Tembeliziunile și agenda viitorului de aur al României: dictatură te iubim, că ca tine nu găsim (elevul român este intolerant, rasist și dornic de dictatură; iar politicienii români niște gargaragii ieftini, plini de oportunism de cea mai joasă speță)

Ștefan Vlaston pe Hotnews: ”dacă eliminăm demagogia, fariseismul, gargara politică gratuită, actualul program pe educație ale USL coincide 90% cu actuala Legea a Educației Naționale, așa încât nu văd ce ar trebui schimbat. Poate doar vorbăria și oportunismul de joasă speță, care caracterizează mai toate acțiunile politice ale partidelor în prag de alegeri”

Nu este vina copiilor din ziua de azi că sunt, încă de pe băncile școlii, xenofobi și antisemiți, intoleranți și mari dușmani ai democrației (40% dintre elevi sunt atraşi de ideea unui regim militar). În fond vorbim despre o generație crescută în singuratate, cu părinții plecați la muncă pe meleaguri străine să câștige o pită (c-au știut să-i alunge politicienii peste hotare: care cu bâta și târnăcopul minerilor, care cu devalizarea economiei naționale, care cu fiscalitate în exces pentru a avea bani de mită electorală). Vorbim despre niște copii lăsați/uitați/abandonați în fața televizoarelor și a calculatoarelor, cu care nu s-a stat de vorbă și nici nu li s-a explicat, altfel decât cu urletele lui Corneliu Vadim Tudor și fața “umană” a lui Ion Iliescu, intens mediatizate, ce regim ilegitim și criminal a fost regimul comunist. Acestor copii nu le-a explicat nimeni care sunt adevăratele valori, altele decât behăielile lui Gigi Becali cocoțat pe Maybach, că există și alte sporturi decât fotbalul din Liga lui Mitică, că a munci nu înseamnă să dansezi pentru cineva, să faci Fonduri Naționale de Investiții, să devalizezi bănci și să ai afaceri preferențiale numai cu bugetul statului (deși la tembeliziuni numai astfel de indivizi și individe sunt promovați ca povești de succes). Vorbim despre generația care a început să urască ideea de familie, că acești copii nu prea și-au văzut/avut parte de părinții chiar și dacă aceștia nu au fost plecați la lucru peste hotare (căci părinții sunt prea ocupați să muncească pentru a susține statul). Vorbim despre generația Hi5, care crede că Hans Christian Andersen e jucător la Bayern. Deci: este vina noastra și a politicienilor.

