de Ștefan Ciocan

Trezit din somn, la ceasul când clasa muncitoare intră la schimbul doi, Crinel a lu’ Antonescu, s-a scărpinat în creştet să-i sară somnul, în timp ce încerca zadarnic să-şi amintească un vis care-l chinuia, parcă în serial, de câtăva vreme. Se făcea că era la volanul unei maşini de curse şi din dreapta copilotul Ponta îi dicta traseul în timp ce de undeva de sub capotă se auzea Constantin tuşind şi sughiţând în ritmul unui motor în doi timpi şi jumătate. Drumul pe care mergeau era acoperit de zăpadă iar din când în când în faţa maşinii apărea un individ cu chelie şi cu pleoapa lăsată care-l întreba: Vezi Crinel? Iarna nu-i ca vara!

Încă somnoros liderul PNL îşi încălţă papucii galbeni şi pufoşi, si se propti în faţa oglinzii unde după ce şi-a aranjat freza, timp de cîteva minute se gândi profund la binele naţiunii. Visul însă nu-i dădea pace. De ce iarna nu-i ca vara? De ce trebuie viscolul şi zăpada să-i strice lui planurile, să ţină oamenii în case şi să deturneze principalul subiect al televiziunilor de ştiri. Nu o să mai deschidă antenele şi realităţile buletinele cu protestele anti Băsescu ci cu iarna aprigă care s-a abătut asupra României. Parcă simţea şi un fel de gelozie, venită de undeva din latura feminină, pe această iarnă care a confiscat practic tele revoluţia USL. Ce să mai discute analiştii plătiţi din bani grei despre Băsescu şi Boc când oamenii stau înzăpeziţi pe drumuri? Şi dacă autorităţile vor acţiona eficient? Aici îi mai veni inima la loc pentru că întrezări o speranţă. În România autorităţile nu au cum să intervină eficient, şi în plus este foarte simplu să arunce vina pe Băsescu pentru iarna grea care a lovit România. În fond nu el a fost principalul vinovat şi pentru seceta prelungită din a doua jumătate a anului trecut?!

Înviorat de gândul că a găsit tema pentru intervenţia care trebuia să o aibă de la ora 16 la Antena 3, de la 16,30 la R TV şi de la 17 la Realitatea a deschis sertarul mesei de machiaj şi a scos un teanc de hârtii. Începu să numere demisiile parlamentarilor liberali pe care le-a ascuns cu grijă printre gelurile de păr şi pudrele pentru năsucul său de viitor preşedinte. Le numără de câteva ori şi nu băteau nicicum cu numărul de  agregate cuprinse în maşina de vot galbenă. Nu s-a apucat să cerceteze cine  nu şi-a scris demisia, oricum numărătoarea de mai înainte i-a cauzat deja un puseu de somn. La un moment dat chiar a vrut să se „îmburde” niţel, dar s-a gândit că-şi strică freza şi nu poate să apară ciufulit în faţa Danei Grecu.

Soneria telefonului l-a trezit din gândurile profunde. Era Ponta care tocmai a venit de la o întâlnire cu ceva ambasadori. Cum Dumnezeule reuşeşte ăsta să se trezească înainte de prânz? Apucături comuniste! Dar totuşi Victoraş nu-i băiat rău – aşa i-a spus Voiculescu. Şi el l-a crezut că nici Voiculescu nu-i băiat rău. Pe vremuri îi lua şi lui plicul de la ofiţerul de legătură, că securiştii dracului lucrau numai înainte de masă. Un alt telefon îi tulbură veneraţie pentru Felix. Era chiar de la televiziunea acestuia. Intră în direct prin telefon. „Da este evident că autorităţile sunt singurele vinovate pentru zăpada abundentă care a acoperit sudul ţării. Cabinetul Boc trebuie să plece. Aşteptăm şi demisia preşedintelui care a spus în repetate rânduri că iarna nu-i ca vara”. Aceeaşi poveste a fost nevoit să o mai spună la încă două posturi de televiziune. Preocupat de gândurile legate de problemele majore ale României, Crin nu-şi dădu seama că afară era deja întuneric. Şoferul probabil că-l aştepta afară să meargă la emisiune. Şi-a dat jos repede halatul din mătase galbenă şi s-a îmbrăcat în 45 de minute, cu viteza fulgerului apoi a plecat spre marea întâlnire cu Dana Grecu. A urmat delirul în studioul Antena 3 apoi drumul spre casă prin capitala acoperită de zăpadă. În sfârşit patul! Acest minunat obiect, care pentru el, prezidenţiabilul liberal este mai mult decât un banal mobilier. Apoi s-a lungit în aşternutul de mătase galbenă, ostenit după o zi de muncă pentru binele românilor şi adormi cu frica visului care-l chinuie de ceva vreme ca un serial.