Vicepremierul Marko Bela, fostul președinte al UDMR, a declarat azi, la Târgu Mureș, la sedința Consiliului Reprezentanților Unionali, că nu recomandă Uniunii să treacă în opoziție, în condițiile unei atmosfere antimaghiare alimentate de PNL: „Acum facem parte din guvernare sau opoziție? Nu putem nega faptul că până acum atmosfera antimaghiară s-a creat sub conducerea liberalilor pe care i-am iubit atât de mult. Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei și uitați-vă ce declarații fac. Nu vă recomand să treceți în opoziție, nu acum și nu astfel. Nu cred că aceasta ar fi o alternativă ca noi să stăm lângă această opoziție care ne-a denigrat cât a putut. Interesul nostru este stabilitatea, să contracarăm deciziile proaste și să conlucrăm în privința deciziilor bune”. Nu pot să nu observ că obsesia liderilor Uniunii este ce zice, ce face și cum îi sprijină în demers guvernul Ungariei. Zice Marko Bela: „Firește că ne poate ajuta atitudinea Guvernului maghiar, dar în spatele culiselor am primit critici că nu luptăm suficient de bine pentru autonomia Secuimii. Daca credeți că a sosit momentul, trebuie o luare de poziție la Bruxelles, la Budapesta, măcar să comparăm lumea iluziilor, nu că autonomia teritoriala a Secuimii ar fi o iluzie pentru mine. Pentru mine autonomia este un lucru important. Haideți domnilor (din Budapesta – traduc cei de la HotNews) să ne spuneți cum putem lupta pentru autonomie”.

Părăsirea guvernării nu este o opțiune pentru UDMR. O spune și Kelemen Hunor, președintele în exercițiu: ”E o iluzie să crezi că dacă părăsim Guvernul vom putea face mai multe”. Ei sunt mici și știu că nu contează/nu sunt luați în seamă/nu se ține cont de ei/nu sunt doriți decât în situații de criză când pot să completeze coaliții de guvernare (lucru pe care-l fac de 15 ani, neîntrerupt – ceea ce spune foarte multe despre stabilitatea politică autohtonă). Văd că negocierile dintre politicienii noștri seamănă tot mai mult cu situația în care dou bărbați se strâng unul pe celălat “ouă” – câștigă cel care strânge mai tare și rezistă cel mai mult. Situația ținutului de „ouă” stă cam așa: dinspre PDL către UDMR – asumarea reorganizării administrativ teritoriale în opt județe sau opt județe plus județele Harghita și Covasna ca entități separate la pachet cu asumarea legii minorităților, în contrapartidă cu ieșirea de la guvernare în cazul în care PDL nu acceptă Ținutul Secuiesc și (strângerea bărbătească de ouă exercitată de către UDMR asupra PDL) noua găselniță Parțiumul (fostele județe de graniță ale Principatului Transilvan, azi pe teritoriul Arad, Bihor, Satu Mare și Sălaj; numai că maghiarii vor în Parțium doar Bihor, Satu Mare și Sălaj). Plus că liderii UDMR nu au uitat lecția Slovacă unde, în urma  eformei administrative, minoritatea maghiară a ajuns în minoritate peste tot. “Cel mai mare pericol e dacă Secuimea atacă Partium. Doar dacă vom fi uniţi vom fi în stare să ne apărăm interesele şi să aducem servicii care să apere comunitatea. E o iluzie să crezi că dacă părăsim Guvernul şi coaliţia, în opoziţie vom putea face mai multe. E o iluzie că am ajunge în câteva săptămâni la guvernare, cu opoziţia din prezent”. Deja discutăm despre o durere insuportabilă, de negociat, căci „Guvernul nu este un lucru negativ”, iar reprezentanţii Uniunii, “în acest moment, trebuie să menţină coaliţia de guvernare, aceasta fiind în interesul comunităţii”. Motiv pentru care zice Hunor: „Noi, în aceste zile, putem ajunge cu reforma administrativă la un punct unde, păstrând situaţia de faţă şi avansând cu descentralizarea, putem supravieţui. Dar dacă ei o ţin cu opt plus doi, să ne ridicăm de la masa tratativelor şi să mergem mai departe. Noi nu vrem o criză (politică), ci să îngheţăm problema, să pornim pe un alt făgaş, pe care putem face pas înainte. (…) Dacă nu avem forţă mai mare, măcar să fim mai înţelepţi”.

