Pe Rovana Plumb o doare la pateu de situație. Ea este nu numai incompetentă, ci și în afara problemei. Să vă dau un exemplu luat cu copy-paste (că este la modă și numai așa ajungi premier al României) de pe blogul lui Răzvan Cucui: „De la o revistă de gătit, doresc să vă pun trei întrebări, doamnă Rovana Plumb, că v-am văzut foarte acidă la adresa nepriceperii și hoției guvernanților PDL și i-ați transmis Mariei Băsescu să-și ia dictatorul acasă:
1. Știut fiind că fabrica Gerovital Cosmetics, fostă Miraj, privatizată prin MEBO, dumneavoastră fiind cel mai mare acționar din PAS, a înregistrat un devastator faliment, vă rog să ne spuneți câți oameni a trimis priceperea dumneavoastră în șomaj?
2. Compania pe care ați controlat-o a returnat creditele de la Bancorex?
3. V-a ieșit până la urmă pasiența cu ambalarea pateului de ficat importat din Cehia pe liniile de pe care plecau produse cosmetice apreciate pe toate meridianele globului?
Mulțumesc.”
Și madama aceasta este ministrul Mediului în cel mai de rahat guvern de impostori de care a avut parte România în ultimii 22 de ani…

de Ștefan Ciocan

Canalele media din România prezintă un film de groază cu urşi ucigaşi. Judeţul Dâmboviţa este terorizat de ursul criminal şi ultimele ştiri anunţă că şi în Suceava s-ar semnala atacuri. Opiniile specialiştilor se împart în două categorii, cei care ţin cu ursul şi cei care cer pedepsirea exemplară a criminalului. Vânătorii şi specialiştii în cinegetică susţin totuşi că adevărul este în bârlogul ursului şi că cei care nu au respectat regulile de convieţuire cu animalele sălbatice ar fi victimele atacurilor.

De când „s-au inventat” urşii, aceştia coboară toamna din pădure în zonele cu livezi unde merele, prunele sau perele sunt mult mai apetisante şi mai uşor de mâncat decât afinele sau zmeura. Şi totuşi până anul acesta atacurile urşilor asupra oamenilor au fost foarte rare. De fapt în alte zone ale ţării, unde mai există păduri şi urşi nu s-au semnalat atacuri, ci doar în Dâmboviţa. Incidentul din Suceava unde moş Martin a atacat o stână este unul aproape banal pentru viaţa ciobanilor, care sunt obişnuiţi cu sălbăticiunile şi convieţuiesc cu ele după reguli bine statutate. Datele statistice ne arată cât de exagerat tratează presa atacurile urşilor. În ultimii cinci ani în România urşii au ucis patru oameni, dintre care două sunt victimele din Dâmboviţa omorâte în ultimele zile. Pe de altă parte în acelaşi interval de timp şi-au pierdut viaţa peste 40 de persoane muşcate de câini fără stăpân.

Viaţa oamenilor este pusă în pericol, nu de animalele sălbatice, ci de prostia autorităţilor responsabile cu protecţia mediului. Programele de protecţie a animalelor sălbatice sunt făcute după ureche şi implementate superficial. După bunul obicei românesc, tot ce e mâncat de urs, lup, vulpe, rămâne bun mâncat. Aşa că hrana animalelor, tratamentele şi vaccinurile administrate prin nădire ajung mai mult pe hârtie decât în pădure. Mai mult decât atât specialiştii spun că nu întâmplător atacurile urşilor au avut loc în Dâmboviţa şi nu în alte zone, unde Moş Martin este mult mai prezent. Toţi urşii „cerşetori” din zona Braşovului au fost capturaţi şi colonizaţi pe fondurile de vânătoare din Dâmboviţa ale unor bucureşteni şmecheri. Animalele, care au crescut pe lângă tomberoanele de la marginea oraşului, sunt obişnuite cu oamenii şi nici nu ştiu să se hrănească în sălbăticie. De aceea, odată strămutaţi în Dâmboviţa, urşii au coborât, aşa cum le era obiceiul, în zona locuită sperând să găsească mai ușor de mâncare. Aici s-au intersectat cu ţăranii şi cu braconierii, intrând în capcanele puse pentru vânat mai mic. Practic scandalul urşilor ucigaşi din Dâmboviţa le vine ca o mănuşă şmecherilor din Bucureşti care deţin fondul de vânătoare, pentru că vor obţine mult mai uşor autorizaţii să extermine animalele strămutate aici din Braşov. Ar fi fost poate mai simplu ca urşii să fie monitorizaţi odată cu strămutarea lor şi să fie hrăniţi în pădure de administratorii fondului de vânătoare. Astfel animalele nu ar fi coborât în zona locuită şi nu s-ar fi intersectat cu oamenii. Am auzit multe voci care cer exterminarea animalelor, dar nu am auzit pe nimeni să întrebe administratorii fondului de vânătoare cum gestionează fondul cinegetic pe care-l au în evidenţă.