Problemele presei scrise sunt multiple şi în nici un caz nu vin numai de la modul în care negociază unii banii publici (pe aceştia n-au decât să-i cerceteze organele competente dacă este cazul). Vin din lipsa unui statut ferm al relaţiilor simplului condeier cu propriul său patronat şi a lipsei de deontologie a multora dintre așa-zișii jurnaliști de investigație. Întreb: cu ce este mai breaz un condeier care se vinde unui procuror, miliţian sau politician – pentru a se face purtătorul de cuvânt al acestuia în paginile ziarului (de exemplu), față de patronul de jurnal care, fie joacă la bursă sau investește în terenul de sub o viitoare autostradă, așa cum îi vinde un pot amicul său politicianul, fie își trimite jurnaliștii la subiect ca și reporteri, știind că aceștia se vor întoarce de acolo ca și agenți publictari? Dar condeierii care îşi fac veacul prin crâşme şi-şi pasează unii altora subiectele, indiferent de publicaţiile din care fac parte, cu ce sunt mai breji, cu ce-şi merită chiar şi salariul de mizerie pe care-l iau? Când faci opinie publică cu politicieni expirați, cititori de promptere și dezaxați cu laptop, este normal să-ți pierzi credibilitatea. Deșănțarea mediatică din ultimii ani, complicitatea jurnaliștilor cu politicienii și cu oamenii de afaceri veroși au pus pe butuci credibilitatea mass media – numai pentru arginți și faimă (deșarte ambele).
Referitor la mass media, am atras atenţia, încă din anul 2001, într-un studiu prezentat la o conferință a Fundaţiei „Konrad Adenauer”, că aceasta s-a obişnuit să judece societatea doar prin prisma declaraţiilor, conferinţelor şi a comunicatelor de presă, şi nu prin faptele celor care le emană. Că nu există ştire să nu înceapă cu „politicianul X a declarat”, „se afirmă într-un comunicat” (bla-bla-bla) cu privire „la” şi „despre”, creând o avalanşă de ştiri şi atrăgând mass media într-un război, dinainte pierdut, al vorbelor „manent” cu al celor “volans” dintre presa scrisă, cea vorbită şi cea vizuală. De aici rezultă presa care răspunde prompt şi eficace la fiecare chemare/strigare – orice politician, firmă, poliţist, procuror şamd, capabil(ă) de o strategie a comunicatelor şi a declaraţiilor de presă, a ajuns să manipuleze, grosolan, mass media. Ce deranjează la acest „prezent” al presei la orice strigare a celor interesaţi să producă „valuri mediatice” este faptul că mulţi dintre confraţi nici nu se mai ostenesc să cerceteze ce iese din gura „sursei”.
Poate că ziariştii nu sunt plătiţi cu bani publici – şi nu mă leg de faptul că unii directori de media şi unii patroni cu pretenţii de analişti încasează bani grei de la bugetul public – să nu uităm prea curând cum şi-a cumpărat liniştea mediatică fostul guvern PSD și fostul guvern PNL, dar nu pot trece cu vederea pretenţia unora de a fi formatori de opinie, că opiniile lor au inflenţat votul – să nu uităm nici de zilele când societatea civilă striga pe străzi “aţi minţit poporul cu televizorul”. Ori, dacă aceşti formatori au fost și informatori (vezi măcar cazul lui Sorin Roșca Stănescu), legea lustraţiei trebuie să li se aplice şi lor. Este o problemă a celor care au colaborat cu Securitatea ca poliţie politică, la fel de gravă ca şi a acelor jurnalişti de azi care fac pe dracu în patru să intre în graţiile actualelor “servicii”. Ei lucrează în presă ca posibili formatori de opinie (sau măcar cu pretenţii), dar, de fapt, sunt portavocea dezinformării publice. Și-atunci când și patronul politic le mai și cere un rând de informații otrăvite (să servească onorata adunare), să te miri că breasla jurnaliștilor a început să fie tratată cu dispreț? De aceea eu zic: despre scribalăi, numai de bine… exact așa, ca despre morți. Căci numai mort (deontologic) poți scrie/vorbi punând doar bale în ceea ce scrii/vorbești (de unde și semantica cuvântului scribalău), asta în timp ce știi că scrii/vorbești doar să te mângâie pe ceafă (“ce i-ai tras-o, frate”!) și la buzunar sponsorul/patronul.
