de Ștefan Ciocan

Ungurii ne-au mai dat o lecţie! Undeva între 25 şi 20 de mii de persoane de etnie maghiară au ieşit în stradă la Sfântu Gheorghe, pentru a protesta faţă de o sentinţă judecătorească. Normal că gestul lor, de a protesta împotriva unei sentinţe pronunţată de o instanţă, nu este normal într-un stat de drept, aşa cum se vrea România. Dar după modelul consacrat deja de oamenii lui Dogaru, de pensionarii iubitori de Antonescu şi de „lumpenii” cu sufletul lipit de Ponta, ce mai contează statul de drept când Măria Sa poporul vrea să-şi spună cuvântul. Numai că spre deosebire de protestatarii de serviciu ai USL, în cazul maghiarilor, Măria Sa poporul chiar a demonstrat că poate să-şi strige doleanţele din 25 de mii de piepturi. Vă mai aduceţi aminte când USL aduna la comandă, din toată ţara de la Caraş Severin până la Botoşani şi din Bihor până în Constanţa, undeva în jur de patru – cinci mii de oameni cu care voia să-l dea jos pe Băsescu? Era nevoie de multă bere, mici şi fasole cu ciolan să iasă în stradă la chemarea lui Vanghelie mai mult de trei mii de mitici cu o medie de vârstă de peste 65 de ani. Ungurii au strigat o dată adunarea, într-un orăşel de provincie, şi au adunat o mulţime de oameni strânşi în jurul aceleiaşi idei. Ponta, Antonescu, Voiculescu, Ghişe, Dogaru sau Ciochină puteau să-şi taie venele de invidie. Şi nu este prima dată când ungurii ne dau lecţii de civism. Inundaţiile care s-au abătut asupra României în urmă cu mai bine de cinci ani ne-au relevat două ţări şi au dat argumente serioase pentru cei care cer autonomia Ţinutului Secuiesc. În timp ce în Moldova sinistraţii aşteptau jandarmii şi pompierii să le aducă ajutoare şi să le cureţe curţile şi casele de nămol, în Harghita oamenii s-au pus pe treabă, s-au ajutat între ei şi în câteva zile au şters cu totul urmele calamităţilor, fără să aştepte ajutor din afara comunităţii. Moldovenii şi-au vândut materialele de construcţii primite ca ajutor şi au băut banii, în timp ce secuii au primit ajutoare în bani şi au cumpărat materiale de construcţii. Chiar şi Revoluţia din 1989 a fost aprinsă tot de un etnic maghiar. Agent sau nu al serviciilor americane sau ungureşti, Laszlo Tokes a fost cel de la care a pornit revolta împotriva lui Ceauşescu, care avea să ducă la căderea (cel puţin oficial) a regimului Comunist. Tot ungurii au fost cei care au dus la bun sfârşit lupta împotriva comunismului anul acesta. Dacă electoratul din Covasna şi Harghita ar fi ieşit la vot, puciul pus la cale de USL ar fi reuşit.
Şi totuşi de ce au reuşit ungurii să scoată de cinci ori mai multă lume în stradă decât o face USL?
În primul rând pentru că oamenii ăia au mers acolo gratis. În al doilea rând, pentru că oamenii care au participat la mitingul din Sfântu Gheorghe cred în idealuri, cred în apartenenţa lor la un neam şi au spiritul civic mult mai bine definit decât îl au românii. Peste tot în lume maghiarii sunt uniţi şi constituiţi în comunităţi puternice, în timp ce românii sunt slabi şi în loc să se ajute se bârfesc sau se lucrează pe la spate. Asta este moştenirea noastră, poate genetică, poate culturală. Nu avem idealuri, nu credem în nimic ce nu ţine de foame şi avem în consecinţă conducătorii pe care-i merităm.