Interviu realizat de Elvira Popeţi
Vicepreşedinte Forţa Civică Timiş

Elvira Popeţi:Din ce cauză şi când  aţi început să scrieţi pe teme politice?
Victor Eugen Lungu: Scriu din 1990. M-am lăsat de inginerie de nervi – era suficient să mă uit la Ion Iliescu şi gaşca lui, suficient să văd tele-revoluţia şi să ascult minciunile celor de la Armată să mi se urce sângele la cap. Aşa că sunt jurnalist clujean încă din anul 1990 – ceea ce mă cam încadrează în categoria “dinozaur”… Prima dată am făcut caricaturi şi am scris fiind şef Departament Investigaţii (şi urmărire Parlamentari, dar să nu mai ziceţi nimănui) la săptămânalul NU. Am fost printre primii (poate, primul, n-am stat să verific – m-au verificat alţii suficient, ulterior) care a scris că Armata a tras în noi, nu a fost cu noi – am scris-o în 1990. Iar, peste ani, împreună cu regretatul comandant al Procuraturii Militare Cluj, colonel de justiţie (r) Tit-Liviu Domşa, am scris două volume despre această temă; cu bonus despre lovitura de stat dată de către Ion Ilici Iliescu cu ajutorul teroriştilor proprii: Televiziunea Română Liberă, comandanţii Armatei române, Radio România şi restul pletorei de activişti-comunişti care au preluat atunci puterea economică şi politică. Apoi am scris şi am fost SGR şi co-redactor şef la ATLAS – Clujul liber. Apoi secretar general de redacţie şi redactor şef adjunct la TRIBUNA ARDEALULUI (unde mi-am câştigat foarte mulţi “prieteni” ţinând pe prima pagină rubrica ESCROCARITAS, într-o vreme în care tot Clujul napoc juca la jocul de “întrajutorare” CARITAS). Am fost vice-preşedinte al Fundaţiei ACADEMIA CIVICĂ (Filiala Cluj) şi m-am ocupat de recuperarea istoriei în cadrul Memorialului de la Sighet şi al Centrului de Recuperare al Adevărului Istoric cu privire la Revoluţia din Decembrie 1989. Am creat Agenţia de Stocare şi Analiză a Informaţiei – eu susţin că a fost primul (mă rog, după Securitate) Centru de Monitorizare al Presei Scrise (fiind “civil”, a fost primul). L-am proiectat în 1992 într-o carte SF (Victor LEM – Războiul), l-am extins în 1996 şi l-am legalizat în 1999 – Fundaţia ASAI (alături de Alin Fumurescu şi Sabin Gherman). Am fost SGR şi redactor şef la Transilvania Jurnal (2000 – 2002), tehnoredactor, SGR şi redactor şef la Evenimentul Zilei – Ediţia de Transilvania (2002 – 2003), Editor la Bună Ziua Ardeal (2003 – 2006), analist – comentator la Radio Cluj (încă mai am o rubrică: Alternative – politica.ro), om de televiziune, consilier de imagine – lucru pe care-l cam regret: nu toţi oamenii au fost de calitatea pe care le-am presupus-o, nici eu nu m-am ridicat/coborât la calitatea pe care aceştia mi-au presupus-o. Scriu pe teme politice că am ajuns să nu-mi prea placă politicienii: sunt cu mult mai buni de gură ca mine, dar nu finalizau niciodată. Găunoşenia senină, asta mă enervează.

Elvira Popeţi: Ce aţi dori să-i spuneţi unui  tânăr care refuză subiecte politice?
Victor Eugen Lungu: Să le refuze. În final va constata că orice subiect abordează, codiţa politicului se iveşte de undeva până la urmă. Asta dacă îşi va face meseria până la capăt şi va trece peste ştirea în sine. Ştirea este, din punctul meu de vedere, doar fumul care indică focul. Un acoperiş de şcoală prăbuşit (să sperăm fără victime) peste o sală de şcoală, la o anchetă simplă va scoate urma banilor ceruţi (dacă nu au fost ceruţi, de ce nu au fost ceruţi? dacă au fost ceruţi, de ce nu au fost primiţi ,amd?) şi primiţi dar folosiţi altfel. De la bani se va ajunge la relaţiile de afaceri din zona celor care primesc bani să dea toamnă de toamnă cât mai multe şcoli renovate din rău în mai rău. Şi, pac!, dăm de un politician sau doi. Politica se face pe bani.

Elvira Popeţi: Ce inseamnă pentru dvs “liberal conservatorism”?
Victor Lungu Eugen: O înşiruire de cuvinte. Mă rog, aş putea să dau definiţii şi alte cele pentru a justifica necesitatea existenţei liberal conservatorismului şamd. Poziţionarea mea doctrinară dintr-un punct de vedere este extrem de simplă: eu şi cei ca mine de o parte, şi Ion Ilici Iliescu şi cei ca el (capitalişti de cumetrie, clone şi urmaşi) de cealaltă parte – diametral opus. În rest, ca educaţie solidă (unde nu încap oscilaţii ample), am calea cea dreaptă: ceea ce ajung la concluzia că este drept, curat, moral raportat la profundul uman (să nu dau primul cu piatra), consider a defini liberal conservatorismul. Din păcate, suntem rodul unei educaţii şi avem o anumită vârstă: nu putem, fără a lăsa urme profunde în conştiinţa noastră, să fi fost premianţi cu coroniţă înainte de 89 la socialism ştiinţific multilateral dezvoltat, şi la fel de geniali, după 1989, în capitalism şi piaţă liberă. De aceea şi avem România pe care o avem – captiva capitaliştilor de cumetrie.