După care urmează noi presiuni asupra părților dureroase ale celor doi negociatori: nu se face reorganizarea României cu opt județe sau opt județe plus două mai mici (adăpate de la buget), atunci se trece la comasarea deconcentratelor și a agențiilor cu rezultatul firesc al punerii pe drumuri a foarte mulți sponsori și favoriți ai liderilor locali ai partidelor politice. Aici începe să simtă insuportabilitatea durerii și să lăcrămeze aproape toți participanții, chiar și cei care nu participă la negociere. Întrebată, Elena Udrea zice: „dacă nu există suport politic pentru trecerea legii, nu ne rămâne decât să o amânăm, dar PDL şi UDMR ar trebui să lucreze în interesul României”. Neîntrebat, secretarul general al PDL Ioan Oltean a declarat, într-un interviu pentru „Gândul”, că întreaga discuție referitoare la reîmpărțirea României în superjudețe va fi abandonată în cazul în care UDMR va refuza oferta primită din partea lui Traian Băsescu. Potrivit lui Oltean, totul depinde acum de partenerii de guvernare ai democrat-liberalilor, iar în cazul unui refuz venit din partea UDMR, trasarea de noi județe nu va mai fi posibilă decât după alegerile parlamentare de la sfârșitul anului viitor. Care-o fi problema – au să rămâie fără serviciu alde Ioan Neluțu Botiș din județul Bistrița-Năsăud, domnu’ Oltean? Și ca acesta mai sunt o mulțime de baronași județeni (cu interese transpartinice) care ar răsufla ușurați să poată să se spele pe mâini, ca și Pilat, de problema regionalizării, numai să dea bunul Dumnezeu mintea cea bună udemeriștilor și să refuze oferta Dictatorului…

Aflat alături de Elena Udrea, Traian Igaș le-a declarat jurnaliştilor prezenţi la Lipova că reorganizarea teritorială trebuie să aibă loc în 2011. „Dacă nu vom reuşi reorganizarea în 2011, întârzierea ar îngreuna acest lucru. Prin comasarea unor structuri s-ar obţine economii suficient de importante care ar putea să ajute dezvoltarea României şi am putea sprijini investiţiile în infrastructură, prin sumele economisite”.

În nota arhi-cunoscută de Prostănac de serviciu, iresponsabilul președinte al Senatului, Mircea Mihaela-dragostea-mea Geoană, le dă un motiv în plus de meditație celor de la UDMR, cu un drum instigând și la violență – s-a trezit și el vorbind azi că tema reorganizării teritoriale disputată de PDL şi UDMR, este artificială, precizând că “românii îi vor da afară de la guvernare pe democrat-liberali cu furcile” şi că, “dacă UDMR nu e atent, nu va intra în viitorul Executiv”.

Și dacă nici asta nu le dă de gândit, poate citesc pliantul împrăștiat pe străzile bietei mele urbe Cluj devenită extrem de Napocă de către junii liberali ce-au ajuns să halească unguri pe pită mai ceva ca Ghiță Funar și Corneliu Vadim Tudor la un loc (PDL cedează permanent șantajului UDMR). Dar în ce cuplu sinistru, ce se vadimizează pe zi ce trece, s-au transformat Nicoară și Uioreanu, trădătoricenii de serviciu ai urbei – că nu mă pot abține: aceste două matracuci ale politicii clujene s-au predat PSD (respectiv lui Ucu Rus) de două ori în 2004. Odată înainte de turul foi al alegerilor pentru Primărie, căci n-au crezut nici o clipă că va câțtiga Emil Boc, a doua oară înainte de turul doi pentru Prezidențiale, că n-au crezut că va câștiga Traian Băsescu (atunci au luat-o de mânuță și pe matracuca de Norica Nicolai). Cum se numește gestul lor – nu cumva (și citez din sub-producția minților lor infantile: “pentru a rămâne la guvernare”?

Deocamdată, până se întoarce Traian Băsecu în țară, rămâne cum s-a stabilit (fiecare cu durerea sa): „Trebuie să păstrăm reorganizarea regiunilor pe un făgaș economic și trebuie să amânăm reforma administrativă dacă dorim să salvăm coaliția, iar noi dorim să o salvăm”. Și mai zice Kelemen Hunor: “Vom discuta despre regiunile de dezvoltare poate la toamnă, poate la începutul anului viitor”. Norocul UDMR este că actuala Opoziție este atâta de orbită/îndobitocită de ura împotriva lui Băsescu că nu vede interesul național la fel cum l-au văzut cei din Slovacia.

PS: Zice Ponta: ”opoziţia va participa luni, la discursul preşedintelui Traian Băsescu în Parlament, dacă şeful statului va anunţa că a renunţat la ideea desfiinţării judeţelor şi va prezenta scuze regelui Mihai I şi comunităţii evreieşti”. Mai precis: “să anunţe foarte clar că a renunţat la această nebunie cu desfiinţarea judeţelor”. Cum vă ziceam mai sus: cu asemenea patrioți, la ce-i mai trebuie României dușmani?