În ce-i privește pe sponsorii subterani ai multor dintre guvernările post-decembriste, un singur lucru este cert: PSD și PNL au reuşit, îngrijorător de repede, să-şi facă uitate păcatele. Asta, pe de o parte, datorită scribalăilor din presă pe care i-au alimentat așa de din gros în perioada guvernărilor lor, încât aceștia n-au uitat nimic și încă salivează la gândul viitorului luminos; pe de altă parte, din masochismul celor de la PDL care, deși au fost avertizați să nu o facă (să-i lase să moară economic), i-au alimentat generos pe acești scribalăi crezând că-și cumpără liniștea. La final s-a dovedit c-au fost înjurați, și vor mai fi, chiar pe banii lor. Sunt pline cimitirele de iubiri veşnice şi advărate ce nu mor niciodată… Vorba lui Marin Preda: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Doar factura la întreținere. Și uite așa, câinele de pază al democrației a ajuns mai întâi banner publicitar, iar cum este, pe față, purtătorul mesjului politic – dar are pretenția să fie considerat echidistant. Asta deși pe colți îi scrie: “un zâmbet strălucitor și incisiv de la Sorin Ovidiu Vântu/Sebastian Ghiță”; “acest lătrat/mârâit constant din gât este întreținut doar de Antenele lui Voiculescu”; și/sau “datul prietenos din coadă, doar prin energie vie de la Petrom”.
La fel de bine pictată este javra și pe plan local, indiferent de județul în care activează. Cineva îi întreține lătratul, îi pilește colții sau îi sponsorizează datul din coadă și nu în interesul a “tot”, „numai” și „întreg” Adevărul – acel Adevăr în numele căruia s-au făcut ziare pe vremea când pe frontispiciul lor (cei ce le făceau) își mai permiteau să scrie NU minciunii.
Recomandări pe tema dată:
- Antena 3, Realitatea TV şi RTV fac parte dintr-un scenariu odios la care mai participă şi indivizi dubioşi, plătiţi să provoace zîzanie, agitaţie şi violenţă. Cine îi plăteşte? Cine mă apără pe mine, român care muncesc şi plătesc taxe şi impozite, de incitarea la revoltă şi anarhie pe care o practică aceste televiziuni aservite politic?
- Şi mitingeala e abia la început: săptămâna viitoare, jandarmii vor avea iar fericitul prilej să-şi ia bâte în cap şi cataroaie în dinţi, fiindcă se anunţă mitinguri de amploare, tot pe principiul „fiecare cu ce-l doare”. Revoluţionarii făcuţi la numărătoare vor privilegiile înapoi, militarii disponibilizaţi vor să-şi recapete solda babană şi, eventual, bateriile de vin rămase în unitate, muncitorii din Cartel Alfa vor şi ei să li se dea, nu ştiu prea clar ce, dar să li se dea. Probabil că din februarie îi vom vedea în stradă, prin rotaţie, pe liceenii care vor să se copieze la bac, pe studenţii de la parti’ care vor să-şi ia patalamaua la juma’ de preţ, pe cerşetorii care nu acceptă să li se mai dea monede, pe bizonii din trafic care nu înţeleg rostul restricţiilor de viteză prin oraşe şi sate, pe pirandele care se simt jignite să plătească dările la CAS, pe maneliştii care nu vor să plătească impozit pentru suta de pe frunte şi mai găsiţi voi categorii sociale defavorizate în România, că eu m-am plictisit.
- În primii ani de după Revoluţie, la sate, babele de la CAP-uri şi la oraşe aşa numiţii şoimi ai pieţei, care erau primii la orice coadă, au fost pentru Iliescu un fel de Hitler-Jungend, dar pe dos. Erau batalioanele de votanţi disciplinaţi şi convinşi, care zdrobeau orice dezbatere, stârpeau orice iniţiativă alternativă, din partea necomuniştilor. Aliaţii lor destoinici erau muncitorii de la IMGB – face ordine!, textilistele de la APACA, în vreme ce minerii erau eroii lor de ultimă instanţă şi argumentul suprem împotriva… Chiar, împotriva cui? A studenţilor prea obraznici, a intelectualilor cu gânduri ascunse, a femeilor prea feminine, a bătrânilor cu memorie, a celor trecuţi prin închisorile politice. Culmea e că nici ţăranii cooperativizaţi, nici muncitorii proletarizaţi nu fuseseră, de fapt, nişte răsfăţaţi ai comunismului, ci victimele asupra cărora procesul de reeducare şi depersonalizare avusese cel mai mare succes.
