După amiază cu broscuţa moartă (despre tot ceea ce știm să îngropăm atunci când îngropăm)

de Ion Mureşan

Stăm pe terasă. Spumă de flori în cireş, spumă de bere în pahare. Bem bere fără alcool, bere de post. Mireasma cireşului cade peste paharele cu lichid gălbui. Prietenul D. ia o floricică albă şi o mestecă între dinţi. Încerc şi eu. „Are gust de hamei”, zic şi sorb din licoarea fadă.

Vine vorba despre animalele copiilor. Raportez doi papagali: Ţumbi şi Blue. Raportează şi el trei papagali. Le spune numele. Din nefericire doi au fost mâncaţi de câine. Spune numele câinelui. Unul a decedat de urât şi de necaz. A fost îngropat în cimitirul de animale al copilului.

– Aoleu, zice, am uitat broscuţa ţestoasă în portbagaj! E de trei zile acolo.

– Ia-ţi gândul de la ea. Cu siguranţă a murit, zic eu.

– Nu avea cum să moară, căci e moartă de o săptămână, zice D. şi mai mestecă o floare de cireş. Gust de hamei.

Îmi povesteşte că broscuţa s-a îmbolnăvit şi a murit. Fetiţa a ţinut-o o săptămână în congelator pentru ca în vacanţă să o îngroape în grădină la bunici, la ţară. Acolo e cimitirul de animale dragi, acolo odihnesc un câine bătrân, un căţel, o pisică, doi puişori de găină şi un papagal. Fiecare cu numele său. Broscuţa urma să-şi ia locul alături de ceilalţi în tolerantul cimitir privat. Însă, cu graba, punga cu broscuţa a rămas în maşină. Corpul neînsufleţit s-a reîntors la oraş, ratând creştineasca îngropăciune.

Câinele aleargă prin iarbă, cât e grădina de mare. Tare îi mai plac vrăbiile. Le-ar mânca pe toate. Îi plac şi papagalii. Vrăbiile sunt însă mai dese.

– Sper ca broscuţa să mai fie acolo. Am împrumutat maşina unui prieten, iar acesta se prea poate să fi făcut curat în portbagaj, căci a mers să-şi aducă mielul de la ţară, şi să o fi aruncat. Ar fi o adevărată nenorocire. Plânsete, suspine, reproşuri. Dacă decedata nu e la locul ei, chiar şi dezgheţată, e vai de mine. Nu-mi rămân decât două posibilităţi. Una ar fi să cumpăr o broscuţă de aceleaşi dimensiuni, să o omor şi să o duc fetiţei. Poate nu se prinde că am substituit-o. Asta e exclus, căci mi-e milă. A doua posibilitate ar fi să dau un anunţ la mica publicitate: cumpăr broscuţă ţestoasă de dimensiunile cutare şi cutare, moartă. Preţ atractiv.

Undeva, departe, într-o altă grădină, sub un măr înflorit, fetiţa sapă o groapă mică. Căci există şi posibilitatea ca broscuţa să fie încă în portbagaj, în punga albastră.

PS (din partea Sare’n Ochi): La mulți ani tuturor copiilor, indiferent de vârstă!

Acest articol a fost publicat în Lecturi necesare și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la După amiază cu broscuţa moartă (despre tot ceea ce știm să îngropăm atunci când îngropăm)

  1. la mulți ani! tuturor scriitorilor și cititorilor blogului 🙂

  2. Greva_fiscala zice:

    … am eu doua! Dimensiuni apropiate cu capacul de la wc, au peste 12 ani, mananca orice (le dai). Le ofer MOCA, cu acvariu si incalzitor! Valabil pana la sfarsitul lunii copiilor. Astept cereri serioase, pentru crestere-pastrare, nu pentru mancare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.