Lipsa încrederii în propriile puteri – adevărata criză a Occidentului

Cu ce-am început noi anul 2011 și cu ce suntem pe cale să-l încheiem? Cu Islam și lipsă de încredere în forțele proprii. Tunisia, Egipt, Libia sunt trei țări care au scăpat de dictatorii lor “legitimi” pentru a se procopsi cu “frățiile musulmane”, niște băieți care iubesc democrația din adâncul a tot ceea ce mai rămâne de curățat de pe caldarâm după ce le explodează emisarii. După valurile de sânge împrăștiate pe străzile și piețele din Kabul, Bagdad, Teheran, Cairo, Tripoli șamd și miile de hârburi pe patru roți convertite-n bombe artizanale (fără taxe de poluare), s-a spulberat (odată cu bisericile aruncate în aer de acest Crăciun în Nigeria) deșarta speranță că lumea islamului se poate liberaliza/democratiza, că ar putea exista vreodată stabilitate în lumea arabă – nu câtă vreme singura lor resursă va fi petrolul, iar religia impusă cu forța: islamul. Este ca și cum ai cere relansare economico-financiară în Grecia și clasă politică decuplată de mafia capitalismului de cumetrie în România.

Vă puteți închipui că până și Transnistria a scăpat de cel de-al cinci-lea mandat al lui Igor Smirnov, că alegerile au fost câștigate (citez și mă minunez) de către “opozantul Evgheni Sevciuk” care „l-a învins pe pe candidatul sustinut de Moscova, Anatoli Kaminski”? Nu știu ce lampă a lui Aladin a fost frecată de ne-am procopsit în acest an pe cale să treacă cu “Duhul Libertății” – până și Rusia nu mai este la adăpost de acesta: dovadă stau zecile de mii de manifestanți anti-Putin care și-au găsit profet/purtător de cuvânt în Mihail Gorbaciov (artizanul Perestroikăi și al asasinării lui Ceaușescu de Crăciun, prin intermediarul Ion Iliescu). Dar ce folos, că nu democraţia, ci naţionalismul, panslavismul şi fanatismul religios îi animă pe mult prea mulţi dintre aceștia.

În timp ce americanii se retrag din Irak și Afganistan, bomba atomică iraniană devine tot mai vizibilă, la fel ca cele din din arsenalul Pakistanului, o țară pe cale de re-islamizare după eșuarea tentativei americane de democratizare a universului arab și musulman. Despre bomba atomică nord-coreeană nu mă pronunț – acolo sunt chinezii să hotărască dacă le este de folos sau nu.

Și că am ajuns să vorbim despre chinezi, unii văd în ei viitorul, alții declinul economiei mondiale. Motiv pentru care europenii (care nu și-au permis un război în Irak, de al cărui petrol au depins total economic – dar nu au avut încotro și au trebuit să joace după cum li s-a cântat) par a se îndepărta de SUA (deși economia acestora dă semne să-şi revină durabil) şi să se dea pe mâna unor alianţe cu statele BRIC, cu Rusia şi mai cu seamă cu noul “Everest economico-financiar al lumii”, care este China – cu un regim totalitar clădit pe represiune și frică unde se clonează întreaga tehnologie occidentală transferată acolo din lăcomia celor care conduc multinaționalele.

Dar cât se va mai menține autoritatea regimului de la Beijing? Optimiștii sunt tentați să declare/susțină că nici o tiranie nu este veșnică – că “primăvara arabă” (cel mai recent exemplu) a demonstrat acest lucru. Deh, după 40 – 50 de ani de huzur a dictatorilor, aceștia au fost înlocuiți, cu ajutorul de neprecupețit al rețelelor de socializare, cu apropiații acestora (la fel ca și în România). Este evidentă incapacitatea revoltaților de a obține mai mult decât debarcarea regimurilor dictatoriale. De ce? Păi, la fel ca și în România anului 1989 – cine să dea de mâncare, apă, căldură și electricitate „poporului” dacă nu cei care știu cum funcționează rețelele de distribuție. Când acestea au fost centralizate/monopolizate, iar serviciile de distribuție țin de apăsarea sau nu a unui buton, de deschiderea sau nu a unei valve, de semnătura din vârful unui stilou sau pix, la ce altceva să te aștepți? Când lumea “dictatorilor” este în afaceri “frățești” cu cea a “democraților” și toată lumea se cunoaște cu toată lumea, doar respectarea semnăturilor de pe contracte îi ține în viață pe primii și în TOP-ul Forbes pe ceilalți. Iar morala nu ține loc de foame, iar dizidenții sunt o cifră statistică de pe urma cărora vor încasa niște bani ceva fundații de caritate, la fel ca și după maidanezi, balenele albastre, copacii din zona ecuatorială și aurul de la Roșia Montană. Să-mi fie scuzat cinismul, dar cine ajunge primul la resurse rade totul – fie că-i vorba despre petrol, mână de lucru ieftină, idee de salvare a calotelor glaciare, wolfram, aur, sau căinarea drepturilor și libertăților civile ale celor oprimați. Adevăru-i că, în numele “democrației” suntem în budă atâta vreme cât spiritul libertăţii şi al datoriei civice devine tot mai anemic. Cu izvorul de muncă în migrație după mâna de lucru ieftină, cu un cult al vânzării de nimic din “servicii” sau datoriile altora, Occidentul este departe de a redescoperi resursele care i-au conferit cândva măreţia (nimic fără Dumnezeu, nimic fără muncă!). Problema Occidentului nu este numai cea a crizei datoriilor, ci cea a încrederii în capacitatea sa de redresare. Națiunile au impresia, exact ca și oamenii care le alcătuiesc, că există salvare individuală. No, așe ceva nu se egzistă!

