de Ștefan Ciocan

Cu o avere de 1,65 miliarde de euro, controversatul om de afaceri Frank Timiş a fost desemnat de revista Capital ca fiind cel mai bogat român în anul 2011. El îi lasă-n urmă, să se zbată în averi de numai câteva zeci sau sute de milioane de euro pe Ioan Niculae şi familia Adamescu. În plus, Ion Ţiriac şi Dinu Patriciu nu au mai prins “podiumul”, fiind situaţi pe “rușinoasele” locurile patru şi cinci (să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!).

Revenind, cel mai bogat român din acest an, conform clasamentului realizate de revista Capital, este “părintele” controversatelor societăţi care intenţionează să extragă metale preţioase din cadrilaterul aurifer al Munţilor Metaliferi, Roşia Montană Gold Corporation şi Deva Gold.

Cum a păcălit Timiş statul român: Vasile Frank Timiş este un controversat om de afaceri român cu cetăţenie australiană. Acesta s-a lansat în afaceri dubioase înainte de vârsta de 20 de ani, fiind condamnat de două ori în Australia pentru trafic de heroină. Probabil din acest motiv Frank Timiş nu a prezentat niciodată în România un cazier judiciar eliberat de statul al cărui cetăţean este. Înainte de 1997 Frank Timiş a revenit în România şi împreună cu un geolog canadian a pus mâna pe câteva studii importante despre rezervele de minereu aurifer din zona Munţilor Metaliferi. Cu respectivele studii geologice, executate de intreprinderile miniere şi de firmele specializate în prospecţiuni, înainte de 1989, a plecat în Canada unde a obţinut un acord al marilor companii de exploatare auriferă pentru a negocia cu statul român înfinţarea unei societăţi mixte şi concesionarea perimetrelor cu zăcăminte aurifere. Cu studiile făcute de români în “geantă” Timis s-a prezentat la Bucureşti, le-a prezentat ca fiind făcute pe bani grei de canadieni şi şi-a negocoat partea leului dintr-o societate cu capital mixt, controlată de firma sa. Astfel în 1997 a luat fiinţă societatea Euro Gold, actuala Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), cu capital majoritar străin, înfiinţată prin asociere cu Compania minieră de stat „Minvest” SA Deva. Actualmente acţionarii „RMGC” sunt Gabriel Resources – cu 80.46 la sută din totalul acţiunilor, compania minieră de stat Minvest Deva – cu 19.31 la sută din capital şi alţi acţionari minoritari printre care firma abonată la lucrări de închideri de mină şi ecologizări finanţate din fonduri publice, Cartel Bau. În anul 1998, pe baza Legii Minelor exploatarea auriferă de la Roşia Montană a fost încredinţată direct CNCAF “Minvest”. Un an mai târziu prin Hotărârea de Guvern nr. 458, semnată de Radu Berceanu, s-a aprobat licenţa de concesiune nr. 47/1999, întreaga zonă Roşia Montană ajungând la Compania Naţională „Minvest”. În data de 9 octombrie 2000, licenţa de exploatare a fost transferată de la Minvest către Roşia Montană Gold Corporation, unde acţionar majoritar, în proporţie de 80 la sută, era o societate controlată de omul de afaceri Frank Timiş. Acesta a fost momentul în care statul român a pierdut orice control asupra exploatării aurului. Contravaloarea concesiunii, de numai trei milioane de dolari, îi punea în palmă lui Timiş un zăcământ de peste 800 de tone de aur şi 2.000 de tone de argint, cu valoare estimată de 10 miliarde de dolari. Într-un singur an, în perioada 1999-2000, zona exploatată a fost lărgită, în urma analizelor, de la 12, la 22 şi, în final, la 42,8 kilometri pătraţi. Ulterior Frank Timiş şi George Soros (vedeți unde se întâlnesc marile caractere și de ce de mai bine de 10 ani foștii tovarăși își dau la gioale prin diverse fundații, societăți, cetățeni cu barbă de pe VaxPublica, comitete și comiții?) şi-au vândut acţiunile deţinute la Gabriel Resources, lui Beny Steinmetz, un controversat om de afaceri judecat în SUA pentru evaziune fiscală.

