În actuala discuţie privind neobisnuitele evolutii politice recente, tindem să suprapunem în analize şi dezbateri două lucruri legate, dar diferite: (a) “puciul parlamentar” inceput 3-6 iulie 2012 şi continuat in varii forme pana azi si (b) instaurarea unui nou sistem politico-economic in Romania, sistem pe care îl numim momentan “stat cleptocratic-oligarhic-autoritar”.
Relatia dintre cele doua este una de la mijloc la scop. Puciul are un obiectiv: introducerea sistemului respectiv. Puciul este mecanismul prin care acesta este impus si institutionalizat. În perioada ce va urma, vom avea ocazia să studiem fenomenul reprezentat de acest sistem şi să determinăm care dintre cele trei faţete este dominantă. Vom putea să-l înţelegem mai bine şi atunci vom şti şi ce etichetă conceptuală îl descrie mai bine.
Cert este un lucru, pe care trebuie să-l repetăm: indiferent de modul în care se instaurează (lovitură de stat sau majoritarianism), indiferent de ce nume îi vom da, un sistem de acest tip rămâne exact ceea ce este: negarea statului de drept. Este un sistem malign. Legitimitatea sa ultimă – atâta câtă este – decurge din pura si bruta forta politică, nu din cea a dreptului. Oricât ar mima retorica şi gestica statului de drept, statului cleptocratic-oligarhic-autoritar îi lipseşte legitimitatea dată de domnia legii. Nu poţi avea un stat cleptocratic-oligarhic-autoritar cu proprietăţi ale statului de drept.
Sa mai subliniem odata fiindca este crucial: Problema noastra nu este numai cu puciul (mijlocul) ci si cu scopul (sistemul). Acest tip de sistem ce se doreste instaurat de catre oligarhia romaneasca cu sustinerea unor centre de putere straine, este malign, chiar şi dacă ar fi instaurat prin vot popular şi democratic. Instaurarea acestui sistem este problema noastra majora. Restul sunt corolarii si externalitati.
Unde ne aflam in aceste evolutii?
Am vazut cum manevra centrală a puciştilor de a camufla introducerea sistemului lor sub retorica statului de drept a fost dejucata. Chestiunea puciului parlamentar este clarificata definitiv pentru istorie, relatiile internationale si evolutiile curente. Deasemnea, faptul ca puciul convine unor puteri straine, care il incurajeaza, nu mai este acum un secret sau o speculatie.
Ramane acum problema sistemului sau regimului pe care pucistii il vor instaurat cat mai rapid. Aceasta este tema nostra centrala de acum inainte. Deci:
- In cele ce urmeaza, de acum inainte, nu mai este vorba despre o criza politica simpla, intr-un sistem dat, cu reguli date si cu proceduri contestabile si interpretabile dar stabile.
- In cele ce urmeaza, de acum inainte, este vorba de inlocuirea unui sistem cu altul printr-o lovitura de stat dovedita. Ne aflam in plina faza de tranzitie intre doua sisteme. Cu privire la transformarile constitutionale majore in forma de guvernare a tarii aduse prin manevrele parlementare s-a exprimat deja profesorul Vlad Perju. Schimbarile in curs si anticipabile merg insa mult dincolo de elementele deja analizate de aceasta, implicand stucturi politice si economice formale si informale care sunt esentiale pentru identitatea si functionarea unui stat modern.
- In cele ce urmeaza, de acum inainte, nu mai este vorba despre Traian Basescu. Traian Basescu este insa garantia politica si constitutionala de reintoarcere la status qvo ante, situatia de dinaintea puciului si inceputul procesului de transformare a (imperfectului dar occidentalizatului) stat roman in altceva.
