Silentium oeconomiam pecuniam mutuavit (Între cămătari economia tace)

de Ștefan Ciocan

La cum arată economia mondială, marii finanţişti ar trebui să facă o adevărată magie să o poată redresa în termenii în care a funcţionat până în prezent. Privind cum se dau de ceasul morţii şefii statelor dezvoltate să evite colapsul economic al întregii lumi, am impresia că asist la un război economic care va duce la schimbarea bazelor sistemului economic mondial. Ca norocul că în ziua de astăzi nu se mai împuşcă armatele. Datoriile suverane nu au apărut peste noapte. Nu cred că, deodată, ţările din Europa şi SUA şi-au dat seama că au de dat mulţi bani către cineva, acel cineva despre care nimeni nu vorbeşte şi care are de primit banii datoraţi de guverne. Din contră, cred că acest război se coace de mult, încă dinainte de căderea cortinei de fier, sau poate chiar reformele lui Gorbaciov fac parte din el. Poate că Ceauşescu ştia câte ceva despre ce pregătesc marii bancheri, şi cu gândirea rudimentară de ţăran de la Scorniceşti, s-a gândit să-şi plătească datoriile. Gest fatal pentru fostul ucenic de pantofar. Fără datorii, fără zgarda bancherilor în jurul gâtului, nici o ţară nu există. Aşa cum după 20 de ani nu mai există Saddam, Gadaffi, Mubarak şi nici Chavez și Castro nu se simt prea bine. Toţi aceşti şefi de state, cam dictatori de felul lor, s-au gândit la un moment dat să-şi plătească datoriile şi să devină independenţi din punct de vedere financiar. Să ne aducem aminte cu ce eforturi a ajuns România să-şi plătească datoria externă. Acum ţara noastră datorează 96,69 miliarde de euro unor organisme financiare interne şi internaţionale. Acum 22 de ani nu datoram nici un dolar nimănui. Dar cum 22 de ani economia României producea în special pentru o piaţă externă asigurată de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), un fel de piaţă comună a statelor comuniste. România producea pentru ţările africane, conduse de dictatori “pretini” ai lui Ceauşescu, şi chiar pentru China. Chiar şi în aceste condiţii efortul populaţiei a fost uriaş. Nimeni, nici un şef de stat, nici un govern sau nici un om întreg la minte nu se poate gândi astăzi la plata integrală a datoriilor unui stat. Şi totuşi ce este de făcut, în condiţiile în care economia mondială nu mai poate susţine cheltuielile publice?

Cred că nici o minune economică nu mai poate salva ţările Europei şi SUA de la o criză a sistemului public de plăţi. Vine “Doctor Doom al Economiei mondiale” (care n-a știut să-și previzioneze falimentul propriei afaceri) și ne citește din cărțulia roșie a lui Marx că Capitalismul (sic!) se autodistruge. Ţările dezvoltate au încurajat o economie liberală, au aplicat politici neintervenţioniste şi au scăpat sectorul privat de sub control. Dacă acum câteva sute de ani Europa se cutremura sub copitele cailor popoarelor migratoare (ce-și luau afacerile și se mutau pe mapamondul cunoscut în funcție de resurse), acum economiile mondiale se cutremură în funcție de cum migrează afacerile marilor corporații. S-a cerut globalizare? Se pare că aceasta a scăpat de sub control datorită lăcomiei. Patronii au urmărit exclusiv maximizarea profitului, mutând afacerile productive în ţările sărace, de la marginea continentului sau chiar din Asia, transformând Europa şi SUA într-o piaţă de consum uriaşă. Ca să încurajeze consumul, băncile au acordat împrumuturi fără acoperire în garanţii şi s-au tranzacţionat acţiuni supraevaluate. Economia mondială a trecut într-o zonă virtuală, în care banii circulau scriptic fără o acoperire reală în lipsa producţiei economice. SUA şi Europa au devenit vânzători de valori virtuale şi doar măritul “Dolar” sau inegalabilul “Euro”, monede “etalon” pe pieţele mondiale au mai ţinut în viaţă economiile fără nici un conţinut ale ţărilor aşa zis dezvoltate. În acest timp China producea orice, pentru oricine. China a devenit cel mai mare producător în orice domeniu, cu fabrici care acoperă practic tot ce se cere pe piaţa mondială. Cu o forţă de muncă disciplinată de regimul comunist, dar cu o deschidere economică de tip capitalist, China a devenit unul dintre cei mai importanţi bancheri ai lumii. Regimul de la Beijing a înţeles că poate să controleze lumea financiar şi a început să cumpere obligaţiuni ale Băncii Federele din SUA şi apoi şi ale băncilor din ţările dezvoltate ale Europei. Astfel încât, acum China este una dintre puterile mondiale care poate să emită oricând pretenţii faţă de marile puteri occidentale. Poate nu întâmplător săptămâna trecută premierul rus Vladimir Putrin a vizitat Beijingul. China are o producţie industrială colosală şi rezerve de capital uriaşe iar Rusia are încă reserve naturale. Să se termine astfel dominaţia SUA în lume? Întreb, chiar dacă experții avertizează că economia Chinei se prăbușește (citiți materialul de pe Capital.ro: China, un pericol: Dezastrul care se ascunde în spate – care citează o analiză publicată recent de Bloomberg care pune la zid economia Chinei și în care se arată că cea de-a doua mare economie a lumii se apropie de o aterizare forțată).

