24 de răspunsuri la Contractul social – mită sau taxă de protecție?

  1. Dan Ielciu zice:

    Legea ca expresie a voinței generale generează libertatea de a se supune unor legi juste schițate de către un legislator altruist – în nici un caz alde senatorul PSD Cătălin Voicu – care nu semnifică puterea și acceptate și aprobate de către popor. Guvernarea aparține poporului în totalitatea sa prin acceptarea și aplicarea legilor. Vezi să nu!
    Ne trebuie clar un nou contract social!

  2. Constat cu satisfacție că băiatu’ ăsta, Russeau, e de acord cu mine. 🙂
    De acord cu paraziții, dar eu aș mai plusa cu votul selectiv. De ce să voteze și Patriciu & Co care au fost hyper-avantajați de sistemele anterioare? În SUA, miliardarii au ajuns singuri la concluzia că au fost prea avantajați și vor să mai renunțe la drepturi. Bănești. La noi șoriciul e prea gros. Ni l-au îngroșat anii de comunism.

    • Sare'n Ochi zice:

      🙂 soriciul este USLinos de-a dreptul!
      nu ai sa vezi nici un miliardar de carton facandu-si mea culpa.
      si nici renuntand la privilegiul de a capusa. banii sutiti de ei din buzunarul nostru se contorizeaza la investitii din punctul lor de vedere – drept pentru care vor dori sa-i recupereze.

  3. Ștefan A. zice:

    Salutare
    In opinia mea personala , Romania post 1989 nu mai poate functiona / dezvolta asa cum a fost concepita de tovarasii securisti ajunsi judecatori si de tovarasii nomenclaturisti ajunsi ” salvatori ai patriei ” . Pur si simplu nu poate supravietui acest stat fata de sfidele europene , mondiale .
    E necesara o totala regindire a statului in sine , a criterilor de angajare , promovare a persoanelor in administratia de stat centrala , locala dar si in politica . O regindire a ce trebuie sa asigure statul si ce trebuie sa faca individul . Obligatii , indatoriiri, drepturi de ambele parti dar EGALE . Si fara derogari in numele unui interes suprem (politic) care nu mai exista . Epoca cetateanului sluga si a statului stapin a murit . Cel putin in Europa . In China e in floare . 🙂

  4. hmmm… tema e grea. Contractul social dupa parerea mea e un bullshit de la un cap la altul:
    1) pentru ca presupune ca trebuie sa faci compromisuri incepand cu ipoteza;
    2) pentru ca boschetarii (a caror pondere poate deveni semnificativa) nu te reprezinta;
    3) pentru ca nu suntem in cazul ideal, iar cei „alesi” sa puna lucrurile la punct vor esua statistic in 99.99% din cazuri sa face CE TREBUIE.
    Daca iei in considerare nivelul de instruire al legiutorilor si nivelul de moralitate de care au dat dovada pana acum, tabloul e intreg…

    • Sare'n Ochi zice:

      1. incepand cu ipoteza, nu trebuie sa faci nici un compromis – doar trebuie sa stabilesti care este interesul (comun, personal, nu conteaza – important este sa fie armonizat, sa fie vointa generala).
      2. boschetarii sunt „majoritari” si hotarasc doar pentru ca „majoritatea” se ascunde dupa „dezamagiri” si nu voteaza. in plus nu face nimic sa ia din mana boschetarilor puterea votului.
      3. concediere masiva 🙂

      • Acum vin și eu și întreb , cu cine să votez ? În 2008 candidații tuturor partidelor erau pesediști care nu avuseseră loc pe listele PSD-ului și deveniseră peste noapte PD, PNL, PRM, PNG, …

        Actualul deputat PDL din zona mea e fostul candidat și deputat PSD cu care m-am contrat în timpul campaniei electorale din anul 2009 atunci când el făcea campanie electorală pentru Geoană. Să zic că toți foștii fii de securiști sau turnători sunt acum în politică ar însemna să-i plagiez pe alții.

  5. scuze pentru dezacorduri 🙂

  6. Florina zice:

    5 stele şi-atît, mă abţin să comentez ca să nu-ţi fac capul mare. 😛

  7. la început a fost cuvântul.

    pe bune.
    și au fost chiar trei începuturi, iară cuvântul de trei ori la început a fost.