Acest articol a fost publicat în Teme de meditație și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Lipsa încrederii în propriile puteri – adevărata criză a Occidentului

  1. nelucraciun zice:

    Faina analiza, la obiect, problema e doar ca prea putini gandesc asa!
    Care mai e filmul in Transnistria?

    • Acidutzu zice:

      Din ceea ce citesc, oficial Rusia pierde inca o batalie. Eugen Sevciuc este nascut in Rabnita, oras din R.Moldova, intr-o zona unde sunt sate de ucrainieni aflate acum in regiunea separatista de dincolo de Nistru. E interesant ca nimeni nu-i acorda oficial sanse reale, sa nu uitam ca toata lumea a fost suprinsa de faptul ca dictatorul Igor Smirnov a fost abandonat de Moscova si practic dat afara din slujba in care tot Moscova il pusese acum 20 de ani. Mai mult, Kremlinul avea candidatul sau propriu, unul nascut in Rusia, Anatoli Kaminski, om caruia nu-i pasa de Romania, Moldova sau Ucraina. Smirnov s-a opus pana cand a fost public avertizat de ‘seful securitatii’ din republica separatista, rusul Vladimir Antiufeev. Acelasi kaghebist, Antiufeev, l-a atacat foarte dur pe Sevciuc, intr-un interviu video, acuzandu-l ca ‘vrea sa vanda Transnistria’. Numai ca etnicii rusi sunt minoritari in Transnistria, doar 25% si uitati-va ca in ambele tururi de scrutin acesta e scorul maxim obtinut de etnicul rus promovat de Moscova, Anatoli Kaminski (22-25%). Se pare ca etnicii romani moldoveni si cei ucrainieni de dincolo de Nistru au votat cu Eugen(Evghenii in ruseste) Sevciuc (Shevciuk in ruseste). Iata declaratii ale lui Sevciuc, dupa victorie: „Vom continua procesul de negocieri cu Republica Moldova, vom construi relații bune atât cu R. Moldova, cât și cu Ucraina și vom consolida cooperarea cu Federația Rusă în toate domeniile”. Șevciuc a declarat că investirea oficială în funcția de președinte va avea loc până la Anul Nou, iar astăzi va fi stabilită data ceremoniei. Acesta a remarcat că graba este legată de situația social-economică dificilă din rmn (deficitul bugetar este de -64%, fin. Noul lider al regiunii transnistrene a spus că în 14 zile va înainta un candidat la funcția de prim-ministru. În prezent, existând trei candidaturi la acest post.
      In ceea ce-l priveste pe invingator, oficial este de profesie avocat, absolvent de drept si de stiinte economice a Universitatii din Tiraspol (capitala regiunii separatiste), cu 2 ani de stagii post-universitare la Ministerul de Interne din Rusia si 1 an la Ministerul de Externe din Ucraina ! Astfel de date nu sunt de obicei publicate insa e probabil ca are cetatenie rusa, ucraineana si cea a RM. Dupa studii a lucrat vreo 6 ani prin ‘militia economica’ din Transnistria, apoi la monopolul Sheriff (companie care controleaza economia transnistreana) si la o banca. Din 2000 a fost ales deputat, trecand pe la comisia de politica economica, apoi la cea de politica externa. In 2005, partidul sau, al Reinnoirii, care se opunea lui Smirnov, a obtinut majoritatea absoluta si el a fost numit presedinte al parlamentului autoproclamat la Tiraspol. Este descris ca un ‘tehnocrat social-democrat’ care nu vrea relatii cu comunistii lui Voronin dar nici Unirea Basarabiei cu Romania (el nefiind etnic roman). Transnistria nu poate exista nici o luna fara Rusia, asa ca Sevciuc va incerca sa mentina relatiile cu Moscova la un nivel suficient de bun pentru a primi bani de acolo. Dar este interesat sa dezvolte o apropiere de Chisinau, UE, Kiev, sa scoata Transnistria din izolare, ceea ce i-a atras criticile sefului securitatii separatistilor, un ofiter rus fost KGB. Timp de 4 ani a avut interdictie sa intre in UE, din 2008 UE a sters numele sau de pe lista. Nascut in 1968, este necasatorit, precum primarul liberal al Chisinaului, Dorin Chirtoaca (nascut in 1978). Alegerea lui Sevciuc ramane o surpriza, se pare ca dincolo de Nistru e in curs o batalie subterana dura intre Rusia, Ucraina, Romania, UE/USA. Prima victima e Smirnov, cel care de 19 ani parea inoxidabil pe post si care acum invata cam cat valoreaza sa lucrezi pentru Rusia..

