Acidutzu

După Decembrie 1989, am scăpat numai de familia Ceaușescu (premiată cu mult plumb în cadrul Festivalului “Uite teroriștii” de la Târgoviște, în regia lui Ion Iliescu și compania). Nu am scăpat de familiile nomenclaturiștilor Partidului Comunist Român și, mai ales de afacerile acestora. Foștii nomenclaturiști și, mai ales, urmașii lor au strâns averi uriașe profitând nu numai de tranziție, de împroprietărirea cu “bunul întregului popor”, sub blânda supraveghere și oblăduire a lui Ion Iliescu și compania, cât de ceea ce interziceau pe vremuri: afacerile. Condamnat ca „regim ilegal” de Comisia „Tismaneanu”, comunismul a consacrat egalitatea in sărăcie, însă nu și pentru nomenclaturiști. De această „egalitate” a avut grijă regimul de cumătrocrați al lui Ion Iliescu și compania – ca nu cumva să dispară, să încapă “averea poporului” pe mâna celor care nu au fost aleși. Din cenușa criminalului și represivului stat ceaușist s-au regrupat, sub oblăduirea FSN, câteva mari familii comuniste pentru care asasinarea Ceaușeștilor și jefuirea României post-decembriste au devenit oportunități de afaceri. Demnitari și portavoci ai socialismului-științific-multilateral-dezvoltat, împreună cu progeniturile, o duc mai bine decât înainte de 1989 (atunci furau cu fereală/frică – să nu cumva să vină legea ilicitului peste ei; vă sună cunoscut faptul că astăzi sunt cei mai mari dușmani ai modificării prevederii din Constituției care prezumă caracterul licit al averilor? Doar acea prevedere din Constituție, precum și altele, inclusiv legi, în beneficiul lor au fost făcute…).

Puterea cumătrocraților a constat, ca și înainte de 1989, în pile, cunoștințe și relații – toate convertibile în oportunități și informații. Unii și-au sporit influența asociindu-se în afaceri cu oameni ai momentului, politicieni sau miniștri, de multe ori folosindu-i (crescându-i) doar ca paravan. Avem o poveste fără sfârșit…

Dincă. Imperiul ginerilor. Răposatul Ion “Te Leagă” Dincă, fosta mână de fier a regimului Ceaușescu, a lucrat, în ultima parte a vieții, la o firma de IT. Era „consilier”, iar compania făcea parte din imperiul de afaceri creat de ginerii lui, Nicolae Badea și Gabriel Popoviciu. La începutul anilor ‘90, în timp ce Dincă făcea pușcărie, fiind condamnat în lotul CPEX, ginerii lui puneau bazele lanțului lor de companii care va ajunge să valoreze sute de milioane de dolari. Potrivit unor apropiați, Popoviciu de-abia scăpase de colegii lui de la service-ul auto unde lucra. Până a ajunge la service, Popoviciu, un personaj misterios, lucrase la un „shop” pe litoral, împreună cu un anume Radu Dimofte. Pe la mijlocul anilor ‘80, Dimofte a fugit în Statele Unite, unde a lucrat ca portar de hotel, apoi șef de tură. S-a întors în țară după Revoluție (Gabriel Popoviciu and partners Nicolae Badea, Sorin Creteanu and Radu Dimofte built condominium on it * President Traian Basescu only defended two businessmen in trouble with the law: Arpad Paszkany and Puiu Popoviciu * Coincidence or not, Paszkany and Popoviciu are in business together). Tandemul de la „shop” a intrat în afaceri și, întâmplător sau nu, au adus în România branduri „imperialiste” precum Pizza Hut sau KFC. Astăzi, împreună cu Nicolae Badea, controlează investiții majore în imobiliare, IT și comerț alimentar, multe dintre ele înregistrate pe firme off-shore din Cipru sau din Insulele Virgine. În multe cazuri, titularii afacerilor, așa cum apar la Registrul Comerțului, sunt părinții lor: Zerlin Dimofte (82 de ani, la data informării) și Ligia Popoviciu (77 de ani, la data informării). Ginerii lui Dincă s-a remarcat prin diverse afaceri profitabile cu statul, cei doi fiind acționari în Clubul Vinului, alături de Călin Popescu-Tăriceanu.