PS: Nouriel Roubini estimează că 30% dintre creditele băncilor chineze vor deveni neperformante până în 2013, ceea ce va afecta profund sistemul bancar chinez. Economia Chinei se pregăteşte de prăbuşire. Că vorbește “expertul”  de care ar cam trebui să râdă toată lumea după ce, cum v-am mai scris mai sus, n-a reușit să-și previzioneze falimentul propriei afaceri, este una. Numai că opinia lui a fost confirmată de agenţia de rating financiar Fitch, care a ameninţat că ar putea retrograda ratingul de credit al Chinei. Ale dracului agenții de rating, cum pot ele manipula, mai ceva ca Soros, economiile naționale! Parafrazând chestia aia cu cine-i controlează pe controlori, cine le acordă rating (credit), agențiilor de rating? Cred că s-au înmulțit prea mult augurii – adică cititorii de viitor economic în mațele revărsate ale economiei mondiale…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Odă Muncii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Silentium oeconomiam pecuniam mutuavit (Între cămătari economia tace)

  1. vasilegogea zice:

    …nu, Putin n-a fost „intimplator” in China, evident. Nici un lider de mare putere nu „plimba” prin lume! Iata ca, tocmai in aceste zile face planuri de resuscitare a Comunitatii EurAsia!

  2. ribelalu` zice:

    Falimente au fost, sunt si vor fi in continuare. Face parte din regulile economiei. Falimenteaza persoane, societati, municipalitati sau chiar state. Insa un faliment intr-o parte poate fi un sut in cur in alta parte. Bineinteles asta in lume, nu in Romania, pentru ca la noi ne furam singuri caciula de 21 de ani de democratie + 45 de comunism + 4 de razboi + 2 de dicatura carlista + 4 de criza interbelica + 1 an de razboi + 1 an de ocupatie germana samd ….
    Si ai dracu rezistenti mai suntem daca si in conditiile astea avem la ora actuala, conform datelor vehiculate ieri in media, 16.500 de milionari in euro (plus familiile lor care sunt extrem de numeroase la unii milionarii cu turnulete. sau astia or fi sariti pentru ca au si ajutoare sociale?).
    Falimentul „tipic romanesc” (care ar trebui protejat pe plan international la OSIM) permite ca „falimentatii” sa ramana in continuare cu zeci de proprietati, sa se plimbe peste tot in lume fara nicio grija, sa circule pe strazi pline de gropi cu bolizi al caror pret de catalog are cel putin 6 cifre si sa inceapa noi afaceri cu bani pentru care niciun organism al statului nu se autosesizeaza sa le verifice provenienta.
    Situatia seamana cu cea din celebra axioma a bauturii (alt patent romanesc):
    „Fiecare om (chiar si ala al lui Cuculetz popularizat de Aligica) are dreptul la un pahar de bautura. Dupa ce il bea devine alt om care si el la randul lui are dreptul la un pahar de bautura. pe care dupa ce il bea devine alt om care si el la randul lui …. samd”
    Poate introducem chestia asta si in Constitutie ca la cate tampenii sunt legiferate in tara una in plus sau in minus nu mai conteaza.

