Vampiri în slujba statului (singurul lucru la care se pricep funcţionarii sunt amenzile)

de Ion Mureşan

Până să nu se modifice Codul Fiscal de șapte ori în numai doi ani, îmi făcusem un obicei de-a face câte o vizită în incinta instituției statului care se ocupă cu jumulirea contribuabililor, la fiecare termen de expirare a depunerii declaraţiilor de venit global. Îmi ziceam că nu ar fi deplasat să arunc o privire în sala ghişeelor de la finanţele clujene, măcar atât cât să-i văd pe cei întârziaţi, pe cei din pricina cărora se iscă mereu scandaluri. Să-i văd pe cei pe care Ministerul de Finanţe îi dă mereu ca exemplu de neglijenţă, pe „codaşii” ajunşi în această situaţie în ciuda avertismentelor repetate ale instituţiei de a nu lăsa treaba asta pentru ultima zi.

Îmi plăcea să iau pulsul sălii. În afară de oftaturile şi de înjurăturile celor care părăseau în grabă şi cu totul scârbiţi de ceea ce li se ceruse, gata să plătească oricât, numai să nu mai stea la cozile fără speranţă, am auzit şi lucruri interesante. De exemplu, un tânăr care venise însoţit de un altul ca să primească banii cu care Statul îi era dator, bani din care promisese, probabil, prietenului său că va „da o bere” s-a trezit în situaţia de a împrumuta câteva sute de la acesta, căci amenda pe care o avea de plătit pentru nu ştiu ce pricină depăşea ceea ce avea de primit. „Aici e ca la radio Erevan. Dacă aş fi ştiut că nu am de luat, ci de dat, venea dracu’ să stea la coadă!” a oftat tânărul şi, tuns frumuşel de bani, şi-a luat tălpăşiţa. Nu am putut decât să admir viclenia Statului. O bătrînică explica acelora care se adunaseră roată pe lângă ea atraşi de vocea ascuţită şi de lacrimile care-i curgeau pe obraji că trebuie să plătească o amendă pentru că nu şi-a depus declaraţiile pe anul 2000 (da, da – se întâmpla acum trei ani, statul nu uită nimic din ceea ce crede că i se cuvine să-ți ia), ceea ce era strigător la cer, căci doar se spusese în nenumărate rânduri că acţiunea avea un caracter experimental în acel an. Că hârtia se depunea opțional. Dar, ca în Infernul lui Dante, când intri pe ușa „Finanțelor” lași orice altă opțiune, în afară de aceea de a-ți goli portofelul, de-o parte.

Oadată m-am aşezat la aceaşi coadă cu o domniță ce avea la ea o plasă plină de documente şi am intrat în vorbă. Era vlăguită. Stătuse la rând la Informaţii de unde nu a aflat decât că informaţiile de care avea nevoie le poate obţine de la alt ghişeu. A stat şi acolo şi a fost îndrumată la ghișeul vecin. Acolo i s-a spus că nu a depus un anume formular, cu un an înainte. A dovedit cu copia înregistrată că îl depusese. Funcţionara şi-a cerut scuze că nu l-a înregistrat, poate, ea, că probabil l-a pierdut şi că nu ar fi rău să-l mai depună o dată. A făcut o copie şi l-a depus. De acolo a mers la casierie ca să lămurească lucrurile. „Aici, mi-a spus ea, e floare la ureche faţă de ce-i la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială. Acolo haosul e şi mai mare şi nimeni nu ştie să te lămurească cu nimic. Dacă nu ai nervi tari, intri în spital. Ca şi aici, singurul lucru la care se pricep funcţionarii sunt amenzile. Toată lumea ştie cu cât să te amendeze, nimeni nu se sinchiseşte să-ţi spună cum să faci să respecţi legea. E plină ţara de vampiri în slujba statului. Nu mai ştiu de unde să sugă bani”! A scos apoi din plasa ei cât toate zilele nişte „Registre de evidenţa salariaţilor”, impunătoare, şi mi-a explicat că fiecare firmă trebuie să aibă unul de 200 de pagini, chiar dacă are un singur salariat, că paginile trebuie să fie ștampilate şi pe faţă şi pe dos, că există probabil un om care e plătit ca toată ziua să dea cu ștampila, că un registru costă 50 de lei, că nu se găsesc, că sunt tipărite de firma unui deputat PSD (mă rog, asta se întâmpla la guvernarea comună PDL-PSD – acum o fi fiind un alt deputat), cum altfel, care a făcut o afacere grasă etc. Neinspirat, am întrebat-o ce părere are despre presă. A izbucnit, virulent: „Citesc ziarele, mă uit la televizor, ascult radioul. Toate sunt de rahat! Aţi văzut aici vreo cameră de luat vederi, vreun ziarist? Scriu doar prostii. Aici e realitatea. Ceea ce se întâmplă afară e doar urmarea a ce e aici. Or, de aici se vede clar că în câţiva ani România va muri gâtuită de vampirii statului”! De teamă să nu fiu întrebat cine sunt şi cu ce mă ocup, n-am întrebat-o nici eu.

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Vampiri în slujba statului (singurul lucru la care se pricep funcţionarii sunt amenzile)

  1. De fapt asta e esenta. Vampirii statului ne vlaguiesc.
    Am si eu un proiect in directia asta legi – amenzi – chestii impotriva firii.

    • Greva_fiscala zice:

      Toti avem cate un proiect in aceasta privinta! Eu, de exemplu il am cam din 1994! De cand un dobitoc, ajuns si el, pe „funcie”, a propus si chiar i s-a aprobat (bucuria vampirilor) textul „… penalizarile si dobanzile, pot depasi in CUANTUM debitul…”! Acum conform C.P.F., sunt muuult mai (prea) multe articole, cu diverse trimiteri, pe unde nici nu te astepti, inclusiv tot felul de „umblaciuni” pe la sensul limbii romane! (vezi art 115 C.P.F.) Prea mult spatiu de interpretare! Va las pe voi sa-l dibuiti pe cretinoid, pana atunci va recomand, doar: … „greva fiscala’…!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.