Din hoțiile uitate ale lui Ion Iliescu: “afacerea Afișul”, “Afacerea Eterna și fascinanta Românie”, “afacerea livrărilor de motorină în fosta Iugoslavie pe timpul embargoului ONU” (58,3 milioane de dolari costul jafului practicat de către PDSR în complicitate cu Costea; Și un bonus: câteva tentacule mai vechi ale Carcatiței transpartinic-mafiote din sistemul vamal românesc)

Acidutzu

Principalul suspect în afacerea contrabandei cu materialele electorale ale lui Ion Iliescu era un inspector al Direcţiei Generale a Vămilor. Cazul contrabandei cu materialele electorale destinate campaniei ex-preşedintelui ex-PDSR Ion Iliescu a ținut cândva capul de afiș al mass media. Ancheta pornită în Vama Borş de către Secţia Anticorupţie şi Urmărire Generală din cadrul Parchetului General Bucureşti, urmărea stabilirea circumstanţelor prin care s-a reuşit sustragerea documentelor de transport pentru cele zece TIR-uri intrate în ţară în perioada iunie-octombrie 1996. După trei zile de audieri, ancheta a scos la iveală numele lui Laurenţiu Stănescu, pe atunci inspector al Direcţiei Generale a Vămilor, considerat fiind ca potenţialul autor al furtului documentelor din arhiva Vămii Borş.

Un zâmbet de 9 milioane de franci. Cele aproape 130 de tone de tipărituri propagandistice care-l zugrăveau pe Ion Iliescu în totalitatea zâmbetului său şarmant au intrat în România prin punctul de trecere al frontierei Borş în urmă cu 15 ani. Primele transporturi datează de la sfârşitul lunii mai iar acţiunea a durat vreme de aproape o jumătate de an, timp în care în evidenţele vămii au fost înregistrate zece transportui cu camioane TIR, toate conţinând afişe alectorale, câteva milioane de fotografii şi calendare, brelocuri, autocolante şi alte tipărituri. Documentele de trasport au fost prelucrate şi avidenţiate în dosarele vămii. Conform procedurii, după eliberarea actelor de tranzit vamal, în Borş trebuiau să se reîntoarcă voletele TIR care să ateste vămuirea camioanelor la una dintre vămile de interior din ţară. Până în prezent, s-a confirmat doar vămuirea unui singur camion din cele zece. Valoarea întregului transport se ridică la impresionanta sumă de 9 milioane de franci francezi iar prejudiciul cauzat statului român prin contrabanda cu afişele lui Ion Iliescu a fost stabilit la peste zece miliarde de lei vechi. Din toate actele înregistrate în registrul de evidenţă în Borş nu mai există nici unul.

Hoţia. Încă din prima zi a anchetei demarate în Vama Borş reprezentantul Parchetului General a solicitat ca audierile să se desfăşoare în biroul în care se presupune că s-a comis furtul documetelor vamale. Procurorul Ovidiu Buduşan a încercat să se lămurească asupra modului în care a fost posibilă sustragerea documentelor care atestau tranzitul prin vamă a celor zece camioane. Audierile l-au vizat în primul rând pe arhivarul Vămii Borş, o persoană cu vechi experienţe în sistemul vamal şi cu referinţe profesionale nepătate. Acesta a declarat că fostul şef din Borş, Octavian Chirodea, i-a solicitat în noiembrie 1996, cele 200 de dosare care conţineau toate actele de tranzit vamal din perioada mai-octombrie a aceluiaşi an. Scoase din arhivă şi depozitate la discreţia fostului şef de vamă, documentele referitoare la cele zece TIR-uri puteau fi sustrase cu uşurinţă fără ca arhivarul să observe ulterior lipsa câtorva file din miile existente în dosare. Principalul suspect în furtul documentelor este Laurenţiu Stănescu, fost inspector al DGV care venise în Borş chipurile pentru un control tematic inopinat. La cererea acestuia, Chirodea a cerut scoaterea din arhivă a dosarelor cu tranzitele vamale. Interogat, Octavian Chirodea, pensionat din sistemul vamal, susţine că nu are nici un fel de legătură cu sustragerea documentelor şi că a aflat de aceasta ulterior.