http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/organizatii-de-media-s-au-inregistrat-derapaje-grave-ale-presei-in-reflectarea-protestelor–82322.html
photoshopenia este o ex-ce-len-ta demonstratie a „o imagine = 1000 de cuvinte”
bravo !
http://turambarr.blogspot.com/2011/06/simplu-presa-moare-pentru-ca-merita-sa.html
multumesc.
päcatele au fost transformate in virtutzii, de cei educatzi de secu si iliescu,
usl, este cea mai bolnavä si infectä adunare posibilä, o perversiune.
nu au ajuns numai benner ,dar este pres si complice,
a acestui joc infam, a kgb de a lua puterea.
banii vorbesc, presa se implica si devine pres…
DA, din „postările” de imagini ale tembeliziunilor, desprinzi mai mult, decît dintr-un „tratat” de istorie actuală (de obicei, scris la comandă).
Una spun reportericii-tremurici-din-teren, dar alta se vede, de la o poştă, Graţie operatorilor, care-i dezmint!
Dar, pentru asta, filtru să ne fie nu doar ochiul, ci şi Mintea!
PS: kagîbî ori etîcî, clar e că nu Ţara decide!… Biata-i doar la mare belea/ananghie, belită iar de poli-zikie.
Chiar cu câteva minute înainte remarcam, în sinea mea , că un jurnalist al B1TV prezenta desfășurarea mitingului de la Craiova în mod partizan . Se vedea orientarea sa politică în mod clar . Uffff ! Uffff !
la B1Tv il regasiti pe BADIN, marele inchizitor de la antene 🙂
Ce orientare dai acestui post tv, prin aducerea marelui Badin?! 🙂
Intrebare retorica.
Se pliază în funcţie de oportuniţăţile care le sunt oferite…stai să-i vezi mâine popimâine la garsonieră la DD 😈
diaconescu direct nu mai are garsoniera 🙂
Are inzecit! Avere facuta prin santaj si pe banii bizonului.
Dar el se vrea un presedinte al poporului, contra ciocoilor 🙂
Oare de ce-o fi plecat Naşu’ de la ei?
din catr stiu a fost momit cu un post nou de televiziune. prin anii 2000 exact asa se proceda prin Cluj-Napoca cu jurnalistii incomozi (lectie invatata de la securistul de Sorin Rosca Stanescu) – se intelegeau patronii de presa intre ei sa-l oferteze pe jurnalist. Acesta era solicitat la un trust „dusman” – de obicei cu suma dubla, iar in anii 2000 era o fpme cumplita de bani mai ales in provincie -, omul pleca, niciodata amiabil (ca gunoiul de patron se dadea ranit in sentimente: „ma pasasesti”bla-bla-bla). dupa 2 luni jurnalistul incomod primea un sut in fund si nu-si mai gasea de lucru nicaieri. in aceasta capcana a cazut si Nasul.
cata vreme exista debusolati (lumpeni) de care nu are nimeni grija, acesti omeni pot fi manipulati in interesul cate unui escroc. iar DDD macar recunoaste, este pe faa escroc – nu se ascunde ca cei de l PSD care se dau toti saraci si cinstiti.
Vezi cum gresesti? 🙂
Doar bunica Iliescu se da sarac si cinstit. Ailalti, putred de bogati, se dau preocupati si foarte ingrijorati de soarta populatiei (cuvantul asta le place mult, are conotatie sexuala, probabil… 🙂 🙂 )
Costum Armani, pilot de cursa la Monte Carlo, ceas de ceas, vila in SUA, haina de nurca, fiecare uslas este adanc preocupat de cate frimituri ajung la masa populatiei 🙂 🙂
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cu-un-ceas-de-3400-de-dolari-la-mana-ponta-merge-la-raliu-961039.html
😀 exact acolo ii este locul!
Santajul si etajul!
Toata chestia tine de caracter, de cel care te-a format, de angajator si de cat de repede vrei vila in Buc. De asemenea, tine de cat de departe a fost scoala de jurnalist (poate a fost la un fir de computer distanta…) si de cat de pretentioasa e/sunt amanta/le.
Jurnalistii au constiinta de functionar public de acum cativa ani: o legitimatie te face D-zeu! 🙂