Postelnicu. Nepotul „de aur”, asociatul lui Adrian Videanu. Tiberiu Bica Postelnicu are o avere de aproximativ 50 de milioane de dolari și este asociat în nu mai puțin de 35 de companii din România. Este nepotul ultimului ministru de interne, fost șef al Securității, Tudor Postelnicu. Detine 8% din Romanian International Bank, controlată de familia Roberts, proprietarul Merchant Bank of California (poate vă mai amintiți de o doamnă Robert care dorea să fie nici mai mult, nici mai puțin decât “președintele României”?). A fost asociat și cu magnatul Ioan Niculae, la Asirom, dar și-a vândut cota de 10% unor americani. Postelnicu a deținut, prin Total Distribution Group SRL, activitatea de distributie a țigărilor produse de Societatea Națională a Tutunului Românesc. Mai e și distribuitor de băuturi alcoolice și, de asemenea, acționar în IATSA, firma desprinsă din Dacia Pitești. Nepotul „de aur” este și partener al ex-primarului Capitalei, Adriean Videanu. Cei doi au câte un sfert din Equity Invest SA, care se ocupă de intermedieri financiare. În schemă mai apare și multimilionarul Raul Doicescu (24%), a carui firma, Bog’art, dezvolta controversatul proiect ” Cathedral Plaza”.

Mizil. Mondenii postcomuniști. „Comunistul național” Paul Niculescu-Mizil, asa cum îi plăcea să i  se spună, a fost și el închis după Revoluție. Își începuse ascensiunea în anii ‘50, când era șeful Secției de Propagandă și Agitație. A fost apoi ministru, vicepremier, membru CPEx. Anul în care a ieșit din închisoare, 1992, coincide cu cel în care familia lui s-a lansat în afaceri, înființând grupul Getteco, apoi alte companii. “Mondenii” Oana Niculescu-Mizil (nepoata care se crede politician) și Serghei Niculescu-Mizil (fiul, care se crede urmașul lui Ștefan cel Mare) le dețin acum pe toate, în domenii diferite, de la restaurante la prelucrarea lemnului (dar mai ales în profitabilele afaceri cu statul). În firme apare și soțul Oanei Mizil, libanezul Tohme Jamil. Cei doi au fost cununați de un membru al puternicei familii libaneze Hariri.

Burtică. De la Propagandă la multinațional. Cornel Burtică, fostul nomenclaturist “marginalizat” de Ceaușescu în 1982, face parte dintre cei care au dezvoltat afaceri de succes. Dupa cum a relatat Evenimentul Zilei, Burtică s-a asociat cu companii din Italia, cărora le-a intermediat vânzările. Fostul ministru al comerțului exterior este cel care a iluminat zona Piața Unirii din Capitală, dar și metroul bucurestean. Cu o cifră de afaceri care se apropie de milionul de euro pe an, Burtică a recunoscut că trăiește mai bine în capitalism. El vinde acum grupuri electrogene și incineratoare menajere industriale produse în Italia. Zice că este un critic constant al foștilor ofițeri de securitate cu care face afaceri pe picior mare.

Constantin Boștină. De la secretarul lui Ceaușescu, șef la Bursă. Constantin Boștină a fost președinte al Consiliului de Administratie de la Bursa Română de Mărfuri (și-a dat demisia în noiembrie 2007). S-a convertit în om de afaceri după ce și-a trecut în palmares funcții precum cea de secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu sau adjunct la Ministerul Economiei, precum și la Ministerul Industriei Ușoare. La jumatatea anilor ‘90, afacerile lui Boștină, doctor în științe economice, au fost scurtcircuitate de o anchetă privind cazul de contrabandă cu combustibili „Jimbolia”, când a recunoscut că firma sa, Sibco, a transportat produse petroliere în Iugoslavia în timpul embargoului (când a produs bani pentru partidul lui Ion Ilici Iliescu). A colaborat cu anchetatorii, carora le-a povestit cum a decurs operațiunea. Firma lui, în care mai era asociat și fostul ofițer de Securitate Ilie Stanciu (care face parte dintre rechinii care au devorat Bancorex), primise un credit de șapte milioane de dolari de la Bancorex. Stanciu a și fost în arest preventiv. Boștină are o avere de peste 30 de milioane de dolari, făcuta din industrie și consultanță.