Rețeaua Diaconu-Anton. Pe 2 februarie 2005, premierul Tăriceanu l-a numit pe Gelu Ștefan Diaconu șef al Autorității Naționale a Vămilor. Din aprilie 1997 până în februarie 2001, Gelu Ștefan Diaconu a fost director general adjunct al Direcției Generale a Vămilor, fiind practic mâna dreapta a celebrului Nini Săpunaru. Funcția importantă primită de la puterea cederistă nu l-a împiedicat însă pe Diaconu să păstreze legături strânse cu partidul lui Ion Iliescu și Adrian Năstase. Așa se face că după alegerile din 2000 el a fost păstrat de PSD într-un post-cheie, acela de director general al Direcției de soluționare a contestațiilor din Ministerul Finanțelor Publice. Numirea noului șef al Vămii nu a dus la eliminarea din conducerea instituției a persoanelor extrem de apropiate de PSD care au controlat și sub guvernul Tăriceanu, după bunul plac, activitatea Direcției Generale a Vămilor. Theodor Anton este doar una dintre aceste persoane. Autoritatea Nationala a Vamilor are în subordine zece direcții regionale. Una dintre aceste direcții, Direcția Regională București, are în subordine patru birouri vamale. La rândul lor, fiecare dintre birourile vamale are în subordine mai multe puncte vamale. Cu cât numărul punctelor vamale este mai mare, cu atât biroul vamal care le conduce este mai important. Pe 14 martie 2005, șeful Autorității Naționale a Vămilor, Gelu Ștefan Diaconu, a emis Ordinul 396 prin care “punctele vamale înființate în municipiul București se rearondează în subordinea birourilor vamale”. Principalul beneficiar al rearondării decise de Gelu Ștefan Diaconu, imediat după numirea sa în funcție, este Biroul Vamal Antrepozite, condus de un personaj extrem de controversat – Theodor Anton. Ordinul din martie 2005 al lui Gelu Ștefan Diaconu a transformat antrepozitele din Biroul Vamal, care avea în subordine cele mai putine puncte vamale, în cel mai important birou vamal din București. Dacă până atunci Biroul Vamal Antrepozite avea în subordine doar un punct vamal (ROMEXPRESS TRANS 94), după rearondare în subordinea acestui birou vamal au intrat șase puncte vamale (ROMEXPRESS TRANS 94, R.C.S., CIFCOM, ART GLAS, ROMEXPO si M.E. TRADE GROUPAGE). Și-acum urmează să aflăm de ce a fost răsplătit vameșul Anton. Deoarece, doamnelor și domnilor:

