Ce spune un magistrat din CSM când se uită în oglindă? “Vai ce bun sunt, reforma-m-aș!”

Când vorbim despre Justiție în termeni obiectivi, ar trebui să pornim de la faptul că într-un proces, de regulă, sunt implicate două părți adverse. Deci, de la bun început pornim de la faptul că 50% dintre cei care au avut de a face cu serviciile oferite de către slujitorii doamnei imparțiale sunt nemulțumiți. Deși, pornind chiar de aici, și excluzând cazurile patologice, rezultă că una dintre condițiile pe care și le propune aplicarea dreptății – anume ănțelegerea pedepsei de către cel pedepsit – nu este îndeplinită. Rămân ceilalți 50%,, cei care, dacă este să o luăm abrupt, în termeni absoluți, ar trebui să fie mulțumiți cu dreptatea care li s-a făcut. Ori, orice barometru despre încredere realizat în ultimii 20 de ani în România ne arată că românii îi pun pe slujbașii Justiției pe ultimele locuri în topul încrederii lor. Ce crede cetățeanul de rând este mesajul cu care Traian Băsescu s-a dus și în fața Camerelor reunite ale Parlamentului (“Criza de încredere în justiție este rezultatul direct al experienței pe care oamenii de rând o trăiesc în fiecare zi și este o experiență care creează sentimentul inegalității în fața justiției”), dar și în fața judecătorilor. Și ce încredere ar trebui să existe în acești judecători români care și-au făcut din Justiție sluga intereselor personale? Poate modul în care au repus-o în drepturi pe judecătoarea beată Elena Turcu, sau modul în care s-au repus în drepturile bănești (ei s-au dat în judecată, ei s-au judecat imparțial, ei au câștgat procesele) în momentul în care românul de rând era nevoit să-și strângă cureaua. Sau o fi fiind de natură să întărească această încredere suita de judecători aflați pe o mână cu infractorii (cazul Voicu-Costiniu, cazul Bîrsan șamd), sau eliberarea unor persoane suspectate de infracțiuni grave, care pun în pericol ordinea publică și siguranța cetățeanului, sau termenele lungi de judecată. Nici măcar magistrații nu au încredere în Justiție.

Despre problema lipsei de celeritate in judecarea dosarelor de mare coruptie (si nu numai), a lipsei de incredere in justitie, precum si necesitatea unei schimbari rapide si profunde a Inspectiei Judiciare in vederea responsabilizarii magistratilor, scrie pe blogul ei și europarlamentarul Monica Macovei, sub al cărei patronaj, pe vremea când a activat ca și ministru al Justiției, și-a început cariera și proaspătul judecător CSM Cristian Danileț. Care judecător și-a făcut o campanie deosebită pozând în reformator al sistemului juridic din România până în momentul în care a ocupat o funcție în Consiliul Superior al Magistraturii. După care a început să adopte tonul și retorica “săndeilor” pe care i-a combătut. Azi judecătorul Danileț ne vorbește despre “teoria constipației săndeilor” care văd în orice tentativă de responsabilizare a lor un obiectiv politic imediat care dezvăluie intenția clasei politice de instituire a controlului absolut asupra singurei puteri care acționează în mod independent în România. Adicătelea Justiția. Tentativele de a pune lanțurile robiei pe magistrați sunt multiple și pornesc chiar de la mesajele politice – îndeosebi cele ale lui Traian Băsescu care transmite public ceea ce crede o întreagă națiune, bașca guvernele Olandei și Finlandei (că nu există încredere în actul de justiție prestat de către magistrații români).

Teoria constipației are patru pași în pregătire. Primul ar fi un proiect de lege inițiat de Ministerul Justiției și aprobat de către Guvern, prin care se ia preia controlul asupra personalului administrativ al instanțelor – tot acest personal va avea cariera gestionată de către ministrul justiției de la recrutare, transfer, eliberarea lor din funcție, aprobarea Codului deontologic, până la aplicarea de sancțiuni disciplinare. Al doilea pas s-ar realiza prin revizuirea Constituției și prin majorarea numărului de reprezentanți ai societății civile în CSM, de la doi la șase. Începând să gândească ca un “săndel”, judecătorul Danileț își contrazice până și “mentorul”. Monica Macovei a fost tranșantă când a declarat: „CSM nu este eficient, nu își îndeplinește promisiunile. Trebuie reduse puterile și aduși în CSM oameni din popor(„Pe răspunderea disciplinară eu aș aduce oameni de pe listele electorale; găsim un sistem cum să îi alegem, poate și cu studii de un anumit nivel. Nu poate fi lăsată în continuare această decizie la ei, pentru că, după cum vedem, dacă 7 ani nu au făcut decât foarte puțin, și fortat…”, a spus Macovei într-un interviu pentru Parlamentor.ro).