Carol Dina: din CC la banii Sidex. Fost prim-secretar al PCR Galați, fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al CPEx, despre Carol Dina circulă mai nou un banc în care era asemuit cu Bulă antedecembrist și erou al muncii socialiste, în consecință scutit de taxe şi impozite, și modul în care senatorul PSD se comportă în afaceri ca și la curve: după comiterea actului, Bulă le arăta legitimaţia cu tricolor de erou al muncii socialiste; Carol Dina nu-şi plăteşte datoriile decât arătându-şi legitimaţia de senator, dar lasă să se vadă bine şi aia de dedesubt, de prim-secretar PCR. Aceasta este biografia scurta de dinainte de 1989 a lui Carol Dina. Au urmat câteva luni de arest la Galați după Revoluție, după care și-a scos pârleala prin afaceri și politică. A fost senator al PRM din 2000, convertindu-se la PSD din momentul în care PRM n-a mai contat în Parlament. De profesie ajustor mecanic, Dina deține 80% din firma Grup DIC din Galați, la care mai sunt asociați membri ai familiei sale. Compania a fost implicată, potrivit unui raport al Coaliției pentru un Parlament Curat, în tranzacții păguboase pentru stat la Sidex, înainte de privatizarea combinatului.

Ion Pățan. Fostul șef al lui Theodor Stolojan (la Comitetul Planificării), pensionar asociat în firme. Înainte de 1989, Ion Pățan a fost vicepremier, ministru al Comerțului Intern, ministru al Comerțului Exterior, ministrul Industriei Ușoare. În aprilie 1989 era numit ministru al Finanțelor. „Nu mai era membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, ceea ce probabil l-a salvat de la pușcărie”, spune un fost apropiat al sau. Consilierul lui Pățan se numea Theodor Stolojan. „După Revoluție l-am făcut prim-adjunct al meu”, spune Pățan, care fusese păstrat în funcție. În șase luni, Stolojan devenea ministru plin. „Sunt pensionar și nu mă mai ocup de afaceri”, spune Pățan. Cu toate acestea, la vârsta de 80 de ani (data materialului consultat), el apare ca asociat în mai multe companii, potrivit datelor de la Registrul Comerțului. Are aproape 2% din Romimob SRL, o firmă de construcții controlată de Romanoexport și de Petru Crișan, fost ministru al comerțului dupa 1989. În zorii capitalismului românesc, Crișan a fost studiu de caz pentru conflictul de interese: era asociat și administrator în câteva zeci de firme, dar, în același timp, și ministru în guvernul Văcăroiu, acordând licențe de import și export pe domeniile în care funcționau inclusiv companiile lui. Pățan a fost și administrator al firmei de asigurari Metropol, care a dat faliment. În structura companiei co-existau un investitor din Camerun, Noupadja Joseph (cu peste 51%), dar și Automobil Club Roman și Gelsorul lui Sorin Ovidiu Vîntu, cu procente reduse. Pățan mai era administrator și la Petking, o firma thailandeza care fabrica în România granule din materiale plastice.

Ștefan Andrei. Ex-consilierul lui Sorin Ovidiu Vîntu, Ștefan Andrei a fost ministru de Externe și ministru al Comerțului Exterior în ultimii ani ai regimului Ceausescu. Andrei nu a apărut în nici o firmă în 1989, dar a fost, în schimb, consilierul “omului de afaceri” (cu rakeți, pe dealurile Moldovei și trusturi media de jurnalism cu hidrantul prin batistă) Sorin Ovidiu Vîntu. Se întâmpla la sfârșitul anilor ‘90, când Vîntu a ochit diverse oportunități în Balcani. Ca atare, l-a angajat pe Andrei pentru a-i prezenta analize de geopolitică și de economie. Ștefan Andrei nu a recunoscut ca ar fi avut vreo relație de afaceri. În schimb, nepotul său, Andrei Dan, a administrat Trawe, o firma a intreprinderii de comerț exterior Terra, înființată în Elvetia. În prezent, Dan Andrei e implicat cu participații sau ca administrator în mai multe firme de publicitate. Nepotul fostului ministru are și 1% din Agenția de publicitate „Anunț de la A la Z”, firmă în care trustul britanic Daily Mail deține jumătate din participații, prin divizia sa din Ungaria, Lapcom. (va urma)

Referințe:

• Cleptocrația masoneriei bolșevice din România
• Eșalonul doi
• Forum: Cine au fost cei ce sunt…
• Starea națiunii: Adriean Videanu
• Portalul Revoluției: afacerile familiiolor comuniste