Câinele de pază al democrației a ajuns banner de publicitate politică

N-au învățat nimic, dar au uitat totul...

Problemele presei scrise sunt multiple şi în nici un caz nu vin numai de la modul în care negociază unii banii publici (pe aceştia n-au decât să-i cerceteze organele competente dacă este cazul). Vin din lipsa unui statut ferm al relaţiilor simplului condeier cu propriul său patronat şi a lipsei de deontologie a multora dintre așa-zișii jurnaliști de investigație. Întreb: cu ce este mai breaz un condeier care se vinde unui procuror, miliţian sau politician – pentru a se face purtătorul de cuvânt al acestuia în paginile ziarului (de exemplu), față de patronul de jurnal care, fie joacă la bursă sau investește în terenul de sub o viitoare autostradă, așa cum îi vinde un pot amicul său politicianul, fie își trimite jurnaliștii la subiect ca și reporteri, știind că aceștia se vor întoarce de acolo ca și agenți publictari? Dar condeierii care îşi fac veacul prin crâşme şi-şi pasează unii altora subiectele, indiferent de publicaţiile din care fac parte, cu ce sunt mai breji, cu ce-şi merită chiar şi salariul de mizerie pe care-l iau? Când faci opinie publică cu politicieni expirați, cititori de promptere și dezaxați cu laptop, este normal să-ți pierzi credibilitatea. Deșănțarea mediatică din ultimii ani, complicitatea jurnaliștilor cu politicienii și cu oamenii de afaceri veroși au pus pe butuci credibilitatea mass media – numai pentru arginți și faimă (deșarte ambele).
Referitor la mass media, am atras atenţia, încă din anul 2001, într-un studiu prezentat la o conferință a Fundaţiei „Konrad Adenauer”, că aceasta s-a obişnuit să judece societatea doar prin prisma declaraţiilor, conferinţelor şi a comunicatelor de presă, şi nu prin faptele celor care le emană. Că nu există ştire să nu înceapă cu „politicianul X a declarat”, „se afirmă într-un comunicat” (bla-bla-bla) cu privire „la” şi „despre”, creând o avalanşă de ştiri şi atrăgând mass media într-un război, dinainte pierdut, al vorbelor „manent” cu al celor “volans” dintre presa scrisă, cea vorbită şi cea vizuală. De aici rezultă presa care răspunde prompt şi eficace la fiecare chemare/strigare – orice politician, firmă, poliţist, procuror şamd, capabil(ă) de o strategie a comunicatelor şi a declaraţiilor de presă, a ajuns să manipuleze, grosolan, mass media. Ce deranjează la acest „prezent” al presei la orice strigare a celor interesaţi să producă „valuri mediatice” este faptul că mulţi dintre confraţi nici nu se mai ostenesc să cerceteze ce iese din gura „sursei”.
Poate că ziariştii nu sunt plătiţi cu bani publici – şi nu mă leg de faptul că unii directori de media şi unii patroni cu pretenţii de analişti încasează bani grei de la bugetul public – să nu uităm prea curând cum şi-a cumpărat liniştea mediatică fostul guvern PSD și fostul guvern PNL, dar nu pot trece cu vederea pretenţia unora de a fi formatori de opinie, că opiniile lor au inflenţat votul – să nu uităm nici de zilele când societatea civilă striga pe străzi “aţi minţit poporul cu televizorul”. Ori, dacă aceşti formatori au fost și informatori (vezi măcar cazul lui Sorin Roșca Stănescu), legea lustraţiei trebuie să li se aplice şi lor. Este o problemă a celor care au colaborat cu Securitatea ca poliţie politică, la fel de gravă ca şi a acelor jurnalişti de azi care fac pe dracu în patru să intre în graţiile actualelor “servicii”. Ei lucrează în presă ca posibili formatori de opinie (sau măcar cu pretenţii), dar, de fapt, sunt portavocea dezinformării publice. Și-atunci când și patronul politic le mai și cere un rând de informații otrăvite (să servească onorata adunare), să te miri că breasla jurnaliștilor a început să fie tratată cu dispreț? De aceea eu zic: despre scribalăi, numai de bine… exact așa, ca despre morți. Căci numai mort (deontologic) poți scrie/vorbi punând doar bale în ceea ce scrii/vorbești (de unde și semantica cuvântului scribalău), asta în timp ce știi că scrii/vorbești doar să te mângâie pe ceafă (“ce i-ai tras-o, frate”!) și la buzunar sponsorul/patronul.
În ce-i privește pe sponsorii subterani ai multor dintre guvernările post-decembriste, un singur lucru este cert: PSD și PNL au reuşit, îngrijorător de repede, să-şi facă uitate păcatele. Asta, pe de o parte, datorită scribalăilor din presă pe care i-au alimentat așa de din gros în perioada guvernărilor lor, încât aceștia n-au uitat nimic și încă salivează la gândul viitorului luminos; pe de altă parte, din masochismul celor de la PDL care, deși au fost avertizați să nu o facă (să-i lase să moară economic), i-au alimentat generos pe acești scribalăi crezând că-și cumpără liniștea. La final s-a dovedit c-au fost înjurați, și vor mai fi, chiar pe banii lor. Sunt pline cimitirele de iubiri veşnice şi advărate ce nu mor niciodată… Vorba lui Marin Preda: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Doar factura la întreținere. Și uite așa, câinele de pază al democrației a ajuns mai întâi banner publicitar, iar cum este, pe față, purtătorul mesjului politic – dar are pretenția să fie considerat echidistant. Asta deși pe colți îi scrie: “un zâmbet strălucitor și incisiv de la Sorin Ovidiu Vântu/Sebastian Ghiță”; “acest lătrat/mârâit constant din gât este întreținut doar de Antenele lui Voiculescu”; și/sau “datul prietenos din coadă, doar prin energie vie de la Petrom”.
La fel de bine pictată este javra și pe plan local, indiferent de județul în care activează. Cineva îi întreține lătratul, îi pilește colții sau îi sponsorizează datul din coadă și nu în interesul a “tot”, „numai” și „întreg” Adevărul – acel Adevăr în numele căruia s-au făcut ziare pe vremea când pe frontispiciul lor (cei ce le făceau) își mai permiteau să scrie NU minciunii.