Derutați că vor trebui să treacă la discuții pe marginea modificării Constituției și luați prin surprindere de numirea lui Sebastian Lăzăroiu la „Muncă”, uniunea dintre PSD și PNL-PC și-a lansat programul pe “educație”. Fiind de acord cu ceea ce scrie profesorul Ștefan Vlaston pe Hotnews, și anume că ”dacă eliminăm demagogia, fariseismul, gargara politică gratuită, actualul program pe educație ale USL coincide 90% cu actuala Legea a Educației Naționale, așa încât nu văd ce ar trebui schimbat. Poate doar vorbăria și oportunismul de joasă speță, care caracterizează mai toate acțiunile politice ale partidelor în prag de alegeri”, vreau să iau în discuție, prin prisma celor scrise mai sus, doar punctul „Generalizarea obligativităţii ciclului de învăţământ liceal”. Iar vorbim despre obsesia Ecaterinei “Abramburica” Andronescu de a face cumva să asigure clienți fabricilor de diplome. Să nu lase și fabricile din învățământul superior de diplome fără de material, ar fi trebuit ca USL să propună și obligativitatea ciclului de învățământ superior. Atâta vreme cât școala va fi o obligație și nu un drept, ea va fi o pierdere de vreme și de bani pentru toți: stat, părinți și, mai ales, copii. Problema este că la terminarea liceului elevul este deja un om matur, iar după actualele programe de învățământ, după 13 ani în care s-au cheltuit bani pentru “educarea” sa, nu are nici o calificare. După care, în condițiile actuale în care selecția pentru promovarea în învățământul superior este precară (aproape inexistentă), problema este că absolvenții de liceu care vor dori și vor reuși să urmeze cursurile unei facultăți nu vor învăța nimic folositor pentru a intra cu succes pe piața muncii. Ne vom trezi doar că sporim, ca număr, o majoritate de “analfabeți” cu studii (pe bani grei). Vorbim despre o mentalitate temeinic înrădăcinată în societatea noastră (încă de pe vremea Împușcatului): școala nu este pentru a te califica și perfecționa într-o anumită meserie, ci pentru a te pune într-o poziție în care munca devine cât mai ușoară sau de a câștiga un ban fără a te omorî cu munca (aici Crin Antonescu și alți chiulangii aciuați în Parlament ne pot spune mai multe). Școala noastră nu este orientată spre asigurarea pieței muncii cu oameni calificați și supercalificati. Este drept, nici piața muncii autohtone nu oferă prea multe pentru cei cu multă școală (vorbim despre nivelul de salarizare/apreciere a muncii, excepție făcând politicienii și protejații lor bugetari), dar nici prea multă școală când este vorba despre a risipi banii bugetului (nici măcar politicienii nu fac excepția – vezi câți dolănești și irineloghine ne-au făcut legi în Parlamentul României). Nimeni nu-și pune problema că, pe lângă patroni, ar trebui să existe și angajați – o dovadă în plus că prevederea din programul USL nu este făcută în scopul și folosul muncii (bugetaților le țin diplomele și relațiile loc de calificare), ci se adresează strict “pomanagiilor”, celor care vor să-și vadă copiii urmând o carieră bugetată și, cu un drum, să nu aibă 13 ani grija progeniturilor – are să aibă grijă statul de acestea.

Așa-i când inviți politicienii (statul) să-ți “educe” copiii. După aceea să nu ne mirăm/lamentăm de eșec (vi l-am descris în primele rânduri) și să-i învinovățim pe politicieni că familia dă rateuri. Responsabilitatea personală nu poate fi aruncată în cârca întregii națiuni. Copiii dau rateuri datorită părinților și profesorilor. Când profesorul își va recunoaște limitele (altele decât salariul de mizerie), când părinții își vor identifica copilul ca fiind primul în lista de priorități, atunci lucrurile se vor îmbunătăți. Restul este gargară ieftină și oportunism de joasă speță.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Un castravete, dom' Profesor și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Tembeliziunile și agenda viitorului de aur al României: dictatură te iubim, că ca tine nu găsim (elevul român este intolerant, rasist și dornic de dictatură; iar politicienii români niște gargaragii ieftini, plini de oportunism de cea mai joasă speță)

  1. ,,Responsabilitatea personală nu poate fi aruncată în cârca întregii națiuni. Copiii dau rateuri datorită părinților și profesorilor.,,

    Să nu uităm că actualii părinți sunt foștii elevi care la un moment dat puteau să devină elevi de liceu în urma unui examen la care obțineau doar nota 2, că alții și-au cumpărat diplomele la facultate, ce cult pot să aibă ei pentru studiu, iar despre unele cadre didactice , e drept nu toate, s-ar putea aduce exact aceleași argumente.

  2. apellamemorie zice:

    Democratia „originala” de pe plaiurile mioritice este departe de-a fi una reala. In acest fel in mod legitim in mintea oricarui om se naste ideea ca singura solutie pentru a pune stavila anarhiei generale care guverneaza in Romania este instaurarea unui regim autoritar. Instaurarea dreptatii in actualul sistem politic este o simpla vorba goala. Sub acoperirea ei se deruleaza masinatiunile actualului sistem mafiot ridicat la rangul de politica de Stat. Orbiti de lacomia lor fara margini, actualii politicieni vor cadea prada propriei neghiobii. Pina la urma, o merita cu prisosinta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.