Daca asa stau lucrurile, din cele de mai sus tragem patru concluzii majore:
- Problema stanga vs.dreapta devine irelevanta. In sistemul occidental al statului de drept, discutia poate avea un sens. In sistemul introdus la noi de pucisti, clivajul politic stanga-dreapta, pe tipic occidental, este irelevant. Stanga si dreapta de factura occidentala trebuie sa fie unite in blocarea noului sistem. In fata acestuia, le unesc mult mai multe lucruri decat le despart.
- Toata discutia cu demisia lui Basescu este nula si neavenita. Daca luptam sa impiedicam instaurarea unui sistem cleptocratic-oligarchic (si in plus, unul tributar Moscovei si noii sale politici de expansiune si infiltrare a Uniunii Europene si NATO), atunci sa consideri ca demisia lui Basescu e o solutie la problema noastra, este fie naiv, fie iresponsabil.
- Toata discutia cu demisia lui Basescu si Ponta in acelasi timp, o chestie care chipurile ar duce la revenirea la normal, este nula si neavenita. Demisia lui Ponta ar fi insa un pas in directia buna. Vezi motivele de mai sus.
- Daca ne aflam in plina faza de tranzitie intre doua sisteme, interimatul d-lui Antonescu si mai ales numirile si deciziile luate in acest interimat, capata noi valente si semnificatii politice si constitutionale.
Mai precis, suspendati intr-o zona crepusculara de o constitutionalitate vaga si de o autoritate legitima neclara, creata -sa fim clari- de pucistii parlamentari, d-l Antonescu, decizile sale si toti cei numiti in functii de acesta pe durata interimatului, nu au o acoperire automata in legitimitatea statului de drept, ex ante. Tot ceea ce intampla in acest interimat este prin definitie chestionabil si discutabil, fiind esentialmente la limita legii si in mod evident, dincolo de limitele constitutionale normale, ex ante.
Implicatii
Din clipa in care inceputurile statului oligarhic-cleptocatic-autoritar au fost instaurate in Romania si am fost aruncati in acest haos al tranzitiei, avem formate automat in interiorul sustinatorilor acestei forme de guvernare, trei grupuri de maxim interes: lideri, executanti si colaborationisti. Tot ceea ce se intampla si se va intampla politic, economic, financiar si institutional cu Romania, cade in responsabilitatea lor. Aceste trei grupuri au responsabilitatea absoluta pentru cele ce urmeaza. Revenirea la statul de drept va insemna evaluarea acestor responsabilitati: moral, politic si penal.
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
care judecător de la CCR, dintre cei 5 care au dorit invalidarea referendumului, va demisiona în următoarele zile?
habar nu am. Ca judecatoarea Iulia Motoc de la Curtea Constitutionala zice: “Nu-mi dau demisia!”
Iulia Motoc, judecator la Curtea Constitutionala a Romaniei, a declarat pentru “Romania libera” ca nu are intentia sa-si dea demisia, desi mai multe trusturi de presa i-au anuntat-o deja. “Nu am de gand sa-mi dau demisia. Faptul ca unii ar fi anuntat demisia mea deja poate fi considerat ca o forma de presiune asupra mea. S-au facut multe presiuni asupra noatra, mai ales incepand cu data de 27 iunie, cand ne-am pronuntat asupra faptului ca domnul Traian Basescu va reprezenta Romania (la summit-ul UE, n.n.). De altfel, atunci am sesizat aceste presiuni la Uniunea Europeana, apoi, la data de 2 iulie, dupa ce presedintele interimar Crin Antonescu a spus ca actuala componenta a Curtii este o rusine, noi am sesizat atat Comisia Europeana, cat si Comisia de la Venetia. Presiunile au continuat si continua. Cu toate acestea, eu astep o decizie corecta a Curtii, dincolo de intimidarile care sunt din ce in ce mai agresive”, a declarat Iulia Motoc.