    • Sare'n Ochi zice:

      Evgheni Şevciuc: „Vreau ca poporul meu să aibă din nou încredere în autorităţile statului. Vreau să termin cu corupţia, cu monopolurile deţinute de o singură familie[Smirnov], cu nepotismele. Gândiţi-vă că 70 % din deciziile guvernului sunt luate astăzi prin prisma corupţiei.” (…) „Problema noastră cea mai mare este sărăcia [industria teritoriului secesionist se limitează la fabricarea şi exportarea unui coniac, Kvint, şi a pieselor detaşate pentru industria de armament]. Vom stabili un fel de contract cu populaţia prin care vom urmări căderea taxelor, acordarea de facilităţi întreprinderilor care dau de lucru tinerilor, reorganizarea teritoriului agricol [în prezent pământul cultivabil este proprietate a câtorva mari proprietari care îl dau în arendă]. Vreau să am mai multe schimburi comerciale cu Moldova, vreau să avem mai multe facilităţi concrete pentru locuitorii noştrii faţă de vecinii de după Nistru.” (…) „Eu doresc să realizez visul exprimat de transnistreeni la referendumul din 2006: independenţa. Dar eu o înţeleg altfel. Cred că dacă Transnistria va deveni prosperă, cu o economie în creştere, cu cetăţeni care trăiesc în bunăstare, ea va deveni atractivă pentru marile puteri, care o vor recunoaşte. Pentru mine independenţa înseamnă mai multe proprietăţi pentru oameni, locuri de muncă pentru tinerii care vor rămâne aici, şi care nu vor mai dori să plece în alte ţări.” (…) „Recunoaşterea este imperativă. Dar uitaţi-vă: de 20 de ani nu s-a făcut nimic constructiv în acest sens. De aceea cred că este mai important să ne ocupăm acum de bunăstarea populaţiei. Dorinţa populaţiei este şi rămâne independenţa. Dar vă repet, eu o înţeleg altfel.” (…) „Europa? Este vecinul nostru. Trebuie să avem relaţii bune cu vecinii noştrii.”

  2. Dl. Goe zice:

    Nigeria, stat creat artificial in urma decolonizarii, e cea mai populata tara din Africa, cu circa 160 milioane locuitori, divizati etnic (250 de etnii), lingvistic (510 limbi vorbite, de aceea singura oficiala e engleza), religios (musulmani suniti, shiiti si ahmadya, precum si crestini catolici, protestanti si neoprotestanti) si tribal in mii de grupuri.
    Grosso modo crestinii (majoritari in sudul tarii) si musulmanii (majoritari in nordul tarii) sunt 50-50%.
    Suprafata echivaleaza cu 3,5 Romanii.
    PIB-ul in dolari ppp e la 378 miliarde (mai mic decat al Belgiei, dar mai mare decat al Romaniei care e la 255 miliarde). Majoritatea veniturilor bugetului tarii provin din diverse taxe pe productia si exportul de petrol (2,4 milioane barili/zi, un nivel asemanator cu Irakul sau Kuweitul).
    Banii publici sunt cheltuiti haotic, adesea sunt furati, populatia nu beneficiaza de ei pt ca nici unul dintre partidele aflate la putere cu sustinerea armatei nu se comporta responsabil fata de tara.
    Un exemplu de frauda ajuns in reviste internationale: in Nigeria a fost descoperit cel mai tanar functionar public din lume, avea doar..4 luni, dar era trecut pe lista de salarii (evident, prin falsificare de documente si spaga data celor din institutia respectiva).
    Conflicte intre musulmani si crestini au loc tot timpul in Nigeria, in special in zone centrale, de contact, cum e statul numit Platou, cu capitala la Jos, oras in care s-au produs numeroase masacre inter-religioase soldate cu mii de victime.
    Crestinii reproseaza musulmanilor ca vor sa impuna legea lor religioasa la toata lumea (desi e ilegal si neconstitutional), iar musulmanii reproseaza crestinilor ca ii ‘convertesc’ si ca vand alcool.
    Exista si motive mai putin discutate, ‘sensibile’, printre care frustrarea musulmanilor pentru faptul ca populatia crestina e mai educata si mai prospera, si teama crestinilor fata de o armata in care sunt recrutati majoritar musulmani.

  3. nelucraciun zice:

    Nu suntem chiar singuri pe mapamond…se poate si mai rau!

  4. Nae Camionagiul zice:

    Bomba atomica nord-coreeana:

  5. Foarte bine ai concluzionat „Națiunile au impresia, exact ca și oamenii care le alcătuiesc, că există salvare individuală. ” acum când mulți vor să se aleagă praful de UE !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.