Vameșul Anton este complice la contrabanda PDSR cu afișe electorale. Deci, rederulăm pe repede înainte: înaintea campaniei electorale din anul 1996, 10 tiruri de afișe cu Ion Iliescu și PDSR, tipărite de firma lui Adrian Costea “Groupe Saintonge Editions”, au intrat în Romania prin Vama Borș și au fost declarate “în tranzit”. De la Borș tirurile au ajuns în vama Târguri și Expoziții din București, urmând ca după plata taxelor vamale să fie preluate de destinatar, Gheorghe Pascu, la acea dată trezorier al PDSR și apoi consilier de stat al președintelui Ion Iliescu. În termeni vamali, această operațiune ar fi însemnat că “tranzitul se închide”. PDSR a intrat însă în posesia afișelor electorale fără să mai plătească vreo taxă statului român. Încălcând legea, Theodor Anton, la acea vreme șef al Vămii Târguri și Expoziții din București, a aplicat pe documentele vamale o ștampilă, închizând tranzitul, deși destinatarul materialelor electorale nu-și plătise obligațiile față de stat. Astfel, responsabilii PDSR au încălcat legea de două ori: folosind în campanie fonduri provenite din afara țării și aducând în țară materiale electorale fără plata taxelor vamale, adică prin contrabandă. Alegerile din 2000 l-au scapat pe Anton. La fel ca mulți dintre slujbașii PDSR, vameșul Anton a sperat că alegerile din 1996 nu vor aduce schimbări importante, că tătucul Iliescu va rămâne la putere și că nu i se va întâmpla nimic, ba, din contră, se va bucura de recunoștință. Și, cu toată așa-zisă schimbare de putere politică din 1996, Theodor Anton putea să rămână nedescoperit dacă francezii nu s-ar fi apucat să ancheteze afacerile lui Costea. În 2000, la izbucnirea scandalului, Theodor Anton se afla, datorită bunului său prieten Ștefan Diaconu, în vremea aceea director general adjunct al Direcției Generale a Vămilor, într-un post călduț la șefia Vămii Gara de Nord. Începând din mai 2000 Theodor Anton a intrat în atenția Parchetului General, care ancheta contrabanda cu afișele PDSR. În urma expertizei realizate de specialiștii Institutului de Criminalistică din IGP, codul ștampilei puse fraudulos pe voletele carnetelor TIR cu care au fost aduse materialele electorale din Franța a fost descoperit. Acest cod, care potrivit regulamentelor vamale îl identifica pe posesorul ștampilei, îi aparținea lui Theodor Anton, ex-șeful Vămii Târguri și Expoziții. Pe 17 august 2000, după un lung interogatoriu la Secția de Combatere a Corupției și Criminalității Organizate a Parchetului General, Theodor Anton a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Prejudiciul adus statului în urma intrării în țară a transporturilor de materiale electorale fără plata taxelor vamale a fost re-evaluat la 5,2 miliarde de lei vechi. În acelasi dosar au mai fost puși sub învinuire inspectorul vamal Laurențiu Stănescu, Gheorghe Pașcu, trezorierul PDSR și Iosif Boda. Se apropiau însă alegerile, așa că procurorii au lăsat-o mai moale cu oamenii politici. În cauza disjunsă în noiembrie 2000 a rămas o singură persoană asupra vinovăției căreia Parchetul General nu avea nici un dubiu: Theodor Anton. La sfârșitul lunii noiembrie 2000, chiar la cererea lui Anton, a fost realizată o nouă expertiză care a confirmat că Theodor Anton a fost cel care a închis, nelegal, tranzitul materialelor electorale facturate de firma lui Adrian Costea, “Groupe Saintonge Editions”, pentru Ion Iliescu și PDSR. În aceste condiții Theodor Anton a sărbătorit cu șampanie revenirea la putere în noiembrie 2000 a lui Ion Iliescu și a partidului său de hoți. Avea și de ce, pentru că după ce procurorii Budușan și Dobocan, cei care se ocupaseră de anchetă, au căzut victime epurărilor pesederiste, sub conducerea înțeleaptă a lui Tănase Joița, Parchetul General a finalizat în mare secret cercetările cu concluzii care nu au mai mirat pe nimeni. În ciuda probelor evidente existente la dosar, Theodor Anton a fost scos de sub urmărire penală. Partidul lui Iliescu și Năstase l-a promovat apoi în fruntea Vămii Antrepozite, unde se află, probabil, și acum – cel puțin sub glorioasa guvernare Tăriceanu acolo se afla…

