Deocamdată, avem așa:

• Invitația pe care Sebastian Lăzăroiu a lansat-o către Dinu Patriciu (aici ar fi banii);
• Declarația lui Meleșcanu potrivit căreia se poate coabita cu Traian Băsescu (forțe politice amabile să-și pună la dispoziție experiența într-o eventuală construcție de dreapta – și, vorba aceea: să nu rămână “construcția” nesupravegheată);
• Traian Băsescu cere guvernului să „închidă” subiectul creanțelor Rompetrol și sugerează stingerea procesului împotriva companiei și o negociere amiabilă (acceptarea unor servicii de genul “Legea lui Om”: „ești om cu mine, sunt om cu tine”);
• Rugămintea președintelui Traian Băsescu către fiica sa cea mare de a asigura la OSIM marca Mișcarea Populară: „Cred că trebuie pregătita ideea de Mișcare Populară în vederea unei eventuale alianțe, de aceea am și rugat-o pe fiica mea să înscrie aceasta denumire”. (indicarea direcției);
• Traian Băsescu despre Lăzaroiu (proaspăt, de aseară la Televiziunea Națională): “În mod sigur, Lăzăroiu ar fi fost un câștig pentru guvern”, „Nu m-a dezamăgit, însă trebuia să știe un lucru: primise un avertisment cu privire la susținere în Senat cu legea asistenței sociale” (alții sunt dezămagirea: BVB-eii din Senat, care, de altfel au mai pus o dată pe butuci Legea asistenței sociale, deci este clar ce-i mână în luptă pe dinozaurii feseniști Blaga, Berceanu, Flutur, Frunzăverde); „dupa ce mai faci niște declarații în care spui că nu te-ai înscrie într-un partid ca ăsta, când ai nevoie să promovezi vreo 7-8 legi anul ăsta… pentru ce mai torni gaz pe foc?”; „voi continua să colaborez cu dl Lăzăroiu”; „Acest proiect (Albă ca Zăpada aka Mișcarea Populară – n.m.) poate exista dar nu în sensul a ceva ridicol, nu o sa găsești partide imaculate, nu se poate” (deci: vezi mai sus disponibilitățile); „Nu aș merge mai departe decât să vă spun că e posibil să se creeze o alianță sau că poate ar trebui creată”. (consemnat și de Hotnews – pentru cine are nevoie de completări)
• Mobilizarea WEB2.0 (blogeri, “feisbusiști”, „twiteriști” șamd) în favoarea unei noi mișcări civic-politice (Albă ca Zăpada imaculată și pură, însă – adică partea “în sensul a ceva ridicol” din afirmația președintelui de aseară care ar vedea lucrurile mai pragmatic, un pragmatism descris de Teophyle ca atare: “Fără plocoane cam greu să câștigi ceva de la electoratul actual. Nu trebuie să ne amăgim. Lucrurile nu stau mai bine astăzi decât au stat în 2004 sau 2008, nici electoratul nu s-a deșteptat și nici situația nu este mai bună. Pentru a construi o formațiune politică, care să aibă șanse de a intra în Parlament, ai nevoie de unul sau două lucruri. Un cataclism social sau zeci de milioane de euro”); Coagularea discuțiilor și temelor de discuție înspre afirmarea sprijinului lui Sebastian Lăzăroiu și împingerea acestuia către acțiune concretă prin accptarea luptei politice în Capitală, adică să candideze independent împotriva lui Oprescu, zis “Gazon”, zis candidatul Uniunii Social Liberale (lider, idee, țel plus coagularea mijloacelor neconvenționale, dar extrem de virale de informație puse la dispoziție). Zicea aseară Traian Băsescu: „Bucureștiul e esențial pentru orice partid și va fi o dispută serioasă”; „Dacă PDL nu are un as în mânecă va trebui să-l găsească”.
• Zice colegul @Cetățean (căutați-i comentariile la material, merită): Avem vești de la Bleen: “Legea Asistenţei Sociale a fost amânată din nou în Senat. Se pare că nu atitudinea lui Lăzăroiu faţă de PDL i-a deranjat pe senatorii pedelişti ci însăşi legea asistenţei sociale” (corect, o intuiserăm cu toții: un partid de primari nu are cum să rămână fără fonduri în preajma alegerilor – n.m.). Acest lucru întărește ceea ce noi aici realizasem, că PDL-ii din Senat blochează legea pe motiv (aparent) de Lăzăroiu însă în realitate de frica tăierii pomenilor. Băsescu a acceptat-o pe Sulfinica pentru a reteza și pseudo-argumentul cum că Lăzăroiu, un independent, sfidează PDL-ul care îl susține. Acuma PDL-ii din Senat (care, atenție, sunt aripa BVB, ăștia lipsesc, plus câțiva identici din Coaliție) vor trebui să explice (ei, aș!) de ce nu o susțin pe Sulfinica. Oricum Camera e decizițională, la Senat doar se trage de timp (ceea ce mă face să întreb: când scăpăm de camera aceasta de puturoși cronici și aplicăm rezultatele celor două referendumuri populare? – n.m.). Însă contează că exact BVB-ii trag de timp, asta arată clar rezistența la schimbare a (unei părți a) partidului. Nu este deci exclusă o asumare de răspundere, însă asta depinde de ce strategie alege Boc, după discuții cu Băsescu. Trei concluzii se impun: 1. PDL-ul ca atare nu e atât de nereformabil cât sunt recalcitranți “greii” din Senat. Dovadă că la Cameră legile trec, până la urmă. Însă asta se răsfrânge asupra PDL-ului ca întreg. (și, aș adăuga eu, în mod deosebit asupra lui Emil Boc care o ia nemotivat în freză și trebuie să înghită mojiciile unora ca Cezar Preda, precum și etichetele peiorative ale comentatorilor politici – n.m.); 2. Greii PDL trebuie sabotați la proximele alegeri și chiar linșați mediatic pâna atunci. Numai că, surpriză, Antenele exact pe Blaga și ai lui îi protejează (motiv pentru care ne revine nouă rolul de-ai tăvpli prin sos de limbă pe acești lupi travestiți în miei simpatici – n.m.); 3. Nu ar strica niste ieșiri ale lui Boc în Biroul Permanent Național al PDL contra greilor, plus un vot al partidului și un pumn în masă către BVB: “am discutat în BPN, am votat, acuma ciocu’ mic și urmați linia partidului la legile grele!”. Reamintesc că BPN-ul e mai aerisit și că Boc are mai mare masă de manevră decât înainte de alegerile în partid.