Recomandări pe tema dată:

Acest articol a fost publicat în Derapaje prin presă și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Câinele de pază al democrației a ajuns banner de publicitate politică

  1. Dragos zice:

    photoshopenia este o ex-ce-len-ta demonstratie a „o imagine = 1000 de cuvinte”
    bravo !

    http://turambarr.blogspot.com/2011/06/simplu-presa-moare-pentru-ca-merita-sa.html

  2. theo- nona zice:

    päcatele au fost transformate in virtutzii, de cei educatzi de secu si iliescu,
    usl, este cea mai bolnavä si infectä adunare posibilä, o perversiune.

  3. theo- nona zice:

    nu au ajuns numai benner ,dar este pres si complice,
    a acestui joc infam, a kgb de a lua puterea.

  4. Culai zice:

    DA, din „postările” de imagini ale tembeliziunilor, desprinzi mai mult, decît dintr-un „tratat” de istorie actuală (de obicei, scris la comandă).
    Una spun reportericii-tremurici-din-teren, dar alta se vede, de la o poştă, Graţie operatorilor, care-i dezmint!
    Dar, pentru asta, filtru să ne fie nu doar ochiul, ci şi Mintea!

    PS: kagîbî ori etîcî, clar e că nu Ţara decide!… Biata-i doar la mare belea/ananghie, belită iar de poli-zikie.

  5. Chiar cu câteva minute înainte remarcam, în sinea mea , că un jurnalist al B1TV prezenta desfășurarea mitingului de la Craiova în mod partizan . Se vedea orientarea sa politică în mod clar . Uffff ! Uffff !

    • ceaikovski zice:

      la B1Tv il regasiti pe BADIN, marele inchizitor de la antene 🙂
      Ce orientare dai acestui post tv, prin aducerea marelui Badin?! 🙂
      Intrebare retorica.

      • bazel09 zice:

        Se pliază în funcţie de oportuniţăţile care le sunt oferite…stai să-i vezi mâine popimâine la garsonieră la DD 😈

        • ceaikovski zice:

          diaconescu direct nu mai are garsoniera 🙂
          Are inzecit! Avere facuta prin santaj si pe banii bizonului.
          Dar el se vrea un presedinte al poporului, contra ciocoilor 🙂

          • bogdanawo zice:

            Oare de ce-o fi plecat Naşu’ de la ei?

            • Sare'n Ochi zice:

              din catr stiu a fost momit cu un post nou de televiziune. prin anii 2000 exact asa se proceda prin Cluj-Napoca cu jurnalistii incomozi (lectie invatata de la securistul de Sorin Rosca Stanescu) – se intelegeau patronii de presa intre ei sa-l oferteze pe jurnalist. Acesta era solicitat la un trust „dusman” – de obicei cu suma dubla, iar in anii 2000 era o fpme cumplita de bani mai ales in provincie -, omul pleca, niciodata amiabil (ca gunoiul de patron se dadea ranit in sentimente: „ma pasasesti”bla-bla-bla). dupa 2 luni jurnalistul incomod primea un sut in fund si nu-si mai gasea de lucru nicaieri. in aceasta capcana a cazut si Nasul.

          • Sare'n Ochi zice:

            cata vreme exista debusolati (lumpeni) de care nu are nimeni grija, acesti omeni pot fi manipulati in interesul cate unui escroc. iar DDD macar recunoaste, este pe faa escroc – nu se ascunde ca cei de l PSD care se dau toti saraci si cinstiti.

        • Sare'n Ochi zice:

          😀 exact acolo ii este locul!

  6. ceaikovski zice:

    Toata chestia tine de caracter, de cel care te-a format, de angajator si de cat de repede vrei vila in Buc. De asemenea, tine de cat de departe a fost scoala de jurnalist (poate a fost la un fir de computer distanta…) si de cat de pretentioasa e/sunt amanta/le.
    Jurnalistii au constiinta de functionar public de acum cativa ani: o legitimatie te face D-zeu! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.