Pentru aceia dintre dumneavoastră care aveați alte treburi pe timpul guvernării lui Însuși El Adrian Năstase, în consecință, nu prea vă interesa cum se joacă cu banii publici (până-i fac praf) oamenii mari puși să-i gestioneze, vă informez că Mihai Necolaiciuc a fost directorul CFR. În 2003, la finele mandatului său, Necolaiciuc a lăsat în urmă, la CFR, o gaură de 111 milioane de euro, și datorii de peste 500 de milioane de euro. După care, pentru că cel care l-a recomandat funcției pentru valoarea și talentul său, respectiv Adrian Năstase a pierdut alegerile din 2004, în momentul în care unii, alții (niște procurori și judecători) au dorit să-l întrebe “unde sunt banii, Mihăiță?”, Necolaiciuc a dispărut de pe teritoriul scumpei noastre patrii, România. El a fost urmărit internațional aproape cinci ani, fiind judecat în lipsă, în trei dosare în care au fost înregistrate prejudicii de peste 100 de milioane de euro. Anul ce tocmai a trecut, în luna aprilie, acesta a fost adus în țară din Statele Unite de o escortă a Biroului Național Interpol din România.
Și-acum să vedem cum se rezolvă, cu răbdare, problemele acestor oameni care au știut să facă nevăzuți bani mulți pentru interese de partid și de stat. Vineri, deschizând din întâmplare pe B1Tv, aflu că Mihai Necolaiciuc a depus o cerere de eliberare în dosarul în care este acuzat că a prejudiciat CFR (buzunarele noastre, în final) cu peste 100 de milioane de euro. Iar cererea de eliberare îi fusese admisă, cu o zi mai înainte de către magistrații Tribunalului București. Omul ar fi părăsit pe loc arestul, însă, ghinion, mai are de executat o pedeapsă în alt dosar. Măcar, la modul optimist, poate considera că este pe jumătate liber.
Reamintesc că Necolaiciuc este trimis în judecată de procurorii DNA în alte trei dosare penale, toate aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1. Răbdarea este o virtute.