Și-acum, după șocul interviului de-aseară, începem să culegem revoltă (am să adaug pe măsură ce apar reacțiile/dezamăgirile/comentariile, nu înainte de a atrage atenția: nu vă amăgiți, politica este la fel de veche ca și prostituția – cred că-s surori gemene):

• Interviul din această seară  confirmă că e ești un om al trecutului. Un om al compromisului cu orice preț, un om politic pentru care “scopul scuză mijloacele” și un bărbat pentru care virginitatea e o iluzie. Am văzut azi ceva din înțelepciunea lui Iliescu care mi-a devenit brusc și profund respingător. Ai afirmat că negocierile nu se pot purta decât între partidele (jegoase, e drept) care există iar orice idee de reformare e o iluzie. Vorba șefului de gașcă, toate femeile sunt curve, mai puțin mama. Albă ca Zăpada? O proastă! În viața reală Băsescu e Alba ca Zăpada iar Piticul Eroic e Boc și Piticul Imobiliar e Oprea. Băieții ăștia de pe bloguri delirează. “Eu știu cum se face politica!”
• Ieri, la ceas de seara, interogat de reporter despre subiectul ACZ si Miscarea Populara, Traian Basescu a dat niste raspunsuri evazive pentru cei care doreau mai multe lamuriri, alunecoase pentru o parte a politicienilor puterii si mincinoase pentru ce-i ce il cunosc pe presedinte, mustacind ca o vulpe care tocmai a ascuns pestii din caruta si trimite ursul sa-si bage coada in lac. Minciuna nu are in aceste conditii o valoare negativa, ea dorind sa ascunda fie cateva intentii politice, din care cea mai evidenta este crearea de instrumente pentru pastrarea puterii si dupa 2012, fie abaterea atentiei catre altceva.
• Mai sînt multe de discutat. Teatrul de luptă, logistica, resurse (umane, financiare, organizatorice, de moral), politicile de alianţe (şi nivelul acestor alianţe: una este o alianţă strategică, cu totul altceva este o alianţă operaţională şi absolut cu totul altceva o alianţă tactică – aici spaţiul moral de manevră e mult mai mare – la limită, tactic te poţi alia cu oricine).