Interesant punct de vedere si foarte bine prezentat, insa legat de responsabilitatea celor trei grupuri amintite la urma nu cred ca le va cere cineva socoteala, dupa cum s-a dovedit in anii de dupa 1989…
acolo a fot greseala noi democratii – ca nu l-au luat pe Ilici Iliescu cand trebuia s- nu l-au pus sa-si plateasca crimele.
pai tocmai asta e: nici nu s-a vrut si nici nu s-a putut; practic nu a fost o greseala, a fost lovitura de stat cu sustinere bazata pe manipulare pe scara mare si prostia omeneasca.
Daca putem vorbi de o greseala, dupa parerea mea, asta e poporului roman care a inghitit gogosile si atunci ca si acum, dar p-asta nu-l poti trage la raspundere…
poporul este nevinovat? ar fi prea simplu. si oricum se pedepseste singur.
Opropaganda pe cat de inselatoare pe atat de reusita ne-a impiedicat sa intelegem miza reala a luptelor politice din Romania postdecembrista si sa nesocotim flagrant adevaratul raport de forte existent in tara. Contrazicand teoria ca in Romania totul se stie, manevre tenebroase se comiteau in taina. Victimele includ si cativa politicieni de buna-credinta care au jucat un joc pe care nu voiau sa-l joace.
Adevarul este ca in nici un moment retelele de putere politica, de influenta personala si de reala detinere de mijloace materiale si banesti nu si-au schimbat tabara. Este notoriu si prea usor de demonstrat ca cei care au preluat puterea in decembrie 1989 erau membri de mana a doua ai structurilor de forta ale regimului ceausist care au sacrificat „prima garnitura” a regimului, trimisa pentru scurt timp la inchisoare si apoi pensionata cu pensii colosale, la care muritorii de rand nici nu puteau visa.
Dintr-un singur fapt pot extrage o amara satisfactie disidentii si opozantii regimului comunist: nomenclatura PCR s-a convertit rapid la ideologia liberei intreprinderi si a imbogatirii nelimitate, cu atat mai usor cu cat relatia ei cu marxismul si socialismul era de mult pur formala. Daca Romania a redevenit o tara capitalista cum preconizau criticii din tara, dar mai ales cei din exil, capitalistii propriu-zis au devenit, intr-o proportie majoritara, vechii detinatori ai puterii si, din ce in ce mai mult, prin trecerea timpului, descendentii lor ereditari. Lupii comunisti au imbracat blana tarcata a hienelor neocapitaliste.
Regula de aur a regimului comunist din Romania a fost ca legea nu era egala pentru toti. In principiu, totul era interzis. Oprit era sa posezi valuta. Calatoriile in strainatate erau un privilegiu. Alimentatia era „stiintifica”. In fapt, era posibil sa castigi bani multi dand meditatii, lucrand pentru firme straine (cu binecuvantarea si ungerea „Organelor”), sa exploatezi la maximum „avutul obstesc”, profitand in fel si chip de „baza materiala” etatizata, care era la dispozitia celor privilegiati pentru vanatori, petreceri si nunti fastuoase. In Romania socialismului multilateral dezvoltat, putine lucruri erau legale, dar exista o patura larga pentru care multe erau permise.
si omul de rand avea acces, prin corupere, dar cu masura, la o parte din bunurile si fericirile propuse de regim. Astfel s-a creat o cultura a coruptiei care este insusi nucleul unei mentalitati care pare, pana azi, ireversibila.
Daca examinam cu obiectivitate multe din biografiile oamenilor politici din Romania de azi –- anume ale celor mai tineri dintre ei, care oricum nu puteau sa fie atunci la putere –, nu putem sa nu ajungem la concluzia ca dintre ei multi ar fi fost conducatorii de azi si intr-un stat ramas comunist.
