de Marius Ghilezan
Descurcăreţii sunt cei care ies în faţă. Se afirmă cu orice ocazie. Sunt în primele rânduri. Dau din coate, pasează culoarele celor cuminţi, numai ca să fie pe poziţia întâi. Cu orice prilej şi-n orice situaţie. Ei ştiu că nu e important mijlocul prin care parvii, ci ţinta finală. Acolo unde numai câştigătorii iau potul. Sau totul. La noi, cu ajutorul tembeliziunilor, astfel de oameni stârnesc invidii, nasc vanităţi și dorința de-a fi cale de urmat în viață. Ei sunt indivizii care fac impresie, sunt detaşaţi de complexul bunului simţ, având ca unică măsură înălţimea scării pe care se cațără. Ştiu prea bine să fie complezenţi cu cei care trăiesc la mic, deasupra firului ierbii, pe aceştia oricum îi înstăpânesc. Pentru ei au deschis chiar şi un târg al carităţii. Dar sunt extrem de aroganţi cu oamenii de valoare. Le e ciudă pe ei. De aceea fac orice să-i domine. Calcă pe cadavre când se pune problema aranjării fotoliului din faţă. Pentru ei, Capitoliul e doar o cupolă peste care se usucă găinaţul gâştelor, nu o casă a principiilor imperiale. Nu au cultura mersului pe jos, ci doar tehnica fandacsiei. Nu au principii, nici nu le-ar folosi la ceva. Joacă pokerul vieţii de năravuri grele, unde câştigători nu ies oneştii, ci doar trişorii.
Tupeul la români e azi o instituţie. Mulţi îşi doresc să aibă şcoala asta. Nu oricine se poate înzestra cu tupeu. Aici îţi trebuie ani de trudă în trupa cartierului, acolo unde se vând şi se răscumpără lecţii de viaţă, nu se tranzacţionează siropoasele principii, aducătoare de valori morale, nişte pedanterii inutile din casele intelectualilor care nu ştiu că adaptarea este singura condiţie a existenţei.
Tupeul e de clasă şi de rasă azi în România. Mulţimea se închină la ei ca la nişte zei ai capitalismului. Oricine aspiră să ajungă un Jean Pădureanu, un Nicu Gheară, un Gigi Becali, Dan Diaconescu în Direct, Nunta lui Cristian Borcea, Dumitru Dragomir șamd. Azi, astfel de indivizi stârnesc invidii şi chiar pasiuni. Aceştia sunt celebrităţi profund mediatizate. Dau lecţii de capitalism. Te privesc de sus, de zici că sunt Chomolunga. Nu contează că au pasul greu şi râtul gros. Nimeni nu bagă în seamă că vorbirea lor e plină de „muşchii care e mari”. Ei stâlcesc limba nu din dispreţ, ci din impostură. Sunt profesionişti ai tupeului. Unica lor pregătire e la şcoala vieţii, acolo unde numai „muşchii” impun prestanţă. Şi poziţie.
Oamenii aleargă azi după privilegii şi bani. Nu contează că drumul e plin de ispite. Din zece români, nouă ar face orice ilegalitate numai pentru a se îmbogăţi. Într-o lume în care schimbul de valori e oprit de tranzacţia tupeului, orice e posibil. Şi vânarea de vânt, dar şi vânzarea de mamă.
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
Foarte bine spus. Și frumos. ”Oricine aspiră să ajungă un Jean Pădureanu, un Nicu Gheară, un Gigi Becali, Dan Diaconescu în Direct, Nunta lui Cristian Borcea, Dumitru Dragomir șamd. Azi, astfel de indivizi stârnesc invidii şi chiar pasiuni. Aceştia sunt celebrităţi profund mediatizate. Dau lecţii de capitalism. Te privesc de sus, de zici că sunt Chomolunga. Nu contează că au pasul greu şi râtul gros. Nimeni nu bagă în seamă că vorbirea lor e plină de “muşchii care e mari”. Ei stâlcesc limba nu din dispreţ, ci din impostură. Sunt profesionişti ai tupeului. Unica lor pregătire e la şcoala vieţii, acolo unde numai “muşchii” impun prestanţă. Şi poziţie. ”
Este trista realitate.
