Pentru că unicul dor al vieţii lui nu au fost onorurile şi distincţiile ci fericirea naţiunii române

de Ștefan Ciocan

Duminică din nou se vor aduna românii la Ţebea. Încă o palmă va fi trasă peste memoria Craiului Munţilor. Încă o gaşcă de rrromâni extrem de verrrrzi, care se împăunează cu chipul Iancului pentru a prosti naţiunea, va bifa o acţiune electorală. Spiritul lui Avram Iancu lipseşte de ani buni de la bâlciul numit pompos „Serbări Naţionale”.

  • „Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care, după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa aduse să prefac în nimic. Nu ştiu câte zile mai pot avea, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că, viitorul este nesigur; voiesc dară şi, hotărât dispun, ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele!”

Spunea Avram Iancu în urmă cu mai bine de 140 de ani. Cât de naive par acum vorbele marelui erou al moţilor?! Şi ce să caute în faţa mormântului lui Avram Iancu acei oameni care calcă în picioare voinţa eroului fluturându-i doar poza ca pe o plasă de adunat voturi. Naţiunea Iancului este departe de a fi fericită. Jertfele lui prefăcute în „fum” de Împăratul de la Viena nu au adus nici acum fericirea în casele moţilor, când puterea vorbeşte aceeaşi limbă cu oamenii năpăstuiţi.

Cântărite cu faptele conducătorilor de astăzi, gândurile şi planurile Craiului Munţilor sunt nişte vise naive. Iancu era acel lider idealist care la 24 de ani a fost capabil să adune în jurul său oamenii cu voinţă de piatră din Ţara Moţiilor. Alt interes nu avea Iancu decât să obţină drepturile cuvenite naţiunii române. Refuză decoraţia oferită de împăratul de la Viena, refuză mai multe întâlniri cu monarhul susţinând de fiecare dată cauza naţiunii române.

  • ”Să se decoreze mai întâi naţiunea cu împlinirea promisiunilor!”

I-a răspuns Craiul Munţilor Împăratului de la Viena. Câtă diferenţă între eroul moţilor şi cei care conduc acum destinele românilor! Orice floare pusă pe mormântul Iancului de politicienii care au furat munca altora pentru titluri ştiinţifice şi onoruri academice, este o rană pe memoria marelui erou al Apusenilor. Orice lumânare aprinsă lângă crucea de piatră din cimitirul de la Ţebea de hoţii care au jefuit România şi se ascund de lege în spatele funcţiilor politice, ar transforma în cenuşă sufletul eroului care a pus mai presus de sine fericirea naţiunii.

Este surprinzător cum conducătorii naţiunii, de la Băsescu la Ponta, Antonescu, Becali sau Vadim Tudor îşi aduc aminte de Avram Iancu doar atunci când în jurul mormântului se adună puhoi de lume sau atunci când în faţa lor sunt instalate camerele de luat vederi ale televiziunilor. Nu am văzut sau nu am auzit de nici un politician de la Bucureşti care a aprins o lumânare şi a vărsat o lacrimă la mormântul lui Avram Iancu, trecând singur prin Ţebea.

Pentru un scurt moment din istoria românilor, Regele Ferdinand, înflăcărat de unirea Transilvaniei şi Banatului cu România spera că va putea să se ridice la înălţimea idealurilor lui Avram Iancu. Cu ocazia centenarului naşterii Craiului Munţilor, la Ţebea, Regele a rostit următoarele cuvinte:

  • „Ai murit chinuit pe roată, tu nefericitule Horia cu ai tăi! Iar tu viteazule între viteji, Avram Iancu, închis-ai ochii rătăcitori pe drumuri, singur numai cu fluierul tău, cu sufletul întunecat şi nemângâiat pentru că îţi vedeai zădărnicită ţinta luptelor tale şi totuşi jerfa voastră era sfântă căci dreptate s-a făcut îndeplinindu-se înţeleapta vorbă a poporului, „apa trece, pietrele rămân!”