    1. într-o primă etapă, cuvântul a definit o lume.
    așa se creează o lume, printr-un limbaj, având la temelie conceptul de cuvânt.
    plus cel de sintaxă ș.a.m.d.
    un individ, Popescu, a deprins un limbaj și-l folosește pentru a-și pune în operă imaginația.
    Popescu își imaginează o lume în care există niște entități și niște reguli.
    pentru că Popescu este un om, în lumea imaginată de el există oameni, care fac tot felul de lucruri, în funcție de regulile stabilite de Popescu.
    cum creează Popescu lumea?
    scrie niște cuvinte, respectând o sintaxă.
    zice Popescu, folosind cuvintele din română: « ia să se ierarhizeze oamenii din lumea mea, după avere… »
    și scrie Popescu, folosind cuvintele din Java:


    int n=Averi.length;
    int temp=0;
    for(int i=0;i<n;i++) for(int j=1;jAveri[j]){
    temp=Averi[j-1];
    Averi[j-1]=Averi[j];
    Averi[j]=temp;
    }

    după care compilatorul Java, urmând instrucțiunile lui Ionescu, realizatorul său, traduce cuvintele de mai sus în limbajul de asamblare:


    mov ax, 100h

    și pentru că odinioară Vasilescu se plictisea, și-a imaginat și un limbaj al procesorului, numit cod-mașină, iar cuvintele de mai sus sunt traduse, obținându-se cuvinte înșiruite astfel:


    10000001 11000011 11100000 00000100

    și așa se realizează, prin aceste traduceri succesive, utilizând cuvinte, lumea imaginată de Popescu, o lume viabilă, cu regulile ei.

    ceva mai înainte, strămoșii lui Popescu, Ionescu și Vasilescu s-au gândit, recunoscători, la programatorul care a creat lumea lor.
    și i-au spus Dumnezeu.
    și au încercat să descifreze cuvintele și sintaxa folosite de Dumnezeu.
    au identificat tot felul de clase și obiecte, proceduri și funcții, constante și variabile.
    au ajuns inclusiv la zerourile și unu-urile din instrucțiunile ADN.

    scuze pentru lungimea explicației.
    ideea este asta:
    la începutul unei lumi, la începutul unui univers, este cuvântul (limbajul) celui care l-a imaginat și pus în practică.

    și scuze pentru că, aparent, cele de mai sus n-au nicio legătură cu contractul social.
    să băgăm la cap:
    lumea funcționează pe baza unui lexic și a unei sintaxe folosite de Creator.
    iar compilatorul Creatorului nu permite greșeli în utilizarea acestui limbaj.
    compilatorul i-a dat Creatorului eroare după eroare, până când Creatorul a eliminat toate bug-urile.
    în limbajul Creatorului, dacă o procedură este definită pentru clasa A, ea poate fi aplicată exclusiv clasei A.
    iar dacă procedura are ca argumente pe X și Y, ea folosește pe și numai pe X și Y.
    dar entitățile din lumea realizată de Creator nu au aceeași cunoaștere.
    pentru un anumit Om, de exemplu, această afirmație este valoroasă: « nu întreba ce poate face țara pentru tine, ci întreabă ce poți face tu pentru ea. »
    pentru Creator, în schimb, este un bug, care ar fi generat o eroare la compilare dacă Creatorul ar fi folosit o asemenea instrucțiune.
    o mică paranteză: fiind programator cu experiență, Creatorul nu folosește a face pentru (X să facă pentru A), ci a utiliza (A să utilizeze B).
    [de pildă, nu spune că plugul face arare pentru țăran, ci că țăranul ară cu plugul.]
    procedura a utiliza este definită pentru clasa utilizator și are ca argument instrumentul.
    nu și invers!
    utilizatorul utilizează instrumentul? da.
    instrumentul utilizează utilizatorul? nu!
    dintre om și țară, care este utilizatorul și care instrumentul?
    logic: care îl realizează pe celălalt?
    a) Creatorul a făcut țări, care și-au creat oameni.
    b) Creatorul a făcut oameni, care și-au creat țări.
    evident, varianta corectă este b).
    cine a ales a) n-a înțeles nimic din lume și viață, probabil că are un coeficient de inteligență sub 20.

    așadar, în gândirea Creatorului, și apoi în lumea realizată de el, statul face ceva pentru individ, și nu invers.

    dar, repet, numai Creatorul trebuie să gândească logic.
    entitățile din lumea creată de el își pot imagina orice tâmpenie.
    ele pot gândi oricât de prost.
    și își pot imagina un stat care folosește cetățeni.
    și își pot imagina un contract între stat și cetățean altfel decât o relație între instrument și utilizator.