Faimoasa „nesimtire” pe care nu incetam sa o blamam nu este altceva decat nerespectul legii, incetatenit in timpul comunismului. Traim in tara in care nu poti fi pedepsit si orice cauza este musamalizata. Ideea ca legile sunt facute doar pentru neajutorati si pentru prosti, o idee tipic nascuta din mentalitatea „socialismului real”, continua sa ne domine si azi si influenteaza preponderent societatea actuala. Ea a fost caracterizata, cu multa abilitate retorica, de catre candidatul la Presedintie Traian Basescu sub numele de „Sistemul ticalosit”. Romanii l-au ales pe dl Basescu presedinte pentru ca a promis sa distruga sau cel putin sa produca avarii grave acestui sistem.
Despre sistemul ticalosit nu mai este vorba astazi, nici sub forma unor aluzii. si nici nu mai poate fi, atata vreme cat PSD, care era principala tinta a atacurilor dlui Basescu in 2004, este nu numai la putere, ci ofera chiar o contrapondere la influentele reformiste. Iar PDL, partidul „de dreapta”, colaboreaza strans cu PSD.
In ce priveste PNL, nu este clar care ii va fi in viitor profilul. Va centraliza el fortele sanatoase ale opozitiei? Nu stim daca are capacitatea de a proceda la o reforma structurala profunda care sa-l propulseze ca purtator al sperantei. Daca nu, il asteapta soarta taranistilor, iar strategii din umbra ai sistemului ticalosit se vor putea mandri cu „victoria finala”, de a fi desfiintat orice opozitie din interiorul sistemului.
Cat despre alegatorii romani, ei vor beneficia de un sistem bipartizan, „ca in America”. Din patru in patru ani vor putea sa aleaga intre o Marie cu o palarie de stanga – PSD – si o Marie cu o palarie de dreapta – PDL.
Un regim corupt prin esenta poate sa dureze foarte mult daca partile care il compun sunt solidare, coherente si dispun de mijloace materiale. Nu stim cat de puternice sunt in momentul de fata fortele de contestatie. Daca acest sistem se va instala in mod durabil sau este numai o tentativa tranzitorie de restauratie neocomunista cu fata capitalista, vom vedea. Situatia actuala nu indreptateste prea multe sperante. Experienta arata insa ca viitorul depaseste adesea ceea ce ne putem inchipui.
MRU despre decizia Curtii Constitutionale
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/08/03/mru-despre-decizia-curtii-constitutionale/
dacă până acum USL a schimbat neobosit regulile jocului în timpul jocului, iată că alianţa social-liberală a trecut la un nivel superior : schimbarea regulilor jocului după terminarea jocului. Reţeta o ştim de acum cu toţii : demarezi un proces (referendum) cu un număr de alegători înregistraţi pe listele permanente (peste 18 milioane), cifră asumată de instituţiile statului român (MAI), ca după terminarea procesului , nemulţumit de rezultatele sale, să conteşti această cifră şi deci aceste rezultate, târând şi instituţiile statului în acest demers dubios. Din punct de vedere strict juridic, nu poţi termina un referendum cu un număr de persoane cu drept de vot diferit de cel cu care l-ai inceput. Or, cifra de inceput este cea indicată în două rânduri de MAI: aproape 18,3 milioane.
din ce s-a intamplat ieri mai înţeleg că nu mai avem stat. Din două una: ori ce au transmis ieri Curţii autorităţile statului e adevărat şi atunci aceste autorităţi nu sunt capabile să numere câţi cetăţeni cu drept de vot există în ţară, ori ce au transmis este fals şi atunci aceste instituţii s-au lăsat antrenate în jocul politic murdar al USL. În ambele cazuri, vorbim de disoluţia statului: un stat care este incapabil să ştie câţi cetăţeni cu drept de vot îl formează sau care se lasă deformat sub presiunea politică pâna la a deforma şi răspunsurile la cele mai elementare întrebari (câţi suntem?) este un stat care a încetat să existe.
Salutare all
Grele vremuri traim !
Nu vreau sa intru in prea multe detalii, un lucru vreau sa-l subliniez: daca Ion Iliescu platea pentru crimele sale din decembrie 1989, martie 1990, iunie 1990, etc, nu eram in situatia de acum !
