de Ștefan Ciocan

Florin Cazacu, primarul PSD din Brad, județul Hunedoara, a intrat de azi în cea de-a treia zi de grevă a foamei. Edilul cere bani de la Guvern pentru a asigura distribuția de căldură la populație în condițiile în care centrala termică pe bază de păcură din apropierea orașului, inaugurată în 2004 în mandatul său, are pierderi de căldura pe traseu de 70%. Prefectura anunță că în ultimii 5 ani, pentru segmentul termic, municipiul Brad a primit de la Guvern peste 46 de milioane de lei, dar că sistemul nu a fost eficientizat deloc de administrația locală. Guvernul oferă acum, ca osoluție temporară, păcură ca împrumut de la Rezervele de Stat, dar primarul așteaptă doar banii de la centru. În tot acest timp, aproape 10.000 de locuitori din Brad, oraș fără racord la vreo conductă de gaz metan, stau fără căldură. Iar Victor Ponta politizează, cu tupeul și nesimțirea caracteristice, incompetența omului său de partid afirmând că acesta nu a primit bani pentru încălzirea orașului întrucât nu a „trădat” și nu a trecut la PDL sau UNPR. Mă rog, pe „Cârlan” nu-l duce capul la mai mult. Dar brădenii?

Nu ştiu ce blestem s-a abătut asupra Bradului de în ultimii 20 de ani a fost condus numai de primari tembeli şi incompetenţi. Poate că brădenii sunt mai naivi şi cred toate poveştile îndrugate de candidaţi în campania electorală, sau poate că scârbiţi de amorţirea în care a fost târât municipiul de pe Crişul Alb, majoritatea oamenilor cumsecade nu s-au mai dus la vot lăsând soarta urbei în mâinile ţiganilor şi altor categorii de asistaţi social, gata oricând să-şi vândă votul pentru o sticlă de vodcă. Cert este că pe an ce trece Bradul, cândva mândria Ţării Zărandului, devine un oraş tot mai mohorât şi mai cenuşiu, cu toate statuile kitschoase şi beculeţele colorate plantate de primarul Florin Cazacu. De fapt, cu atâta s-a ales Bradul din două mandate de administraţie Cazacu. După modelul ţigănesc, Cazacu a spoit oraşul şi a aşternut tot ce avea mai colorat şi sclipitor peste jegul din profunzime. Brădenii au nevoie de mult mai mult decât zorzoane. Investitorii ocolesc Bradul pentru că nu au un partener de dialog în persoana primarului. Rezultatul lipsei de deschidere a fostului lider de sindicat ajuns edil, şi al incapacităţii acestuia de a gândi în viitor, a făcut ca în ultimii şapte ani în Brad să se fi înfiinţat mai puţine locuri de muncă decât sau desfiinţat. Asta înseamnă şomaj în zonă, putere de cumpărare scăzută, taxe şi impozite locale mai mici. Singurul primar din judeţul Hunedoara care nu a reuşit să atragă nici măcar un ban din fondurile europene este tot Florin Cazacu. Chiar dacă în primărie funcţionarii se “calcă pe picioare”, administraţia din Brad nu a reuşit să conceapă un singur proiect suficient de bun pentru a fi acceptat la finanţare. Parcul Tineretului este o excepţie fericită datorată exclusiv firmei care a executat lucrările, a făcut proiectul şi a tras sforile pentru aprobarea finanţării. Brădenii din zonele mărginaşe ale oraşului sunt consideraţi de primar cetăţeni de categorie inferioară. Drumurile spre satele aparţinătoare Bradului sunt de multe ori impracticabile, iar gospodăriile din acele zone nu beneficiază nici de canalizare şi nici de apă curentă. Poate cel mai elocvent exemplu este strada Decebal, aflată într-o stare jalnică, pe care de şapte ani Cazacu nu a găsit nici o soluţie să o repare. Asta în timp ce în Lupeni sau Uricani, oraşe conduse tot de primari PSD, se reabilitează drumuri şi se refac faţadele clădirilor din fonduri alocate de ministerul condus de Elena Udrea. În condiţiile în care Bradul trebuie să suporte cel mai mare cost din lume pentru o gigacalorie, Cazacu nu a reuşit să depună nici măcar un proiect pentru reabilitarea termică a locuinţelor. Orice discuţie despre termoficarea Bradului s-ar opri în gâtul primarului, care în lipsă de creier îşi pedepseşte stomacul. Timp de şapte ani, Cazacu nu a reuşit să găsească o soluţie pentru eficientizarea sistemului de încălzire centralizată din Brad. În fiecare an edilul stă cu mâna întinsă spre guvern, indiferent de culoarea politică a acestuia, aşteptând să-i plătească pierderile uriaşe din sistemul de încălzire. Gândirea tipic sindicalistă a lui Cazacu îi va costa foarte scump pe brădeni, în condiţiile în care aceştia vor face prostia să-l mai voteze pentru încă un mandat. Rezolvările, prin metoda ciomagului şi a grevei foamei, sunt întotdeauna pe termen scurt şi cu costuri de imagine uriaşe pentru Brad. Un guvern poate fi înduplecat, prin greva foamei, să mai plătească încă o iarnă ineficienţa lui Cazacu. Dar un investitor serios nu-şi va deschide o unitate de producţie în Brad, oricât s-ar înfometa Cazacu. Totuşi brădenii merită mai mult decât un primar incapabil, care să gestioneze oraşul prin metode sindicaliste. Brădenii merită drumuri mai bune, căldură ieftină, apă şi canalizare în cât mai multe case, locuri de muncă plătite decent. Brădenii merită mult mai mult, dar vor avea tot ceea ce votează ţiganii şi asistaţii social, dacă nu înţeleg că peste un an trebuie să-şi ia soarta în propriile mâini.