Secetă văzută din bloc

de Julius Constantinescu

„Ce zici de seceta asta?”, mă întreabă mama aseară, la telefon. He-he, ştiu deja unde bate. „Hait, zic, te pomeneşti că pe vremea lu’ Văcă n-or fi fost secete, mi s-o fi părut numai mie, aşa, de prost de sunt”. Păi, admite mama, au fost, da’ nici chiar aşa…Da’ cum? Secetă-nesecetă, l-am auzit pe nesimţitul ăla de Mureşan cum a zis la televizor că, de fapt, nu e nici o secetă? O fi zis, dracu ştie, că talent la datu’ cu bâta-n baltă are, slavă Domnului. Ei, ce mai zic acum ? ‘Geaba încerc să-i explic că anotimpurile astea, mamă, sunt duşmanul dintotdeauna al agriculturii româneşti. Uite, vezi, măcar în agricultură e şi vara ca şi iarna: oricum o-ntorci, tot rău iese. Uite, pe mama şi seceta asta a dus-o la vot. Pe alţii i-a dus la pădure, nu la vot, că prea se încing betoanele alea pe la amiază, îţi vine să te sui pe pereţi. Mai dă-i în mă-sa cu alegerile lor, ce, dacă vin alţii n-or să se mai încingă betoanele? Blocu-i bloc, n-o să ne mute nimeni la case, binele oricum n-o să fie contemporan în ţara asta cu noi.

„Dumneavoastră vă este bine?” Poliţistul năduşit din mijlocul intersecţiei se uită la mine. E descumpănit, dar, poliţist fiind, evident că nu poate arăta. Îmi bat joc de el? Puţin probabil, un pieton în mijlocul unei intersecţii e prea vulnerabil în faţa unui poliţist. Are şi poliţistul viclenia lui, nu zice nimic, aşteaptă să dezvolt ca să vadă de unde să apuce problema. Sunt ziarist, întrebam şi eu aşa, în general, dacă vă e bine, dacă sunteţi mulţumit, dacă e grea meseria de poliţist şi cât e de fascinantă, că eternă ştiu că e. Deci sunt ziarist, nu sunt vulnerabil că poate am relaţii şi, oricum, cu ziariştii e bine să nu ai de-a face. Apoi, el e poliţist, poliţistul n-are sentimente de declarat, el îşi face doar datoria. Execută. Nu vede, nu aude, nu remarcă. Nu-şi permite. El este însăşi ordinea, ordinea e o ştiinţă exactă, nu lasă loc de interpretări. „Hai, dom’le, uite, curge transpiraţia pe dumneata, sunt 32 de grade, recunoaşte că ţi-e cald! Nu „îi” e cald, „e” cald, dar asta e meseria, n-ai ce să faci. Haide, domnule poliţist, te rog eu mult, enervează-te pe căldură! Înjură! Enervează-te că ţi-e cald, că e cald, dar enervează-te! Înjură! Nu mai spun la nimeni! Vedeţi, domnule reporter, meseria asta de poliţist e şi frumoasă, îţi oferă şi satisfacţii. Lasă, dom’le, astea, că le-am mai auzit, înjură odată că ţi-e cald, ştiu că între voi, poliţiştii, înjuraţi că e cald, fii şi tu om, lasă dracului uniforma, uit-o un minut, arată-mi latura ta umană! De dat afară din mijlocul intersecţiei nu mă poate da, poate am relaţii, aşa că-l prinde datoria, se întoarce cu spatele, la năduşeala lui.

Pe Hala Agroalimentară din Piaţa Mihai Viteazu tronează un banner uriaş cu candidatul PDSR pentru Primărie. A luat 5%, o fi crezut omu’ că ajunge în turul II, o fi plătit până în 18, stă până în 18. Pe trotuarul de sub candidat colcăie de cuponari agricoli. Uite, pe ăştia nu i-a afectat seceta. Îmi aduc aminte de o razie a Poliţiei. „Surprize -surprize” n-a avut niciodată un moment aşa emoţionant ca acela în care colonelul ce conducea operaţiunea s-a îmbrăţişat cu doi tuciurii care tranzacţionau cupoane agricole chiar în faţă la McDonald’s. „Ce faceţi p-aci? ”, i-a întrebat colonelul, aşa, că mă nimerisem şi eu. „Am cumpărat nişte bilete la Bingo”, au răspuns dealerii agricoli, fără să clipească. Le-a urat baftă, ce era să facă? Mai încolo, în piaţă, întreb şi io, ca prostu’, dacă au probleme cu seceta. Păi, de ce să aibă, ei sunt intermediari. Speculanţi? Era să iau o carabă peste bot, bou de ochelarist ce sunt. Noroc că am plimbat ursu’ la timp, am luat-o prin piaţă, după ţărani adevăraţi. Ţărani adevăraţi găseşti mai încolo, la vreo două străzi, mai ferit. Nu vând, că nici n-apucă să intre în piaţă, ce, doar nu e piaţa lor. Îl opreşte tuciuriul şi-l întreabă frumos ce şi cât. Preţul îl zice el, tuciuriul. Nu-ţi convine, uite, ăla-i drumu’ spre Baia Mare, te-am pupat pe portofele, mânca-ţi-aş, şi nu te mai întinde la vorbă, moşule, că am treabă. Hai, roială! E, îl atinge şi pe tuciuriu căldura, asta e, mai pui un maieu, un şlap pe tine, mai dai cu apă. Zic, mă, cu botu’ vin io de-acasă, hai să văd dacă nu mă lipesc totuşi de-o carabă. Mă uit la un cartof, mă mai uit la unul şi după aia întreb: „Votat-ai?” „Am votat”. „Cu cine?” „Da’ de ce eşti aşa curios?”, intervine comerciantul de alături. Îmi bag ochelarii în buzunar, să nu se spargă, şi zic: „Am auzit că votaţi toţi cu Funar, că dacă iese ălalalt vă vântură din piaţă”. „Circulă, bă, în morţii mă-tii de ungur!”. Circul demn, apăsat doar de căldură şi de eternele şi fascinantele ei miasme balcanice.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi necesare și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s