Pasul trei de înrobire constă într-un proiect de lege promovat de ministrul justiției care se referă la schimbarea modalității de promovare la ICCJ. Citind ceea ce susține judecătorul Danileț, înțeleg că marele atentat asupra libertății magistraților se dă prin modul diferit de interpretare al unui concurs de promovare. Examinarea în fața CSM ca test definitiv de admitere în ICCJ sau numai de departajare a candidaturilor, decizia finală de numire aparținându-i președintelui țării – adică vorbim despre o promovare validată de către judecătorii din CSM sau despre o numire validată prin semnătură de către președintele țării? Cum este legal? Oricum, faptul că președintele țării (Tiranul, nu?!) a anunțat că Guvernul trebuie să își asume răspunderea pe legea privind promovarea la ICCJ, constituie o dovadă a validității teoriei lansate de către judecătorul CSM.

Pasul ultim constă într-un proiect ce vizează modificarea mecanismului de răspundere disciplinară a magistraților. Problema este că ministrul preia controlul asupra modului în care se va face analiza muncii magistratului acuzat de “malpraxis” și nu CSM. În plus, scrie judecătorul făcnd un adevărat proces de intenție: “dacă luăm în considerare și ce-a de-a doua inițiativă – cea cu mărirea numărului reprezentanților societății civile în CSM, care va fi urmată, fără îndoială, de implicarea lor  în secțiile CSM, inclusiv în cea disciplinară – este evident că dorește judecarea disciplinară a magistraților de către ne-magistrați (5 magistrați vor fi în fiecare secție, și 6 ne-magistrați li se vor adăuga). Așadar: sesizarea de către politic, efectuare a anchetei disciplinare sub control politic, apoi judecare a magistratului de către cei numiți politic. Adică, după atâția ani în care magistrații și-au bătut joc de justiție, eu (alții ca mine) trebuie să-l credem pe judecătorul Danileț și să-l credităm pe domnia sa și pe colegii săi cu cele mai bune și nobile intenții (deși, eu unul, nu am nici un motiv), în timp ce domnia sa acuză din start numiri politice și rele intenții din partea “civililor” din societatea civilă! Domnia sa este bun, corect, cinstit, stâlp al societății, doar este judecător, noi suntem exact opusul domniei sale… !? Și Monica Macovei greșește, sau deja este înregimentată politic(!?) atunci când cere implicarea societății civile exact în problema mecanismului de răspundere disciplinară a magistraților? În mod cert constat că sprijinul acordat de către o bună partea a presei și a societății civile judecătorului ce a pozat frumos că ar fi “reformist” Cristian Danileț pentru “promovarea” în CSM a fost o greșeală majoră – inclusiv din partea Monicăi Macovei.

Și alte referințe:

Acest articol a fost publicat în Procurorul cu toporul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Ce spune un magistrat din CSM când se uită în oglindă? “Vai ce bun sunt, reforma-m-aș!”

  1. dacă nu era Danileț, era altul la fel 🙂

  2. noradamian zice:

    Seara bună, prieteni 🙂 Sare, nu bag mâna-n foc că altul s-ar fi ţinut de promisiuni şi ne-ar fi confirmat întrutotul asteptările, dar dl. Danileţ a reusit să le desfiinţeze rapid şi total. Asta fiind şi singura dumisale reuşită. 😉

    • Sare'n Ochi zice:

      seara buna, Nora!
      nu numai politicienii calca urat pe promisiuni, iaca si tinerele sperante din magistratura.
      PS: semnalez o scrisoare depusa la Parlament de catre un deputat PDL care atrage atentia asupra incalcarii vointei poporului de catre actualii parlamentari:
      „Stimata Doamna Presedinte,
      Stimati colegi,
      Au trecut doi ani de cand romanii s-au pronuntat categoric in favoarea reformei clasei politice si in aceasta directie aprope 90 la suta dintre participantii la referendumul initiat de presedintele Traian Basescu au fost de acord cu reducerea numarului de parlamentari la maximum 300 si , totodata, aproape 80 la suta au raspuns afirmativ si la intrebarea privind instituirea unui sistem parlamentar unicameral.Ce s-a facut in aceasta privinta pana acum, pentru a respecta vointa romanilor? Presedintele care a initiat referendumul si care vrea sa respecte vointa populara, a inaintat comisiei de revizuire, proiectul de modificare a Constitutiei, conform rezultatelor referendumului. Ce am facut noi, alesii poporului roman? Nu am concretizat nimic, si aceasta pentru ca noi, parlamentarii, nu am inteles ca vointa poporului nu face obiectul altor negocieri sau compromisuri, ci trebuie sa fie lege pentru noi toti, fie ca suntem parlamentari ai puterii, fie ca apartinem opozitiei! Nimeni nu are dreptul sa obstructioneze punerea in practica a vointei romanilor, iar aici, va reamintesc alineatul al doilea din articolul 2 al Constitutiei României si anume ca “niciun grup si nicio persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu”. Suveranitatea, consfintita de articolul 2, apartine poporului roman, si-o poate exercita, asa cum a facut-o deja, prin referendum.Si atunci intreb: avem noi oare dreptul sa limitam suveranitatea poporului roman? Avem noi dreptul sa nesocotim Constitutia tarii in numele oricaror interese de partid? In aceasta problema, stimati colegi, nu mai suntem parlamentari ai puterii sau ai opozitiei, in aceasta problema, a legiferarii reducerii numarului de parlamentari, suntem doar executanti ai vointei poporului!De aceea va solicit tuturor, deopotriva, sa nu mai tergiversam discutarea si aprobarea proiectului de lege privind reducerea numarului de parlamentari, iar aceasta fara a altera esenta votului uninominal, asa cum aud ca se acrediteaza ideea. De asemenea, atrag atentia parlamentarilor USL ca boicotarea sistematica a sedintelor comisiei de revizuire a Constitutiei, in care va trebui inclusa si trecerea de la sistemul bicameral la sistemul unicameral al Parlamentului, conform vointei romanilor exprimata prin Referendumul din 22 noiembrei 2009, reprezinta tot o forma de a incalca suveranitatea tarii, adica o incalcare grava a Constitutiei! Eu asa o privesc si ca atare imi exprim dezacordul total fata de aceasta atitudine a parlamentarilor opozitiei.Ca atare, inchei prin a face un apel la constiinta tuturor, un apel la ratiune si la simtul datoriei pe care fiecare dintre noi il are fata de cei care ne-au trimis in Parlament si care s-au pronuntat pentru reducerea numarului de parlamentari si pentru un parlament unicameral, apel concretizat in solicitarea de a introduce cu maxima prioritate pe ordinea de zi si de a vota punerea in aplicare a hotararii referendumului de la 22 noiembrie 2009.
      Dan-Radu ZATREANU
      deputat PDL de Bucuresti”
      din pacate. amicul Fumurescu le-a gasit scuze parlamentarilor care nu doresc sa se conformeze vointei poporului prin faptul ca poporul e nitel cretin.
      http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/manual-de-lupta-impotriva-tembelizarii-mihail-neamtu-si-argumentul-barabas-69278.html

  3. Sare'n Ochi zice:

    27 de ani pentru un dosar!
    Cel mai vechi dosar din România va fi analizat marţi de CSM. Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) va analiza marţi rezultatele Inspecţiei Judiciare referitoare la cel mai vechi dosar aflat pe rolul instanţelor din România, cazul ‘Thyssen’, care a împlinit deja 27 de ani.Dosarul se află acum la Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi are o miză de 48 de milioane de euro, reprezentând suma actualizată pe care o firmă românească pretinde că nu a încasat-o de la beneficiar, în prezent compania Thyssen Stahl, ca urmare a livrării unui vapor de tablă laminată, la începutul anilor’80. Potrivit infocsm.ro, Inspecţia Judiciară a CSM a efectuat verificări în urma sesizării companiei Thyssen Stahl cu privire la modalitatea de înregistrare/repartizare a dosarului în căile ordinare/extraordinare de atac, precum şi a diferitelor tipuri de cereri incidentale şi accesorii. Prin această sesizare, adresată şi Ministerului Justiţiei, compania a invocat ‘caracterul vădit neechitabil al procedurii judiciare, încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice de către instanţele de judecată din România şi încălcarea flagrantă a instituţiei termenului rezonabil’.
    http://www.agerpres.ro/media/index.php/justitie/item/89458-Cel-mai-vechi-dosar-din-Romania-va-fi-analizat-marti-de-CSM.html

  4. Bună seara ! Cunoașteți punctul meu de vedere.
    Toți o apă și-un pământ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.