De la afișele lui Ion Iliescu la afacerile Danei Barb. Theodor Anton este un om bogat. Între declarațiile de avere ale vameșilor, cea a lui Anton este cu siguranță una dintre cele mai consistente. Inspectorul vamal superior de la Biroul Vamal Antrepozite avea în mai 2004 un teren intravilan de 434 metri patrati achiziționat în 1999, două apartamente, unul achiziționat în 1991 și unul în 1993, o casă de vacanță dobândită în 1994, un autoturism Cielo cumparat în 1996, un depozit bancar de 5.220 euro și acțiuni la două societăți comerciale, SC EDERA INVEST și M.C.C. HOLDING INVEST. La M.C.C. Holding Invest SRL Theodor Anton era asociat cu Aurel Ispas. Familia acestuia din urma era asociată cu Dana Barb, sora fostului prim-ministru și ex-președinte al Camerei Deputaților, Adrian Năstase, la SC FABRICA DE CASE ISPAS SRL. De altfel Aurel Ispas are domiciliul chiar la sediul social al firmei la care era la acea dată asociată Dana Barb (pe strada Horia Măcelariu, la numărul 29-31). Ceilalți asociați ai lui Anton la M.C.C. Holding Invest SRL erau Nicolae Demetriade (director al Companiei Tarom între ianuarie 2001 și septembrie 2002, implicat în numeroase scandaluri), Valentin Adrian Gociman (fost controlor vamal principal la Vama Gara de Nord, numit în 2005 adjunct al șefului Vămii Băneasa), Salameh Shihadeh (om de afaceri iordanian, cu domiciliul în Emiratele Arabe Unite), Emil Aurelian Fărcășanu (om de afaceri german de origine română), Liviu Ciprian Opriș și Cornel Pârvu. M.C.C. Holding Invest a fost una dintre beneficiarele primului program de tip economat pentru pensionari, lansat în 1996 de Nicolae Văcăroiu. Puternic susținută de presa pedeserista a acelei vremi, M.C.C. Holding Invest și-a construit o rețea de magazine cu prețuri reduse pentru pensionari (diferența de preț era susținută din bani de la guvern, deci, practic, din buzunarul contribuabililor). În declarația de avere Theodor Anton spunea că deține 49% din SC EDERA INVEST și că valoarea acțiunilor pe care le are la această societate este de 22.300.000 lei vechi. În realitate, potrivit datelor de la Registrul Comerțului, acționar la Edera Invest nu era Theodor Anton, ci soția sa, Monica Anton, iar cei 22.300.000 lei nu reprezentau valoarea acțiunilor, ci aportul Monicăi Anton la crearea acestei firme. SC Edera Invest a fost înființată în octombrie 1992. Aportul de 22.300.000 lei cu care soția lui Theodor Anton a participat la crearea firmei reprezenta circa 51.800 de dolari la cursul de la acea vreme. Dar să revenim la Afacerea “Afișul”.