Faptul ca un criminal bolsevic sta in libertate si da „sfaturi” in ,loc sa stea in puscarie, mi se pare o nedreptate strigatoare la cer !
Contra salut ! a fost o sansa cu punctul 8 din proclamatia de la fostul primul oras liber de comunism ,Timisoara . „Azi in Timisoara , maine in toata tara ! ” Spiritul a fost primul invins,pe urma oamenii…. tara. Cine au fost invingatorii atunci? Cine sunt invingatorii de astazi ? Aceeasi fosti activisti PCR ,dn esalonul 2 sau 3 ,care dintr-un complex de inferioritate si o dorinta de parvenire ,demna de epoca fanariota , nu ezita sa treaca tara prin „foc si sabie ” doar pentru a-si salva pielea sau a fi „caftaniti”. Asta este trista realitate. Mi-am pus deseori intrebarea de ce Ponta ,Corlatean sau Sova,tineri pana la urma,au acest comportament nedem , lipsit de cel mai elementar bun simt ( revin mai jos cu un ex.recent despre Ponta). In primul rand ca ei nu stiu ce inseamna demnitate si onoare.Ei au fost selectati cu grija de Nastase ,”crescuti,educati si lansati in politica pe post de sulgi-mercenare”, Slugile lui Nastase care ar fi facut totul pentru a-si multumi stapanul. Va puteti imagina un Nastase presedinte,un Ponta PM ,Corlatean la externe si Sova la justitie?? Slugilor li s-a incoluat ideea ca daca vor pune interesele stapanului deasupra oricaror alte interese , la un moment dat vor fi ei „boieri”. Cine i-a ajutat sa ajunga ACUM „boieri” ? La intrebarea asta cam stim raspunsul. Ca si aceasta lovitura de stat , a fost data tot cu ” televizorul” ( mai multe) este limpede.V-ati asteptat vre-o clipa sa respecte democratia ? Cum puteti astepta de la niste „slugi” avide si puturoase sa fi invatat ce inseamna democratia?Au trecut prin scoli ca rata prin apa,gandindu-se la momentul cand vor reusi sa fure puterea , sa fie ei „stapanii”;erau siguri ca alte slugi vor aparea, frematand ca de acum EI vor fi pupati in cur.Si le-a iesit,cu supra masura ,futu-i ! Iar pentru a nu avea nici un fel de emotii,au gasit cel mai mare chiulau din istoria Parlamentului Romaniei ,care nu stiu nici acum pentru ce plm de merite a intrat in parlament ( o fi fost castigatorul unui concurs de dormit??) de pe locul doi?? Dovedind ca postul furat asa interimar,nu-l prinde de loc ,oricat se straduiesc aliatii media sa-l prezinte plin de virtuti ,pentru mine unu` ,ramane un simplu cacat !
Na ca m-am cam incins si intins ! Coane ,despre mictor vonta ,sa o la s pe maine,sau….?
Citesc cu placere articolele lui DPA, pot sa spun chiar ca sunt un fan. Articolul este limpede si clar structurat insa cred ca include din start o premisa discutabila care din fericire nu schimba prea mult concluziile:
” (b) instaurarea unui nou sistem politico-economic in Romania, sistem pe care îl numim momentan “stat cleptocratic-oligarhic-autoritar”. ”
Sa la luam pe rand.
– Oligarhie a existat atat inaite de ’89 cat si dupa; nuantele si gradele le lasam deoparte.
– Perceptia populatiei asupra autoritatii este pozitiva, este o carateristica bine privita si bine primita, conditie „sine qua non” a unei conduceri eficiente. Romanul este obisnuit cu ea si are nevoie de o figura paternla in fruntea statului. O republica pur parlamentara ar fi destul de greu de inghitit pentru cetateanul de rand. Nu mai insist, subiectul se preteaza la o lucrare de doctorat :).
– Cleptocratia s-a instaurat clar in 1990 sub obladuirea celui mai sarac si cinstit dintre presedintii Romaniei.