  3. Culai zice:

    Păcatul nemărturisit – al mult prea bogaţilor şi excesiv de bogaţilor, ca şi a oare de ce bogaţilor acestei lumi – e că nu ştiu să facă nimic decât speculaţii, deci înşelătorii, în stilul celor mai ordinari cacealmişti, trişori, alba-neagra fiindu-le abecedarul primar. Nu ştiu să-şi fiarbă singuri un ou sau un ceai, mă îndoiesc dacă se-mbracă singuri (deşi-n filme poţi vedea şi asta) şi cum le pică un nasture sau se gripează un fermoar, aruncă boarfa. De aia au sporit secondurile cu haine ca şi noi. Au cameriste, servante, bucătărese, spălătorese, şoferi, grăjdari, grădinari şi mai ales paznici vii şi mecanici. Nu trec de ei nici ţânţarii, dacă asta porunceşte stăpânul. Legile comune prostimii nu-s pentru ei. Ei au legi speciale, ori şi le fac singuri.
    Că societatea piramidală (?…, NU, în reţea de păianjeni!) le permit aceste manipulaţiuni pe spinarea celor slabi mai mult de solidarizare, decât de minte-i dovada (mi-ar fi plăcut să scriu ‘peremptorie’, dar nu-mi plac vorbele-n care limba se-mpiedică) evidentă a cârdăşiei celor 3 putori din stat cu pegra, dar şi cu marile familii având rădăcini în aceste ‘bube, mucigaiuri şi gunoi’.
    De aia şi este aşa de frumos în proprietăţile unora, doar de departe. Mai de-aproape nu.
    Bogaţii sunt o specie amputată de conştiinţă, de milă şi de omenie. Deci, nu sunt oameni.
    Cine-i cultivă şi apără li se aseamănă.
    Atunci, la ce mama naibii îi tot dau înainte cu societatea omenească…
    Zică-şi altfel şi să lase oamenii-n pace

    • Sare'n Ochi zice:

      🙂 sa-si zica „invazie” acei bogatani lipsiti de oenie. mare parte dintre ei au ajuns asa datorita dezvoltarii „serviciilor”, „modei” si „trendului”. daca au ajuns sa considere si sa dea bani grei pentru a avea „privilegiul” de a bea o cafea provenita din cacatul unor maimute… orice discutie este de prisos. problema se pune nu numai la educatia lor lipsa cat a lipsei de caracter a celor care-i pupa-n cur numai sa le ia banii – categoria lachei perfecti (Dinu Paturica este corespondentul nostru al celui care a tot pupat in fund pana le-a luat banii, apoi a incercat, chinuit, sa le copieze modul de viata). lumea este plina de Dinu Paturica care a luat locul bogatanilor cu staif, intelectualilor cu staif, politiocienilor cu staif samd. indivizi care vor sa epateze – si-atunci sar calul sau se urca ca si scroafa in copac. mai demult era suficient sa fii multimilionar, acum trebuie sa fii multimiliardar. cate guri si cate cururi poate sa aiba un om sa poata inghiti atata multimiliardarism si sa cace tot ceea ce a inghitit in lacomia sa? cred ca sunt sub blestemul lui Midas – tot ceea ce ating se transforma in aur de aceea si sunt atat de flamanzi – de fapt, mor de foame.