Banii deturnați de la Bancorex au ajuns și în firmele lui Costea. În anul 2000, un grup de anchetatori romani a plecat în Franța pentru audierea lui Adrian Costea, patronul firmei Group Saintonge, prin intermediul căreia s-au încheiat mai multe afaceri oneroase, statul român fiind prejudiciat cu zeci de milioane de dolari. Din fondurile societăților lui Costea au fost finanțate unele cheltuieli fără legătură cu obiectul de activitate, printre care plata cazării în Franța a unor personalități politice din România. Magistratii români au solicitat, încă din 1999, efectuarea unei comisii rogatorii în Franța pentru a verifica încheierea și executarea contractului de editare a albumului foto „Eterna și Fascinanta Românie” de catre editura franceză Group Saintonge. Despre această cerere s-a aflat în România numai după ce  cotidianul Le Parisien, a publicat articolul „Un judecător francez anchetează la București”. În articol se afirma că judecatorul francez Henri Pons a plecat la București pentru a ancheta un caz de spălare de bani în care ar fi implicate o serie de personalități politice românești, ce au avut legături cu omul de afaceri francez de origine română Adrian Costea. Autoritățile franceze venite la București au confirmat faptul că doreau să-i audieze, ca martori, pe Adrian Năstase, Teodor Meleșcanu, Viorel Hrebenciuc, Mihai Unghianu, Nicolae Dan Fruntelată, Răzvan Temeșan, Mircea Coșea, Iosif Boda, Ovidiu Grasu și Dumitru Iliescu. Anchetatorii francezi doreau să afle amănunte legate de editarea, de către una dintre firmele lui Costea, a albumului „Eterna și fascinanta Românie”, precum și de afaceri cu produse petroliere. Interesul autorităților franceze pentru afacerile din România ale lui Costea a fost trezit de un denunț anonim sosit pe adresa TRAFCIN, organism guvernamental francez însărcinat cu strângerea și prelucrarea informațiilor legate de circuitele financiare clandestine. Ancheta autorităților franceze asupra lui Costea, plecat din România în 1973, a început în 1998. La 5 mai 2000 a fost dat publicității, prin intermediul Parchetului Curții Supreme de Justiție de la București, un rechizitoriu al autorităților franceze, potrivit căruia o serie de fonduri care au creditat fondurile societăților lui Costea proveneau din deturnări de fonduri din România, în prejudiciul Bancorex. Pe de altă parte, din fondurile societăților lui Costea au fost finanțate unele cheltuieli fără legătura cu obiectul de activitate, printre care plata cazării în Franța a unor personalități politice din România (Adrian Năstase, Teodor Meleșcanu, Mircea Coșea), plata cheltuielilor de spitalizare pentru Iosif Boda, vărsăminte în conturile unor fundații din România și alimentarea contului unei societăți de pază și transport de valori, GIPP, înființată la București de Dumitru Iliescu, fost șef al Serviciului de Protecție și Pază în timpul președinției lui Ion Iliescu. Autoritățile franceze au comunicat că suma totală care a tranzitat conturile bancare ale societăților lui Costea depășea 58 de milioane de dolari, fiind susceptibilă să corespundă cu deturnările de fonduri românești din Bancorex. Scandalul a luat o nouă turnură în momentul în care mass-media a relatat că o parte dintre afișele electorale folosite de Ion Iliescu în 1996 au fost tipărite de firma Groupe Saintonge Edition (GSE) a lui Adrian Costea, fiind introduse prin vama Borș. La 16 mai, Parchetul a declanșat verificările la vama Borș, constatând dispariția documentelor legate de afișele electorale din 1996. După izbucnirea scandalului afișelor, ex-președintele PDSR Ion Iliescu a declarat că Adrian Costea „și-a manifestat dorința” de a contribui la campania electorală, prin realizarea unor tipărituri, scop în care a și trimis la București un fotograf. Legea română interzice sponsorizarea campaniei electorale din străinătate. Gheorghe Pașcu, persoana pe numele căreia a venit transportul din Franța, a afirmat că toate documentele legate de afișe au rămas la Costea și că afisele au fost aduse acasă la el din simplul motiv că acolo era loc pentru depozitare. Într-un interviu acordat Pro TV, Adrian Costea a susținut că a realizat afișele pe cheltuiala firmei sale, dar că PDSR trebuia să achite costurile lucrării. Acest lucru nu s-a mai produs, deoarece „PDSR a pierdut alegerile”. Costea a spus că a încercat să-și recupereze banii, ultima oară în 1999, când l-a abordat pe Ion Iliescu în sediul PDSR, dar fără succes. Omul de afaceri a mai afirmat că în tot acest timp a evitat să dea în judecată PDSR, întrucât nu a dorit să intre în conflict cu cei pe care îi ajutase. De altfel, a mai spus Costea, suspiciunile autorităților franceze au plecat tocmai de la faptul că, timp de atâția ani, nu a intreprins nimic pentru a recupera banii din România, bani din care statului francez i se cuveneau impozite și taxe. Printre dosarele penale, instrumentate de procurorii români, în care figurează numele lui Costea este și cel privind sponsorizarea albumului „Eterna și fascinanta Românie”, dosar care a fost disjuns, o parte fiind trimisă în instanță, iar în cealaltă procurorii terminând ancheta. Concret, partea trimisă instanței îl vizează doar pe Răzvan Temeșan (629/P/1997), acuzat că, în perioada 8 martie 1995-7 noiembrie 1996, a perfectat contractul de sponsorizare de editare a albumului foto, cu încălcarea normelor BNR, cauzând un prejudiciu la Bancorex de 5,7 milioane de lei vechi. Cea de-a doua parte a dosarului (667/P/1999), în care erau vizați Adrian Costea, Viorel Hrebenciuc, fost secretar general al Guvernului, Nicolae Dan Fruntelată, fostul șef al Departamentului de Informații Publice și Mihai Unghianu, fost adjunct al secretarului general al Guvernului, a fost finalizată, procurorii români așteptând și azi (că au lăsat-o moartă) comisia rogatorie pentru a verifica anumite documente legate de modul în care s-a derulat contractul cu firma Group Saintonge. Alt dosar (129/P/1999) în care este menționat numele lui Adrian Costea este cel în care Răzvan Temeșan a fost trimis în judecată, în 7 iunie 1999, pentru că a aprobat și derulat cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, convenții de credit în valută, în valoare de 63.519.000 de dolari, în beneficiul firmei Star Trade Invest din București (filiala firmei franceze Star Trade a lui Adrian Costea), al cărei administrator este Ion Cazacu, pentru importul a zece transporturi de motorină, petrol și benzină. Contractul s-a desfășurat în perioada 12 decembrie 1994-2 august 1995, iar Bancorex a fost pagubit cu 14.918.000 de dolari, plus dobânzile. Banii plecați de la Bancorex au ajuns în Franța, unde serviciul francez care se ocupă de operațiuni de spălare de bani s-a sesizat și a stabilit că Adrian Costea ar fi vinovat, pe lângă spălare de bani, și de abuz în serviciu privind bunurile societății. Un alt dosar este cel în care Răzvan Temeșan, fostul președinte al Bancorex, a fost arestat, la 18 mai 1999, de către Parchetul Curții de Apel Constanța, sub acuzația de abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru că a aprobat deschiderea unui acreditiv de 5,5 milioane de dolari în favoarea societății AgroHolding din București pentru importul a 30.000 de tone de motorină din Franța (cu ajutorul lui Adrian Costea). Deși motorina a fost vândută, banii nu au fost restituiți Bancorex. Surse diplomatice au afirmat la vremea respectivă că este posibil ca principalul suspect în acest dosar, Adrian Costea, să fi înființat firme fantomă în Elveția pentru a pune la adăpost produsul deturnărilor de fonduri.