Timiş cu ochii pe Săcărâmb: O altă firmă a lui Frank Timiș, International Goldfields, a concesionat o suprafață de peste 2.500 de kilometri pătraţi între oraşele Deva, Lugoj şi Oţelul Roşu. Împreună, suprafeţele controlate de aceste firme, împreună cu ariile controlate de Gabriel Resources şi de European Goldfields, companie care activează în județul Hunedoara, toate controlate de Timiş, totalizează cinci procente din teritoriul României. În 1997, încă înainte de publicarea Legii Minelor a luat fiinţă societatea Deva Gold S.A., printr-o asociere între firma lui Timiş, Castle Europa Ltd., cu 60 la sută, Minvest Deva cu 38,5 la sută şi aceiaşi trei acţionari din RMGC, Cartel Bau S.A., Foricon S.A. şi Comat Trading SA cu câte 1,5 procente. Perimetrele miniere vizate de Timiş sunt Certej-Săcărâmb şi Zlatna-Haneş. În contractul de asociere era prevăzut ca Minvest să transfere societăţii Deva Gold licențele de explorare şi exploatare pentru perimetre pe care societatea le consideră necesare pentru dezvoltarea proiectului. În anul 1998, Gabriel Resources a achiziționat Castle Europa, adăugând astfel alte două proiecte în România. Gabriel a pus astfel mâna şi pe zăcămintele de la Certej – Săcărâmb şi Haneş – Zlatna pe lângă cele de la Roşia Montană şi Bucium. Actualmente Frank Timiş deţine 80 la sută din Deva Gold prin firma Goldfields LTD.

PS: Situația asta îmi amintește de o ipotetică discuție: Brocoli: Eu arăt ca un copăcel! Ciuperca: Eu arăt ca o umbrelă! Mărul: Eu arăt ca o inimă! Banana: Hai să schimbăm subiectul, vă rog! Cine ar putea să-mi identifice personajele din povestirea de mai sus întruchipate de diversele legume, respectiv poame?

Referințe:

• În spatele firmei canadiene Gabriel Resources, care deţine peste 80% din acţiunile Roşia Montană Gold Corporation, se regăsesc nume mari din business-ul mondial, precum John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan, care au investit sute de milioane de dolari în proiectul minier din Apuseni.
• Paulson & Co. este fondul de hedging al cunoscutului miliardar american John Paulson, iar Electrum face parte din grupul de companii controlat de Thomas Kaplan, un investitor important în proiecte aurifere. Beny Steinmetz controlează a doua avere din Israel, estimată de Forbes la 6 miliarde de dolari, mai mică doar decât cea a familiei lui Sammy Ofer, decedat în luna iunie. Steinmetz a făcut bani din diamante şi aur şi a vândut în 2010 grupului brazilian Vale, pentru 2,5 miliarde de dolari, 51% din acţiunile companiei sale din Guinea, care se ocupa cu mineritul fierului. Zăcămintele preluate de Vale sunt considerate printre cele mai mari rezerve de minereu de fier din lume. Steinmetz mai are afaceri în imobiliare, inclusiv în România, unde este implicat, în Bucureşti, în proiectul rezidenţial West Park din Militari, prin intermediul firmei Seven Hills. Forbes notează că omul de afaceri nu a avut la fel de mult noroc în imobiliare precum în industria metalelor şi pietrelor preţioase, viabilitatea companiilor sale Scorpio şi Five Mounts fiind pusă sub semnul întrebării de auditori.
• Americanul Thomas Kaplan, locul 736 în topul Forbes cu o avere de 1,7 miliarde de dolari, este „un istoric cu educaţie la Oxford care s-a reprofilat în investitor” şi pariază masiv pe aur. A făcut avere din gaze naturale, după ce a cumpărat licenţe de exploatare în Texas care au oferit accesul la zăcăminte de 68 miliarde metri cubi. Personajul Kaplan apare în presă ca o surpriză, ca un profesor de istorie cu educaţie aleasă care a reuşit în lumea dură a afacerilor. Forbes îl descrie prin întrebări retorice: „De ce îl urmează marile fonduri de hedging pe Tom Kaplan în investiţii pe aur?”. Natura interesului Newmont la Roşia montană este evidentă. Compania, înfiinţată în urmă cu mai bine de 90 de ani, este unul dintre cei mai mari producători de aur din lume, cu afaceri de 9,5 miliarde de dolari în 2010.
• Citeşteşte şi: Scurtă istorie a REZERVEI DE AUR A ROMÂNIEI. Vârful a fost atins în 1940, când am avut în seiful băncii centrale aproape la fel de mult aur ca Japonia
• Prezenţa (sau absenţa) miliardarului George Soros în acţionariatul Newmont a stârnit controverse în România privind interesul său pentru proiectul Roşia Montană. Ca orice speculator şi investitor, Soros a fost întotdeauna cu ochii pe aur. Preţul metalului a urcat de peste trei ori din 2007 în urma diverselor crize financiare şi economice care au măturat lumea. În vara lui 2010, Soros avea mai puţin de 200.000 din acţiunile Newmont, cumpărate în acelaşi an şi înregistrate drept „investiţie nouă”. Potrivit presei internaţionale, Soros a vândut în luna mai expunerea pe aur după ce declara, în ianuarie 2010, că metalul preţios reprezintă „balonul speculativ suprem”.
• În anul, 2005 guvernul canadian a anunţat că susţine proiectul Gabriel Resources, în timp ce ministrul mediului din Ungaria, Miklós Persányi, a anunţat că guvernul ungar se opune proiectului (au existat speculaţii că poziţia ministrului este determinată de miliardarul de origine maghiară George Soros, căruia proiectul îi ameninţă poziţia de important deţinător de aur). În Ungaria populaţia se opune proiectului deoarece deversarea de cianură în râul Tisa în timpul accidentului din anul 2000 a creat cele mai mari daune în zonele din apropierea Tisei din Ungaria. Înainte să vorbeşti cu cineva, aflându-te în piaţa din centrul satului Roşia Montană, vei observa ceea ce poate părea cel puţin ciudat: sediul RMGC este perete în perete cu sediul filialei Roşia Montană a Fundaţiei Soros. Unde să intri mai întâi ca să nu trezeşti suspiciuni că ai avea deja o părere forată pe subiect? Cel mai bine dai cu banul, apoi dacă vei fi întrebat de ce ai intrat mai întâi „acolo” sau „dincolo”(şi vei fi), ai grijă să faci cunoscut modul în care ai luat decizia de a vizita cele două puncte de informare.
• În iunie 1999, trei angajaţi ai statului semnau actul prin care cea mai mare exploatare auriferă a României era concesionată unei firme controversate, pentru numai 3 milioane de dolari. Radu Berceanu, fost ministru al Industriilor, Mihail Ianăş, fost şef al ANMR, şi Decebal Traian Remeş, fost ministru al Finanţelor, sunt cei care au declanşat un scandal nerezolvat până astăzi. A urmat un an de acuzaţii reciproce: îmbogăţire ilicită vs ajutorarea oamenilor din zona Roşia Montană, distrugerea mediului vs reintegrarea economică a zonei, locuri de muncă vs distrugerea unei comunităţi. Şirul acestor opoziţii este lung şi continuă şi astăzi. Pentru că la aproape 12 ani de la Hotărârea de Guvern nr. 458 din 1999 nimeni nu ştie ce se va întâmpla în continuare la Roşia Montană. O localitate transformată, între timp, într-o minge de ping-pong, aruncată între interesele părţilor implicate. În plus, în acelaşi an, 1999, localitatea Roşia Montană era declarată, prin Hotărâre de Guvern, „zonă defavorizată”, fiind astfel scutită de plata TVA pe o perioadă de 10 ani (până în 2009). Din acel moment a început şi lungul şir al suspiciunilor legate de legalitatea acestui proiect. Primele semne de întrebare au fost legate de modul de acordare a licenţei de exploatare, concret de documentele ce au stat la baza transferului acesteia de la o companie de stat la una cu capital majoritar privat. Printre acţionarii prezenţi în Roşia Montană Gold Corporation se numără Compania Minieră de Stat – MINVEST – Deva, cu o cotă de 19,31%, firma Gabriel Resources cu 80,46% şi alţi „acţionari minoritari”, cu 0,23%. 80% din acţiunile Gabriel Resources sunt deţinute de investitori din S.U.A: Newmont Mining Corporation cu 15%, al doilea producător de aur din lume, Electrum Strategic Holdings, cu 18%, şi Paulson & CO. Printre numele controversate prezente în aceste firme se numără Beny Steinmetz, judecat pentru evaziune fiscală în SUA, cel care a preluat acţiunile vândute de către Frank Timiş, dar şi George Soros.
• Prezenţa (sau absenţa) miliardarului George Soros în acţionariatul Newmont a stârnit controverse în România privind interesul său pentru proiectul Roşia Montană. Ca orice speculator şi investitor, Soros a fost întotdeauna cu ochii pe aur. Preţul metalului a urcat de peste trei ori din 2007 în urma diverselor crize financiare şi economice care au măturat lumea. În vara lui 2010, Soros avea mai puţin de 200.000 din acţiunile Newmont, cumpărate în acelaşi an şi înregistrate drept „investiţie nouă”. Potrivit presei internaţionale, Soros a vândut în luna mai expunerea pe aur după ce declara, în ianuarie 2010, că metalul preţios reprezintă „balonul speculativ suprem”.