de Victor Popa
Principala provocare pentru zona politicului românesc nu ar trebui să o reprezinte cîştigarea alegerilor cu orice preţ. Asta în condiţiile în care alegerile se vor desfăşura, şi în anul acesta, după acelaşi tipic ca şi pînă acum.
Ce vreau să spun de fapt? Cu excepţia alegerilor din 1990, cînd România, avidă de exerciţiu democratic, a înregistrat un număr absolut record de votanţi, participarea la urne s-a subţiat, an după an. Întîrzierea împlinirii aspiraţiilor, prin validare politică, a îndepărtat tot mai mulţi români de urne, de la care, se pare, nu mai aşteaptă mare lucru. Absenteismul a dus la situaţii cel puţin ciudate – constituirea unor adevărate „armate” de suporteri fideli, care fac jocul politic în această ţară. Totalizînd în jur de 30% din totalul electoratului, aceşti votanţi constanţi sunt practic împărţiţi în grupuri coerente, aşezate în jurul nucleelor de „duri”. Astfel încît, alegerile ne prezintă mai multe trupe, fiecare avînd în frunte un mareşal – în persoana liderului de opinie – gardat de generali, iar mai jos, progresiv, de căpitani, sergenţi, pînă la trupa de rînd. Aceste „armate” politice se luptă între ele, fiecare scrutin reprezentînd un adevărat război, dus după toate regulile. Ceea ce contează este doar mărimea şi incisivitatea „trupei”. Putem vorbi de „armia” USL, de cea PDL etc.
În aceste condiţii campania politică nu poate fi altceva decît o stranie dar, în acelaşi timp, aridă luptă oarbă. Cu invective, cu acuze, cu lovituri sub centură. Astfel încît toată lumea a ajuns să creadă că, în fapt, chiar aşa trebuie să stea lucrurile.
Ceea ce lipseşte clasei politice româneşti a momentului este viziunea de ansamblu. În loc să se întrebe ce se întîmplă cu cei 70% dintre electori, care stau pe margine, duc o luptă care pe care, în numele întregii naţiuni, ajungînd chiar să creadă că sunt reprezentativi. Pînă cînd politicienii nu vor înţelege potenţialul reprezentat de absenteişti, dar şi genul de mesaj care să îi convingă să vină în faţa urnelor, putem vorbi doar despre o democraţie de spoială, superficială, deci nereprezentativă. Dincolo de potenţial, această mare masă de electori nehotărîţi sau scîrbiţi prezintă şi un enorm pericol. Dezamăgiţi de discursurile sterile ale actorilor politici ai momentului, aceştia ar putea opta chiar pentru soluţii radicale, exprimate tocmai prin metoda democratică a votului. Cum? Dînd votul unora care vor veni cu un discurs care să le dea satisfacţie. Şi unde o caută ei pe aceasta? În primul rînd în celebra şi româneasca „linişte”, „ordine”, sau o mînă forte care să asaneze societatea. De aici pericolul ca, în mod democratic, puterea să alunece spre soluţii politice radicale.
Aşa încît, noile alegeri ar trebui să reprezinte o provocare pentru politicieni. Astfel încît să încerce să în convingă pe cei neconvinşi. Iar dacă îi vor aduce din nou în faţa urnelor, să încerce să îi şi păstreze, nu să îi dezamăgească.
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi
Sare'n Ochi 
Foarte bine scris!
Multumesc
😀
noi multumim – pentru apreciere
Servus 🙂 .
Atatat timp cat politicii (nu politicienii) isi zdrobesc capetele sa nascoceasca mecanisme de vot prin care sa se pastreze in pozitii, le voteaza si mi le servesc drept lege fabricata democratic inseamna ca sunt prins in capcana „democratiei”.
Si atunci incep sa cred ca solutia iesirii este mana forte care asaneaza societatea de reziduuri. La demoocratia asta pot renunta oricand.