    2. într-o a doua etapă, cuvântul definește omul.
    avem lumea aceasta, al cărei Creator este Dumnezeu, iar noi suntem oamenii.
    ce ne diferențiază de restul animalelor? [scuze religioșilor pentru că prin limbaj presupun că omul ar fi un animal, dar acesta nu este un text religios, iar în sistemul meu cognitiv omul este o specie animală.]
    repet: ce ne diferențiază de restul animalelor?
    cuvântul.
    comunicarea verbală, adică prin cuvinte, fie ele rostite sau scrise.
    noi folosim concepte, inclusiv concepte abstracte.
    ființele lipsite de cuvinte nu utilizează numere; și nu numără; și în niciun caz nu socotesc.
    ființele lipsite de cuvinte doar sugerează emoții.
    ființele lipsite de cuvinte nu…

    mă opresc, că n-are sens să enumăr mai departe.
    ideea este asta:
    omul, ca specie superioară restului animalelor, e definită prin limbajul verbal, adică prin cuvânt.

    și acum vine partea importantă:
    dacă omul e definit prin cuvânt, înseamnă că, în mod natural, omul este un cuvântător.
    în mod natural, omul comunică.
    logic, asta înseamnă că omul, prin natura lui, trăiește în grupuri.
    dacă omul trăia izolat, ca leopardul și jaguarul, omul nu putea comunica verbal, că n-avea cui.
    singurele mamifere care trăiesc izolat, și nu în grupuri, sunt felinele (cu excepția leilor).
    omul, prin natura lui, trăiește în grup, ca toate celelalte mamifere.

    consideră Rousseau că „originile omului nu au fost de ființă socială”?
    consideră Rousseau că oamenii cădeau pradă diferitelor gheare și colți?
    să fim serioși, el a trăit prea devreme pentru a putea urmări National Geographic sau Discovery.
    primatele, mai ales cele antropoide, trăiesc în familii largi și nu au vânători naturali (adică nicio specie animală nu are în cartea de bucate capitolul „preparate din carne de om sau maimuțe fără coadă”).
    cele mai apropiate rude ale omului sunt cimpanzeul și bonobo, apoi orangutanul, apoi gorila, și mai apoi gibonul.
    toate acestea sunt antropoide („ca omul” – în engleză se numesc apes).
    toate trăiesc în grupuri și nu sunt vânate.
    urmează maimuțele cu coadă (engleză: monkeys).
    toate trăiesc în grupuri și, în general, nu sunt vânate (dar, ocazional, pot face deliciul unor specii carnivore).
    urmează cele mai primitive primate.
    nu, nu e vorba de comuniști 🙂
    ci de lemurieni.
    și ei trăiesc în familii largi, însă ei au vânători (leoparzii).

    concluzia:
    omul este, prin natura lui, o ființă socială.
    ca moștenire biologică, trăiește în grupuri și comunică intens.
    ca element distinctiv, comunică prin cuvinte.

    legătura cu contractul social?
    habar n-am 🙂
    doar că omul are o natură socială, adică în mod natural individul are relații cu ceilalți indivizi.
    adică, dacă considerăm contractul social ca fiind un contract între indivizi (și nu între individ și stat), el este la fel de natural ca respirația.

    3. într-o a treia etapă, cuvântul definește democrația.
    democrație este atunci când fiecare își poate spune cuvântul.
    nu prin intermediul unei majorități din care să facă parte, ci ca individ.
    firește, fiecare e liber să înțeleagă democrația cum are chef.
    cât timp nu creează o lume, compilatorul nu funcționează și nu-i dă mesaje de eroare.
    dar, în limbajul de programare al Creatorului, democrație este atunci când puterea este exercitată de popor, nu de o majoritate.
    adică, logic, este democrație atunci când orice individ din popor își poate exprima părerea, cu șanse reale ca restul indivizilor să fie de acord.
    sunt diferențe de nuanță cât se poate de relevante.
    dictatura majorității nu este decât o dictatură, iar faptul că se ascunde după cuvântul majoritate o face să fie cea mai odioasă dictatură.

    pe această linie mai spun doar că omul nu este, în mod natural, egoist și rău.
    s-au făcut experimente: omul de la birou lasă să-i cadă pixul jos.
    gorila, orangutanul și cimpanzeul sunt indiferenți – dacă pixul ar fi comestibil, l-ar lua ei; dacă nu este, dă-l în sărăcie.
    copilul de 2 ani, în schimb, are instinctul de a lua pixul și de a-l da celui de la biroul.
    se pare (zice lumea științifică, nu eu) că omul are în instinct cooperarea.
    nu ajutarea ca element de bunătate promovat de creștini, ci cooperarea.