Singur a rămas Iancu şi rătăcitor prin istoria şi sufletul românilor, cum singure şi neîmplinite au rămas idealurile sale. Singurătatea Craiului Munţilor nu o va umple gloata de politicieni prezenţi an de an la Ţebea, nici coroanele sau discursurile lor. Pentru că unicul dor al vieţii lui nu au fost onorurile şi distincţiile ci fericirea naţiunii române.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Teme de meditație și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Pentru că unicul dor al vieţii lui nu au fost onorurile şi distincţiile ci fericirea naţiunii române

  1. Reddog zice:

    Salutare all. Salut Victor

    Personaj tragic Avram Iancu ! Nu numai politicienii nostri ii intineaza memoria, dar inclusiv contemporanii sai, chiar si membrii familiei, l-au tratat intr.o maniera mai mut decat reprobabila ! Trist dar adevarat !

    • Sare'n Ochi zice:

      salut Red. vezi ca am intrat din nou in polemica cu papagalul acela de tanar intitulat de stanga. se crede foarte inteligent. banuiala mea este ca stam de vorba cu un mucea frustrat in maxim 32-34 de ani. poate este indragostit de Elena Udrea sau are vise onirice cu madama de reactioneaza cum reactioneaza. in orice caz, este unnobraznic si trebuie tratat ca atare. ziceai ca-l cunosti, sau stii cine este?

      • Reddog zice:

        SAlut Victor. Am vazut ca ai intrat in polemica cu el. Nu cred ca are 32-35 de ani, estemai in varsta. Nu il cunosc personal, nu stiu cum il cheama. Eu il stiu de pe blogurile lui Cristi Patrasconiu si Mountthor. Am mai avut polemici cu el, Eu am zis clar ca nu mai polemizez pe istorie cu el ! Nu are rost

  2. ad.rian zice:

    Aceste este adevaratul discurs in memoria lui Avram Iancu.
    Multumesc, domnule Stefan Ciocan.

  3. geo zice:

    Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, foarte actual, despre politicianismul românesc

    Dovadă că Mişcarea Legionară a fost anti-politică

    Biata masă a poporului român alerga de la partid la partid, de la promisiune la promisiune, legându-şi de fiecare, cu credinţa ei seculară, cele mai curate nădejdi, dar întorcându-se înşelată şi amărâtă, cu toate speranţele zdrobite, când de la unul, când de la altul. Aceasta, până când va înţelege odată, că a intrat în mâna unor cete puse pe câştig şi pe pradă.

    Erau trei partide mai mari: liberal, averescan şi naţional ţărănesc. Pe lângă ele şi altele mai mici. În fond, nu exista între ele nici o deosebire. Numai formele şi interesele personale le deosebeau. Acelaşi lucru sub alte forme. Nu aveau nici măcar justificarea unor păreri deosebite.

    Singurul lor mobil sufletesc adevărat era: religia interesului personal, pe deasupra oricăror dureri ale ţării şi a oricăror interese ale neamului.

    De aceea spectacolul luptelor politice era dezgustător. Fuga după bani, după situaţii personale, după avere şi plăceri, după pradă, dădea un aspect de duşmănie neasemuită, acestor lupte. Partidele apăreau ca adevărate cete organizate care se învrăjbeau, se mâncau şi se luptau unele cu altele pentru pradă.

    Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depăşeşte interesul, egoismul şi poftele personale, este blândă, cuviincioasă, nobilă şi fără dezlănţuire oarbă de patimi. În ea poate fi pasiune, dar nu patimă oarbă şi josnică.

    Aspectul de vrăjmăşie şi de josnicie al acestor lupte putea fi o dovadă suficientă, că ele nu se dădeau în lumea unui ideal înalt şi sfânt şi nici în aceea a principiilor, ci în adâncul cel mai trist al celor mai neruşinate interese personale.

    Lumea politicienilor trăieşte în lux şi în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai dezgustătoare, pe spinarea unei ţări din ce în ce mai demoralizată. Cine să se mai ocupe de nevoile ei?

    Politicienii aceştia cu familiile şi cu agenţii lor, au nevoie de bani. Bani pentru petrecere, bani pentru a-şi întreţine clientela politică, bani pentru voturi, bani pentru cumpărarea de conştiinţe omeneşti.

    Rând pe rând, cetele lor se vor năpusti şi vor spolia ţara. Aceasta va însemna, în ultimă analiză, guvernarea ei, opera de guvernare. Vor secătui bugetele statului, ale prefecturilor, primăriilor.

