de Ștefan Ciocan

În ultimii 22 de ani, pentru prima dată România îşi arată bărbăţia în relaţiile internaţionale. Imediat după ce Olanda a anunţat că se opune aderării României la spaţiul Schengen, transporturile de flori din Ţara Lalelelor au fost oprite în vămile româneşti. Motivul oficial al blocării importurilor de flori a fost prezenţa unei bacterii periculoase pentru sănătatea populaţiei. Olandezii, pe bună dreptate, au constatat că “bacteria florilor” este în strânsă legătură cu politica externă a guvernului lor faţă de România, dar nu au avut ce face, în afară de puţină gălăgie la nivel de ambasadă şi prin Parlamentul European. Pe de altă parte, scandalul iscat de atitudinea neprietenoasă a Olandei faţă de România a adus în discuţie din nou subiectul sensibil al corupţiei din vămi, de această dată într-o altă abordare. Şeful ANAF Sorin Blejnar a declarat că instituţia pe care o conduce monitorizează de multă vreme importurile de flori din Olanda. Este de notorietate că traficul cu ţigări este “palid” faţă de afacerile care se fac cu legume, fructe şi flori, aduse din import şi trecute fără a fi declarate prin vamă. Acestea sunt vândute apoi prin multiple puncte din pieţe, fără ca cineva să le mai poată urmări traseul şi fără ca cineva să la mai impoziteze. Olanda este unul dintre principalii furnizori de flori, fructe şi legume pentru traficanţi. Blocarea în vamă a transporturilor de acest gen nu face decât să crească interesul firmelor olandeze pentru aderarea româniei la spaţiul Schengen. Aşadar “exportul” de ţigani cerşetori din România este compensat oarecum cu importul de marfă traficată de către firme evazioniste. Cât de pregătită era diplomaţia românească pentru o astfel de atitudine din partea Olandei şi a Finlandei nu pot aprecia. Cert este că ministrul de externe Teodor Baconschi a reuşit să îmblânzească cele două mari puteri europene, Franţa şi Germania, care nici nu voiau să audă de aderarea României la Schengen şi care acum sprijină acest demers. După spusele preşedintelui Traian Băsescu, diplomaţia românească se aştepta la această atitudine din partea Olandei şi la drept vorbind era de aşteptat o asemenea atitudine din partea multor alte ţări ale Europei. Pentru că Băsescu şi Baconschi trebuie să lupte în afara graniţelor cu probleme care-şi au rezolvarea în interior. Marea problemă cu care se confruntă România nu este nici securizarea graniţelor, nici traficul de ţigări ci imaginea dezastruoasă creată de ţigani care cerşesc şi fură prin ţările europene. În plan intern România nu a reuşit să rezolve problema ţiganilor care odată plecaţi din ţară îşi păstrează comportamentul antisocial tolerat de români. Pentru olandezi sau finlandezi este de neconceput imaginea unei mame cu copilul în braţe căutând printre gunoaie. De asemenea tihna oraşelor olandeze nu poate fi tulburată de hoarde de cerşetori minori murdari şi îmbrăcaţi în zdrenţe, care apelează la mila publică într-un mod agresiv. În România îi vedem la fiecare pas. Într-o jumătate de oră cel puţin trei copii îi deranjează pe consumatorii de pe orice terasă cerşind în cel mai agresiv mod cu putinţă. De multe ori sub privirile îngăduitoare ale oamenilor legii care ridică din umeri şi susţin că nu au cadru legal pentru a-i opri. De la copilul cerşetor agresiv, până la copilul infractor nu mai este decât un pas. Dacă Olanda ne trimite flori infectate cu bacterii sau destinate comercializării ilegale, noi trimitem în Olanda ţigani obişnuiţi să nu respecte nici o lege, să cerşească agresiv şi dacă nu primesc pomană publică să îşi ia singuri ceea ce cred ei că li se cuvine. Nu ştiu care din cele două “mărfuri” este mai periculoasă.