    omul nu este, în mod natural, rău.
    și nici bun.
    omul doar respectă un lexic și o sintaxă, niște proceduri aplicate unor clase.
    în mod natural, adică în limbajul de programare al lui Dumnezeu, nu există bun și rău.
    omul doar respectă instrucțiunile, instrucțiuni care îi permit să facă și tâmpenii.

    punând laolaltă cele de mai sus:
    contractul social, cel veritabil, este unul între oameni.
    între indivizi.

    iar statul nu este decât un instrument folosit de oameni, și asta prin definirea lumii de către Creator (Dumnezeu sau natură, cum preferați).
    oamenii dintr-o comunitate se înțeleg și-și fac un instrument, numit stat, prin folosirea căruia să-și satisfacă nevoile.
    statul nu este parte a contractului, ci obiect; așadar, el nu poate să denunțe nimic, el există doar pentru a ajuta oamenii.
    că, mai departe, există contracte între stat și câte un individ, asta este cu totul altceva.
    dar, din perspectiva semnificației, definirii statului în lumea aceasta, nu există contract între stat și oameni, ci contract între oameni, prin care ei își construiesc un stat, pentru a-și satisface nevoile.

    mă culc, că e cutremur și literele îmi sar în față, nu le mai pot citi.

  8. Contractul social se numeşte cetăţenie. Cîtă importanţă acordă statul cetăţeniei se poate vedea printr-un experiment simplu:
    Încercaţi să mergeţi la vot cu actul de identitate expirat. Vi se va interzice să votaţi şi nici nu vi se va da la mînă o rezoluţie

    Care e semnificaţia?
    1) Cetăţenia (drept negativ) nu se prezumă (precum viaţa şi dreptul la viaţă) aşa cum ar fi de bun simţ.
    2) Dacă poţi vota cu un act de identitate valabil, dar nu cu unul expirat, înseamnă că drepturile tale politice nu sunt continui, ci au termen de prescriere. Un drept altminteri definit ca inalienabil şi imprescriptibil devine astfel discontinuu şi prescriptibil, ceea ce e o nemernicie.
    3) În dreptul civil de pildă, contractele expirate se pot prelungi tacit. Nu şi în dreptul administrativ. Ceea ce e de bun simţ nu e valabil pentru un stat nemernic.
    4) Faptul că nu vi se dă nicio hîrtie la mînă, deşi vi s-a refuzat exercitarea unui drept fundamental, e semn că cetăţeanul a fost decăzut abuziv din calitatea de subiect de drept. Diferenţa dintre dobitoc şi cetăţean se şterge astfel.

    Concluzia este că un stat care condiţionează extracontractual* drepturile fundamentale negative îşi poate ucide liniştit cetăţenii. La început, juridic**. Un stat care îşi ucide juridic cetăţenii îi poate ucide şi fizic. Prescriptibilitatea cetăţeniei, nereprimată prin acţiune civică, duce inevitabil la prescriptibilitatea dreptului la viaţă. Aşa e că vi se face frică?

    Prin exemplul de mai sus am arătat că încă nu există practic un contract între stat şi cetăţean. Iar acolo unde el există, este unul oneros***, viclean, curvesc, suprapunitiv.

    ––––––––––
    * Obligaţia de a avea acte de identitate în termenul de valabilitate nu este o obligaţie cetăţenească. Pentru conformitate, consultaţi Constituţia.
    ** Uciderea juridică a putut fi probată în perioada comunistă, dar ea continuă şi azi. În anii 50 nu era nicio problemă pentru stat să îţi confişte averea fără despăgubire, nu erea nicio problemă să te dea afară din casa ta, să te deporteze sau să te bage la puşcărie fără proces, ori după un proces sumar cu sentinţă antepronunţată.
    *** În mod curent, expirarea unui act de identitate nu este adusă la cunoştinţa titularului decît după ce expiră. Este ca şi cum garda ar trage fără somaţie.

    • Sare'n Ochi zice:

      salut domnule Mistretu!
      cunosc intreaga dumneavoastra lupta cu privire la actul de identitate – am citit-o si mi-am facut cruce la ce obtuzitate de tip securistic exista in Romania.
      de aceea contractul oneros care exista la ora actuala intre cetatenii romani si ceilalti cetateni romani – cei care umplu statul (politicienii/calasa politica), trebuie schimbat/rescris.

  9. Primul articol la care voi comenta mâine. E un subiect care mă doare.

Lasă un răspuns la Nae Camionagiul Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.