Pisica pe perdea

de Ion Mureşan

Detest discuţiile despre vreme. Niciodată nu mi-am putut da seama dacă întrebările pe tema asta mi se pun din timiditate sau din indiferenţă, dacă vin din dorinţa de a începe o conversaţie sau sunt un semn al refuzului conversaţiei. Anul acest însă, când în decembrie sunt +15 grade Celsius, vremea e un subiect de discuţie îndreptăţit. „Ce zici de vreme? E neobişnuit de cald pentru luna asta. Nu crezi?” Crezi, şi drăcuşorul te împinge la tot felul de completări, cum ar fi: găurile din stratul de ozon, poluarea, inconştienţa omenirii, fisurile din calota de gheaţă de la unul din cei doi poli (nu contează care din ei), creşterea nivelului mărilor şi oceanelor cu 80 de centimetri, dispariţia unor insule, apariţia uraganelor pe malul Mării Negre etc. Îmi vin în minte, vag, versurile unui poet: „O, soare luminos din pricini mărunte / Dar puterea ta e reală!”

Mai reală decât am crezut. E destul să ne slăbim atenţia, să umblăm pe „pilot automat” şi ne vom da seama cât de dependenţi suntem de starea vremii. Acum câteva zile, pe 7 decembrie, am intrat în redacţie gândind aiurea. Gândurile îmi rămăseseră la femeia care vindea ghiocei (da, ghiocei) în colțul Librăriei Universității. Redactorul de la cultură a venit glonţ la mine şi mi-a sugerat să scriu neapărat o tabletă despre femei, „că doar te pricepi la femei, iar mâine este Ziua Femeii și trebuie să consemnăm asta”. „Da, da, a sărit şi o colegă editor, „te rugăm scrie ceva sensibil pe tema asta!”. M-am aşezat la o masă şi am început să scriu. Abia pe la jumătatea textului, aprinzându-mi o ţigară, ca şi cum m-aş fi trezit din somn mi-am dat seama că a doua zi e într-adevăr data de 8, dar 8 decembrie. „Extraordinar, au exclamat cei doi, nu ştim ce ne-a apucat”.

A doua zi, un domn serios, domnul Chiorean, a venit să-mi spună că i s-au uscat toate florile de acasă, că a dat gripa şi în el şi în soţia dânsului şi că precis e din cauza radiaţiilor. M-a invitat în biroul dânsului ca să bem o ţuică, „medicament curat”. A scos o butelie de plastic de 2 litri din dulap, a turnat în pahare şi, pe când apreciam lichioarea, s-a luminat brusc: „Ştiu de ce mi s-au uscat florile! Nu e din cauza vremii. Am dus acasă o astfel de butelie cu ţuică şi am pus-o, în grabă, în locul în care soţia ţinea butelia cu apă pentru udat florile. Cum e răcită, precis le-a udat pe toată cu ţuică, căci azi dimineaţă sticla era goală…”. Omul s-a liniştit că gripa şi boala florilor nu se trag de la vreme.

A treia zi, am primit un telefon de la mama. Mă chema să mă duc repede la ţară, căci găinile au început să se ouă pe apucate şi câteva au prins chiar să clocească. M-am conformat. Am găsit-o pe mama în verandă cu mătura în mână. Încerca să coboare pisica de pe perdea. Mai sus, într-o pată de lumină, o muscă mare bâzâia leneş. „Ce zici de vreme?” – a început mama. ” E neobisnuit de cald pentru luna asta…”

Reclame
Acest articol a fost publicat în Viața bate câmpii și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Pisica pe perdea

  1. vasilegogea zice:

    Cum as putea pune un semn aici care sa spuna : cit imi place literar acest text, atit nu-mi place ca e folosit electoral acum?

  2. Pingback: ION MURESAN: Pisica pe perdea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.