Hrebenciuc și Boda, la rând la audieri – vameșii, luați la întrebări. Procurorii Curții Supreme de Justiție au început, în 2000, audierile persoanelor implicate în aducerea în țară a afișelor folosite de către fostul președinte Ion Iliescu în campana electorală din 1996. Procurorii l-au confruntat pe Laurențiu Stănescu, fost inspector vamal la Direcția Generală a Vămilor (DGV), cu Mihai Ștefan, fost director adjunct al Direcției de control și supraveghere vamală din cadrul DGV. Mihai Ștefan era învinuit că, la acel moment, în calitatea sa de director adjunct al Direcției de control și supraveghere vamală din cadrul DGV, ar fi dat ordin să se distrugă documentele vamale privind introducerea în țară a materialelor electorale. Magistratii i-au audiat atunci și i-au confruntat și pe Octavian Chiridea, fost șef al Vămii Borș, Emilian Goga și Pavel Lăscuț, șefi în cadrul DGV. Răspunsul partidului “beneficiar” nu s-a lăsat așteptat:

PDSR: ministrul Justiției, Valeriu Stoica, demisia. Strâmtorat din ce în ce mai mult din cauza dezvăluirilor din cazul Costea, PDSR a preferat să treacă la atac. Replica PDSR a venit la declarația ministrului Justiției, Valeriu Stoica, care afirmase că fostul președinte al României, Ion Iliescu, a beneficiat de o „finanțare ilegală” în cazul Costea, situație în care, în alte țări, cel în cauză ar fi obligat moral să nu mai candideze. PDSR i-a cerut lui Stoica să demisioneze din Guvern pe motiv că a încălcat deontologia și obligațiile sale de demnitar al statului, prin solicitarea adresată lui Iliescu. În comunicatul PDSR se preciza că declarația ex-liderului ex-PNL intervine „într-un mod nepermis, nedemocratic” și este un amestec „în treburile interne ale unui partid legal constituit”. În plus, afirmau, plini de tupeu, conțopiștii PDSR, „nu există nici o acțiune în justiție, nici măcar o cercetare preliminară” în care partidul sau membrii săi să fie acuzați de acest lucru. Pe atunci deputat PDSR, Miron Mitrea, a apreciat, la o conferință de presă a partidului, că Valeriu Stoica trebuie să lase justiția să se pronunțe în acest caz și apoi să tragă o concluzie, apreciind că ministrul liberal are un interes personal să pregatească drumul spre Președinția României pentru o persoană apropiată lui din PNL. Apelând la o temă foarte dragă liderilor PDSR, Mitrea a mai spus că declarațiile președintelui PNȚCD Ion Diaconescu privind contestarea candidaturii lui Ion Iliescu la Curtea Constituțională fac parte din planul de stopare a accesului liderului principalului partid de opoziție în cursa prezidențială. De fapt, discuția se referea la numărul de mandate de care urma să beneficieze Ion Iliescu. La vremea respectivă, Valeriu Stoica a spus că este important „momentul de când se numără mandatele”. „Dacă se număra din 1990, Ion Iliescu ar fi la al patrulea mandat”, a spus Stoica, iar în cazul în care se evaluează numărul de mandate din momentul în care a intrat în vigoare Constituția, liderul PDSR ar avea un mandat complet și unul incomplet. Între timp, s-a completat cu încă un mandat dezastruos pentru România.