    Se vor înfige ca nişte căpuşi în consiliile de administraţie ale tuturor întreprinderilor, de unde vor încasa tantieme, de zeci de milioane, fără nici o muncă, din sudoarea şi din sângele muncitorului istovit.

    Vor fi încadraţi în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane, de alte milioane şi zeci de milioane, ca preţ al vânzării lor de neam.

    Vor da naştere la afaceri scandaloase care vor îngrozi lumea. Corupţia se va întinde în viaţa publică a ţării ca o plagă, de la cel mai umil slujbaş şi până la miniştri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea să-i cumpere pe aceşti monştri şi prin ei ţara întreagă.

    De aceea, când ţara stoarsă nu va mai putea să le dea bani, vor ceda consorţiilor de bancheri străini, rând pe rând, bogăţiile pământului şi cu ele şi independenţa noastră naţională.

    O adevărată pletoră de oameni de afaceri se va întinde ca o pânză peste toată România, care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic, ci vor suge vlaga ţării.

    Acesta este politicianismul.

    Jos, se vor întinde: mizeria, demoralizarea şi deznădejdea. Vor muri copiii cu zecile de mii, seceraţi de boli şi de mizerii, slăbindu-se astfel puterea de rezistenţă a neamului în lupta pe care o duce singur în contra poporului jidănesc organizat şi susţinut de politicianismul înstrăinat şi de tot aparatul de stat.

    Cei câţiva oameni politici cinstiţi, câteva zeci, poate chiar conducători de partide, nu vor mai putea face nimic. Vor fi nişte biete marionete în mâna presei jidăneşti, a bancherilor jidani sau străini şi a propriilor lor politicieni.

    Această batjocură, această demoralizare, această infecţie, va fi susţinută, pas cu pas, de toată falanga jidănească, interesată la distrugerea noastră, pentru a ne lua locul în această ţară şi a ne fura bogăţiile. Prin presa ei, care a uzurpat rolul presei româneşti, prin sute de fiţuici imunde, printr-o literatură atee şi imorală, prin cinematografe şi teatre provocatoare la desfrâu, prin bănci, Jidanii au devenit stăpâni în ţara noastră.

    Cine să se opună? Astăzi când ei sunt pregătitorii dezastrului şi apariţia lor e semnalul morţii noastre naţionale, cine să le apară în faţă?

    extras din Corneliu Zelea Codreanu – Despre legionari

    http://apologeticum.wordpress.com/2012/09/06/capitanul-corneliu-zelea-codreanu-foarte-actual-despre-politicianismul-romanesc/#more-17588

  4. doru cu motoru` zice:

    La multi ani sarbatoritelor si sarbatoritilor ! Ca roman,intamplator,nascut si traitor in Ardeal, ma-n clin in memoria lui Avram Iancu.
    Multumesc pentru articol maestre !
    PS Coane Sare 😀 ,vaz ca ti-ai luat niscavai „droburi” si-n concediu,sa mai palesti,pe unu`,pe altu`:D,no,si-i nimeresti. Brava! Concediu placut !

  5. doru cu motoru` zice:

    Buna dimineata tuturor !! Rog o analiza pentru cei din „redactia” blogului ; o rubrica permanenta;ceva de genul : cu buton de votare , sa putem,noi cititorii,sa facem un clasament cu politicienii care calca-n strachini 😀 si socheaza prin prostie . Argumentez doar cu declaratia lui Hasoti,la nu`s ce sezatoare a doamnelor si domnisoarelor liberale,cum ca Thatcher,Merkel si Tansu Ciller nu sunt (in prostia monumentala a acestui culturnic) , „modele politice ” de urmat ! Bai fratilor ,liberalii astia, care sunt ACUM la butoane s-au contaminat cu (de) „cacaroi” ?!!
    .

  6. doru cu motoru` zice:

    na ca titlul propus pentru rubrica”s-a dus”. Mai dau o data : PROSTIA NU DOARE ,rubrica saptamanala ,lunara si anuala,si pentru primele trei silabe ;D scuzati,locuri,le „dam diplome” virtuale sa le publice in CV uri 😀 😀 .Ma opresc cu propunerile,ca cine stie ce idei imi pot veni. Numa` bine !

  7. doru cu motoru` zice:

    `neata Victore ;D,bai omule mai baga si tu o poza ,o maslina , ceva de pe cele plaiuri.
    Numai bine !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s