Tragem linie si constatam ca dupa marea ce o fi fost din decembrie ’89 s-a instaurat statul cleptocratic-oligarhic-autoritar sub privirile nesuspiciose si naive ale cetatenilor de rand. Periada de maxima glorie a statului cleptocratic-oligarhic-autoritar a fost in 2000-2004, cand binomul neo-cominternist Iliescu-Nastase a functionat aprope perfect. In angrenajul constitutional si legal gandit in acea perioada, cu nominalizari clare, apare neprevazutul Traian Basescu precum o piulita aruncata intre rotile perfect unse. Sa nu fim naivi, Traian Basescu provine din aceeasi pepiniera FSN-ista cu tendinte deviationiste cutivate de catre Petre Roman. Spre surpriza unora si spre suspiciunea altora, Basescu a avut o „epifanie” a la Saul aka Pavel din Tars, si a cotit-o brutal de la stanga la dreapta, de la PES la PP. Comparativ cu perioada Nastase autoritarismul s-a diminuat in perioada Basescu dar nu a disparut si a fost bine receptionat la inceput. Rezultatela referendumului din 2007 confirma apetitul populatiei pentru o conducere ferma, autoritara dar corecta. Miturile despre cneji, jupani, voievozi si domnitori inghitite pe nerasuflate si cu idolatrie la orele de istora patriei isi spun cuvatul. Romanul daca are matul plin tolereaza bine autoritatea, dictatura. La fel, comparativ cu perioada Nastase oligarhia a luat forme mai dulci, mai usor de inghitit pana la declansarea de catre grupul Intact a isteriilor cu Udrea, Videanu, etc. Sangele proaspat injectat in politica, schimbarea procentelor de tineret si femei in angrenajul politic, a fost receptionat pozitiv. Ramane cleptocratia si aici este clar ca Traian Basescu a virat-o prea brusc pentru foarte multe persoane aflate in stratosfera. „Tradare tradare, dar s-o stim si noi!” Sigur ca virajul a fost solicitat de catre UE numai ca nu a fost interpretat pe gustul unora, mai dambovitean: „zicem ca ei si facem ca noi” (in armata exista o vorba: trebuie sa fi destept 30 de secunde ca sa zici „sa traiti am inteles” dupa care faci cum te taie capul) ci luat pe bune si executat marinareste. Au zis aia cap compas atat pai aia e si nu o mai dam cotita. Si ca sa fie partitura completa, Traian Basescu a carmit-o tare si din punct de vedere geopolitic, al orientarii, adica nu i-a calcat pe coada numai pe cleptocratii nostri ci si pe cleptocratii lor, ai marelui prieten de la rasarit de unde vine lumina sub forma de gaz si petrol.
In concluzie as reformula astfel:
doua din scopurile acestui puci sunt:
– Restauratia statului cleptocratic-oligarhic-autoritar, revitalizarea cleptocratiei panicate in ultimii 4 ani. Se doreste un sistem politic binomial, pseudo centru stanga – pseudo centru drapta cu alternare la putere; minoritatile tolerate de ochii lumii.
– Reorientarea politicii externe catre rasarit.
Ambele scopuri puteau fi atinse si fara lovitura de stat,gradual, in timp si fara a scandaliza prea tare comunitatea internationala. Ceva ne scapa pentru ca nu prea gasesc o justificare clara, in afara de aia ca sunt complet nebuni si retardati, pentru blitzkrieg-ul asta. Ceva peste dosarele lui Voiculescu, Patriciu, etc. Ceva legat probabil de energie, apa, mancare, viitorul UE si al NATO. Ceva peste nivelul laboratoarelor autohtone Grivco. Poate sunt paranoic si Doamne da sa fiu pe degeaba.
Somn Usor – pregatiti drapelul rosu cu secera si ciocanul Somn Usor – Comunistii vegheaza!!!