Pingback: Tupeul la români | Vorba care ne inspira…
L-am preluat si eu acest articol fiindca este de actualitate.
Dupa parerea mea traim o vreme de criza de modele etice. Nu de modele tv e nevoie, ci de o inaltime a eticii aratata. Tv-ul/mass-media este un factor nociv pentru aceasta „vreme”. Tv-ul nu numai ca este un formator de opinie, ci un formator prost.
🙂 multumesc, in numele autorului si al blogului.
Excelent eseul! Autorul a concentrat prin verb cele doua decade ale „omului nou” descins din visul ideologiei comuniste si materializat in „capitalismul de cumetrie” , derbedeul lasat sa se catere prin TUPEU in istoria celor 20 de ani de „impliniri marete”.
De 2 decenii se invoca flegmatic repetitiva povara „Ne aflam înaintea altui început” dar .se aplica in continuare- cu tupeu – vechile maniere.
Impuscatul Ceausescu a vrut sa creeze Omul Nou ! Oare a reusit.?
Augustin Buzura ofera un posibil raspuns:
“ De la mizeria comunista la cea capitalista, drumul a fost neasteptat de scurt, mai ales ca nu s-a facut absolut nimic pentru a ne determina sa o uitam pe cea dintâi. Cât despre cauze… sunt convins ca, oricât ar parea de ciudat, analfabetismul ne-a ajutat sa ramânem o insula latina într-o mare slava, dar a-l întretine în continuare, mi se pare înspaimântator….
De doua decenii, nu facem decât sa ne CULTIVAM cu îndaratnicieDEFECTELE. Învatamîntul, ignorat, supus unor neîncetate reforme, terorizat de politica si de subfinantare, este într-o situatie disperatã. CARTEA nu mai intereseaza nici macar în vorbe. Demagogii au omis-o demult din promisiunile lor. Foamea si saracia nu au nici o legatura cu instructia si cu libertatea. De aceea, mai grava decât brutala criza economica, mi se pare CRIZA MORALA”.
nu-i asa ca este minunat sa poti invoca de fiecare data cand dai cu mucii in fasole ca politician: „greaua mostenire”?…
Buzura nu are dreptate cand vorbeste despre „mizeria capitalista” – inca nu am ajuns in capitalism, ci numai in cel de cumetrie, nu avem sa stim cum arata realitatea pentru cei care chiar muncesc. el scrie cum scrie de pe pozitia omului care n-a gustat decat indoctrinare de „om nou” (el nu a vazut „mizeria capitalista” decat la telejurnal, sau, ma rog, crede ca noi am vazut-o numai acolo).
Se cunosc orientarile dogmatice ale omului A. Buzura.Ma rezum la mesajul dat de acesta.
In prezent, forma actuala de capitalism a esuat si se regandesc sisteme de echilibrare.
corect.
trebuie lucrat la statul asistential, la statul interventionist, la distrugerea burselor, la politicile zise „corecte” si la multiculturalism. excesul de toate acestea dauneaza grav capitalismului 🙂
Dupa parera mea aceasta ipostaza a tupeistuilui, mediatizat, e praf in ochii prostilor. A celor multi care sunt incapabili sa-si vada de viata lor si se ocupa de „Invidii” si pun pasiune in a urmarii asemenea „fenomene”. In background, asa cum si trebuie sa fie, exista in continuare o clasa elitista si culta din care Becali si trupa de tupeisti nu fac parte. Ei, aceasta clasa conduc (nu fac aici nici o refrire la morala) si nu tupeistii. De ei este nevoie pentru a da de lucru prostilor care nu au ce lucra altceva decat sa-i invidieze si sa-i aiba de model pe tupeisti. Pana la urma totul e chestie de educatie si de mostenire genetico-culturala.
de acord cu tine. aparent conduc tupeistii. adevărații conducători nu ies în față; puțini îi cunosc. in momentul în care au nevoie de mediatizare/afirmare pentru a-și confirma statutul înseamnă că încep să-și piardă din putere.
oricum, frumos articol. mi-a placut
🙂 multumim!