne miscam mai cu talent” si noi? Cred ca trebuie sa „sunam” la usa lui MRU si sa-i prezentam scenariul acesta ; si probabil si pe la „usi” europene.
    Ce zici ??

  2. Hăpt-aşe-i cum scris-ai!

  3. parafaragaramus zice:

    Ca o completare, înşir aici cîteva puncte pentru cine se hotărăşte să intre în politică, cine vrea să fie poitician şi să facă vreo brînză
    1. să conştientize că drumul pe care o ia este un drum fără întoarcere.
    2. să realizeze că nu va mai fi stăpîn pe timpul vieţii sale. Dacă se întîmplă ceva pe scena politică trebuie să reacţioneze la fel de bine şi la şapte dimineaţa, şi la unu noaptea.
    3. ca urmare a punctului 2, să spună adio unei vieţi de familie normale, petrecută cu copiii şi cu nevasta. familia cade pe locul doi, pe primul fiind familia politică.
    4. să conştientizeze că va fi ţinta unor atacuri de unde nu se aşteaptă, de la cine nici n-a gîndit. Noţiunea de prietenie îşi pierde înţelesul, nu va mai avea prieteni dezinteresaţi.
    5. să fie dispus să-şi piardă agoniseala materială de pînă acum în aventura asta.

  4. parafaragaramus zice:

    6. mereu va fi cineva deasupra lui, mereu va trebui să asculte de unul mai puternic.

  5. SIGN&DISPLAY zice:

    Pai cum altfel poti sa intri in politica?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s