Elvira Popeţi: Care este, dupa părerea dvs, cea mai mare calitate a unui om politic?
Victor Eugen Lungu: Să tacă atunci când simte nevoia să vorbească, să asculte atunci când este mai surd şi să plece în concediu atunci când simte nevoia să acţioneze. Când am să văd politicianul care va putea să-şi asume ca ale lui ideile echipei, iar echipa nu va avea buzele lipite de dosul său (ştii, gura care pupă bucile, întotdeauna are o poveste de spus), atunci am să ştiu să identific cea mai mare calitate a unui om politic.

Elvira Popeţi: Ce vă deranjează cel mai mult în politică , aşa cum se face astăzi  în România?
Victor Eugen Lungu: Zgomotul de fond şi lipsa de agendă. Lipseşte o strategie coerentă privind viitorul României. Destinul României nu este numai destinul individual al fiecărui om în parte, ceea ce se aplică acum, ci, asumat, destinul comun pe termen mai lung decât blidul de supă zilnic sau de a doua zi. Fiecare schimbare politică vine să pună în practică/aplicare interesele celor care sponsorizează clasa politică. Lipsa de transparenţă a intereselor economice din spatele politicienilor deranjează – şi deranjează deoarece politicienii vin la putere ca şi cum ar fi învins în război şi ar fi ocupat România şi ştiu că au la dispoziţie cel mult 4 ani să prăduiască, să-şi returneze datoriile şi să rămână cu ceva la teşcherea. Şi-atunci consideră funcţiile publice şi bugetul drept pradă de război. Ori, măcar de 22 de ani se ştie acest lucru şi nici un politician nu a luat măsuri să stopeze acest jaf. Cum din motive de vot nu au luat măsuri să astupe gropile negre ale economiei.

Elvira Popeţi: Ce vi se pare cu adevărat important?
Victor Eugen Lungu: Eu în familia mea, grupul meu de prieteni şi de cunoscuţi – şi fiecare în parte avându-mă gravitaţional în sistemul său prietenar (planetar). Orice face ca acest sistem relaţional să dăinuie şi să prospere.

Elvira Popeţi: Ce vi se pare cu adevărat penibil?
Victor Eugen Lungu: Evidenţa cotidiană de genul câinii latră, caravana trece. Ale dracului cămile (măgari, boi) cum duc în cârcă pe toţi borfaşii, deşi ştiu exact cum le pute fundul aşezat în şaua lor…

Elvira Popeţi: Ce vă enervează cel mai mult în viaţa de zi cu zi? Dar în politică?
Victor Eugen Lungu: Lipsa de reacţie, lipsa de atitudine, lipsa de comunicare.

Elvira Popeţi: Ce aţi face altfel şi cum dacă aţi încerca să schimbaţi ceva în viaţa politică?
Victor Eugen Lungu: Prefer să dau un link (să fiu scuzat), am scris pe larg aici.

Elvira Popeţi: Ce aţi schimba în modul de comunicare?
Victor Eugen Lungu: Aş schimba căile de comunicare, aş începe să identific noii consumatori de comunicare şi necesităţile acestora şi aş trece totul on-line.

Elvira Popeţi: Ce şanse credeţi că are Forţa Civică la alegerile din 9 decembrie?
Victor Eugen Lungu: Nu sunt prea optimist. Forţa Civică este parte a bărcii numite ARD. Viteza şi performanţele ARD vor defini şansele din 9 decembrie. Trebuie să lucraţi ca şi cum toţi aţi fi Forţa Civică – este singura opţiune pentru optimizarea şanselor. Şi exploatarea faptului că adversarul este de-o tâmpenie cumplită. În schimb este extrem de viclean şi va profita de fiecare slăbiciune care va răzbate din interiorul ARD. Aşa au distrus Alianţa D.A. – exploatând orgoliile şi interesele economice ale părţilor.

Elvira Popeţi: Consideraţi că Timişoara poate fi un început pentru o altfel de politică în România?
Victor Eugen Lungu: După ce am văzut la televizor înghesuiala de la Lidl-ul nou deschis, cu oameni veniţi de dimineaţă că poate primesc un kil de zahăr, de făină, ceva…, nu. Simbolurile au fost terfelite cu banii şi privilegiile acordate borfaşilor care au primit titlul de luptători cu merite deosebite în Revoluţia din Decembrie 1989. Iar victimele au permis acest lucru.

Elvira Popeţi: Ce sfaturi daţi celor care şi-au asumat intrarea în politică într-un partid nou în acest an?
Victor Eugen Lungu: Să citească cu atenţie acest interviu. Mai sincer de atât nu se poate. Mulţumesc.