Axa Costea – România – Rusia. O bancă americană, „The European American Bank of New York”, figurează în circuitele financiare utilizate de Adrian Costea, inculpat de justiția franceză pentru spălare de bani, și în cadrul unor afaceri cu statul român și cu Rusia. Această bancă a permis plata unor facturi în contul firmei ruse Sovincom, care i-a furnizat lui Costea mai multe mii de tone de motorină care au fost apoi livrate României. Majoritatea documentelor referitoare la aceste livrări au dispărut, fapt ce îngreunează și mai mult sarcina anchetatorilor români. Potrivit serviciilor de informații de la București, carburantul a fost trimis după aceea ilegal, cu complicitatea regimului fostului președinte Ion Iliescu, în Iugoslavia, care era, la acea vreme, sub incidența unui embargo petrolier impus de ONU. Materialul AFP la care facem referire, reamintește că omul de afaceri Adrian Costea este bănuit că ar fi deturnat în parte fonduri publice din România în valoare de 58,3 milioane de dolari, în cadrul unor contracte cu o casă de editură și cu o societate de comerț cu petrol și produse petroliere.

Iosif Boda a fost audiat ca învinuit în cazul afișelor electorale pentru Ion Iliescu. În anul 2000, fostul șef al campaniei prezidențiale a lui Ion Iliescu, din 1996, Iosif Boda, a fost audiat în calitate de învinuit, în 2000, de către procurorii Parchetului Curții Supreme de Justiție. Mai știe cineva ce s-a întâmplat în continuare? Ok, Iosif Boda a declarat, ca oricare altul dintre eternii și fascinanții inculpați ai eternei și fascinantei Românii mafiot-economice-politice, după ce a fost audiat la Parchetul Curții Supreme de Justiție, că respinge toate acuzațiile care i se aduc, de instigare la evaziune fiscală în scandalul afișelor lui Ion Iliescu și trafic de influență în deblocarea unui transport de petrol, în portul Constanța. El a spus că este dispus să renunțe la imunitatea parlamentară și să-și dea demisia din calitatea de deputat „pentru a se putea face mai repede dreptate”. Fapte de care nu a mai fost nevoie să se producă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Procurorul cu toporul și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Din hoțiile uitate ale lui Ion Iliescu: “afacerea Afișul”, “Afacerea Eterna și fascinanta Românie”, “afacerea livrărilor de motorină în fosta Iugoslavie pe timpul embargoului ONU” (58,3 milioane de dolari costul jafului practicat de către PDSR în complicitate cu Costea; Și un bonus: câteva tentacule mai vechi ale Carcatiței transpartinic-mafiote din sistemul vamal românesc)

  1. Stiri zice:

    Articolul este destul de interesant.

  2. bazel09 zice:

    Ei şi tu ❗ Astea s-au uitat. Chestiunea cu „cine îşi uită trecutul , riscă să repete greşelile ” rămâne valabilă doar la portocalii….. dacă mai ai alături şi 1-2 trusturi de presă care halesc mult rahat fără să-şi vadă bârna din ochi, n-ai nici o şansă.

    • Acidutzu zice:

      Aceasta-i marea problema – uitarea. Si-atunci Iliescu si ai lui se cred mai albi, mai uscati, mai apti de o noua furaciune. Exasperanta este ratiunea opacizata de Antene a alegatorilor acestor specimene si modul in care percep ireal Realitatea.

  3. Felicitări! Cine vrea să-și mai amintească ? Doar noi.

  4. Un “saracut” de vames nu si-a gasit si el o matusa Tamara si asa a ajuns la indemana Agentiei Nationale de Integritate. Aceasta, fara sa tina cont de „munca” depusa de bietul vames, a cerut confiscarea sumei de 190.491,2 lei (45.355 euro) din averea politistului de frontiera. Vamesul Liviu Danut Butta a picat prost pe ancheta ANI care a constatat ca acesta a acumulat, impreuna cu familia, o avere ce depaseste veniturile realizate.
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8749679-ani-solicitat-confiscarea-sumei-45-355-euro-din-averea-unui-vames-moravita.htm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s