  4. InimaRea zice:

    D-le Ciocan, parte din argumentatia dv de inceput e cam ciudata. Ceausescu a fortat plata datoriilor nu ca sa scape de zgarda finantei mondiale – pe care nu i-a pus-o nimeni de git, singur a cerut-o. El a vazut ingradirea independentei sale filosofic-economice, in pretentia finantei mondiale de a-i stabili o foaie de parcurs, asa cum facea peste tot. Macar in cazul lui, finanta mondiala avea dreptate. Dar asta se-ntimpla acum peste 30 de ani, cind globalizarea era mic copil. Insusi Ceausescu batea moneda pe „necesitatea unei noi ordini economice mondiale”. Uite ca i s-amplinit visul dar nu asa cum il visa el.
    Am vazut, in presa noastra, punctul de vedere potrivit caruia lucrurile au luat-o la vale din momentul in care a fost denuntat Acordul de la Bretton Woods, care prevedea ca orice moneda nationala sa aiba acoperire in aur-etalon. Din momentul in care etalonul a fost in „marfuri” – respectiv, intr-o putere economica calculata pe baza „anilor buni” – s-a dat drumul la deficit bugetar, toate tarile au inceput sa traiasca pe datorie. Potrivit parabolei biblice, dupa 7 ani grasi, vin 7 ani slabi. Aici, s-a rupt filmul.
    Potrivit altor opinii, nu bancile au falimentat sistemul ci invers. Programul social inceput de Carter si „dus pe cele mai inalte culmi” de Bush-jr – cel care a generat „activele toxice” – a dus sistemul bancar american la insolventa.
    In primii ani ‘990, a venit la noi prof. Rugina – economist american – si ne-a sfatuit sa batem leul-argint, sa nu ne aventuram in hyperspatiul banilor teoretici. Adica, sa ne-ntindem cit ne e plapuma. Proaspetii nostri capitalisti i-au ris in nas – „zaharisit” era cel mai blind compliment la adresa profesorului american. Uite ca-n economie e cel mai usor sa fii profet, pare-a fi un domeniu tutelat de Cassandra. (Apropo, Roubini nu e prost economist fiindca a dat faliment, e doar prost manager. Nu orice teoretician poate fi si business man de succes, cum nu orice savant poate fi profesor. De aceea a si functionat „triunghiul creativitatii” – unul are idei, unul are bani, unul stie sa faca. Dar e adevarat ca nu trebuie sa fii mare economist ca sa prevezi falimentul mondial cind se vede cu ochiul liber ca nu mai functioneaza actuala filosofie economica, a profitului cu orice pret si neaparat crescut an de an.)
    Se pare ca cel mai mare virus economic este politica – de aceea si se tot proclama necesitatea statului minimal. (Doar ca, in actualele conditii, statul minimal ar duce la anarhie, nu la liberalizare totala.) Imperativul cistigarii luptei electorale a redus la tacere precautia economica. Asa a aparut si s-a dezvoltat fabulos populismul. Asa se face ca nici un politician serios „nu-si poate permite” sa anunte – in campanie electorala – program de austeritate, sa-si avertizeze concetatenii ca trebuie sa stringa cureaua, o vreme. Iar cetatenii nu-s idioti doar la noi, peste tot sint: ei „nu concep” decit continua crestere a nivelului lor de viata, chiar si-o stagnare ii jigneste in forul lor intim, de oameni sortiti sa imparateasca Pamintul.
    Atunci, politica aplica parabola soricelului inchis in frigider.
    (Doi soricei si-o soricuta sa trezesc inchisi in frigider. Dupa ce li se albesc mustatile, soricelul cel tinar se da pe linga soricuta si-o vrajeste ca el are solutia salvarii dar „o costa”. Dupa ce plateste, soricuta afla c-a fost pacalita, ca berbantul voia sa moara fericit. Apoi, vine soarecele batrin s-o vrajeasca, iar soricuta pune boticul – speranta moare ultima, nu? Bineinteles ca si acum ramine cu plata dar si-a facut si golanul batrin o ultima placere-n viata. Cam asta-i treaba cu „salvatorii”.)

  5. InimaRea zice:

    Ma bucur mutl Duralex, si multam de vorba buna!

  6. brindusa zice:

    Excelenta analiza Inima Rea! Lucida si pertinenta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.