Vreau aplicarea rezultatelor referendumului si apoi mai vorbim despre democratie. Dar politicii au ajuns la unanimitate, referendumul a fost un kkt.
servus 😀
gestul de a rupe scrisoarea presedintelui a fost o mizerie.
dezicerea e referendum, prin aprobarea noului tip de vot alaturi de restul satrei a politicienilor PDL, UNPR – alta mizerie.
UDMR si minoritatile in sine sunt o mizerie – politica se face doctrinar, nu pe criterii etnice!
actuala clasa politica reprezinta o mare mizerie. nereformabila.
Pai si ce opreste poporul sa-si faca o alta clasa politica? cu ce sunt impiedicati cei ce vor sa se exprime? De ce poporul nu-i alege pe cei mai degraba buni si de ce nu-i penalizeaza pe cei vadit daunatori?
Cine e oprit sa adere si sa se afirme in vreun partid?
sau cumva concluzia logica duce la nereformabilitatea poporului?
Avem drept clasa politica ceea ce ne reprezinta.
cineva zicea ca democratia este pentru mediocri. un popor mediocru va avea o clasa politica mediocra. unii zic ca nu se baga si din cauza acestora se intampla toate nenorocirile. am ajuns de la partide de 251 de membri la obligatia impusa de cei care au pornit de la astfel de partide de-a obtine semnaturi cu zecile de mii si musai in n+1 judete. de ce? deoarece ei si-au facut mendrele si acum pun restrictii. asta nu a vazut poporul mediocru – cum este furat cu entuziasm pe fata. si asta face acum poporul mediocru – nu reuseste sa adune 35 de mii de semnaturi in 16 judete si sa faca un partid nou, sa-l voteze si apoi sa-i ceara acestui partid sa dea libertate de sanse egale. le gi noi, impozite noi si drepte, responsabilitate, responsabilizare samd.
de ce? cel mai simplu este sa intrebi. raspunsul este: de aceea ca se poate!
Armate zici?
Adunături de mercenari plătiţi cu şepci, apă, făină, ulei, pixuri şi mai tot ce atrage lăcomia incultului şi înfometatului şi a amatorului de chilipiruri ieftine.
Asta e armata fiecărei găşti politice.
Nu este vorba de mediocritate ci doar de prostie pură a celor care nu au nici memoria unei găini căreia i s-a tăiat capul…
Ptiu!….
😀 ca bine zici: PTIU!
oaste de stransura…
Ca să fie ”o provocare pentru politicieni ” lupta electorală ar trebui ca pe ei, pe distinșii noștri politicieni , să-i intereseze viitorul țării și nu doar cum să mai dețină puterea în interesul personal.
Am senzația că TB ajuns în suprema funcție a statului a realizat importanța deținerii unei astfel demnități și , abia atunci, a avut o viziune. Reformarea statului. A evoluat.
el da. restul, in marea lor majoritate, nu.
Din păcate și eu cred același lucru.
sper sa vina o noua generatie de politicieni – gen Mihail Neamtu, Mihai Razvan Ungureanu (Alin Tise, Radu Moisin – la mine in judet) samd.
Ești fericit. La mine în zonă , mă refer la colegiul sau orașul în care locuiesc, nu este cineva care să-mi inspire încredere. Astăzi am aflat despre un coleg profesor de matematică, fost inspector de matematică, fost director de școală, fost metodist, veșnic șef, s-a înscris în PPDD !
metodic om 😛
si sunt un idiot de la Cooperativa Ochiul si Timpanul care, pe bani publici, in timpul serviciului fac impreuna cu amicul Șoicaca comentarii politice pe bloguri. Uneori il las chiar pe Șoicaca sa se foloseasca de oportunitatile statului sa-si deverseze mizeria sufleteasca pe bloguri. De ce facem asta? Deoarece suntem mai multi cretini handicapati, pote chiar doi.