de Ştefan Ciocan

Judecătorul Instanței din Manhattan a aprobat eliberarea lui Dominique Strauss-Kahn pe cauțiune, fixată la un milion de dolari și a decis plasarea sa în arest la domiciliu cu monitorizare electronică - condiții care au fost propuse de către avocații săi. Judecătorul a mai spus Strauss-Kahn trebuie sa aibă o pază armată 24 de ore pe zi pe propria sa cheltuială, purtarea unei brățări electronice pentru localizare și o garanție de cinci milioane de dolari. Următoare audiere va avea loc pe 6 iunie. "Adevărata problemă pentru acest tribunal este să aibă garanții, nu doar financiare, pentru a se asigura că inculpatul va fi prezent la audierile ulterioare", a declarat judecătorul Michael Obus. (Sursa ilustrației: http://aurorademocrata.blogspot.com)

Pe zi ce trece se înmulţesc atât acuzaţiile, cât şi probele împotriva şefului FMI Dominique Strauss-Kahn, acest Romulus Mailat al francezilor. La drept vorbind, atitudinea principalului candidat la „tronul” prezidenţial din palatul Elysee, nu ar trebui să mire pe nimeni în condiţiile în care este evident că lumea e condusă la ora actuală de nişte „papagali”, „guşteri” sau cum vreţi să-i definţi pe politicienii de carton, care se joacă de-a „Dumnezeu” cu destinele lumii. În fond, puterea corupe și, cu cât este mai absolută, corope mai profund.

Kahn era favorit în faţa lui Nicolas Sarcozy, o „mămucă” îmbrăcată frumos, care şi-a sfârşit campania electorală câştigătoare la braţ cu o soţie încântătoare, pentru ca după ce s-a ajuns, ca orice cocalar care se respectă, să-şi tragă gagică fotomodel şi să conducă Franţa ca un isteric. Nici în Italia lucrurile nu stau mai bine, Silvio Berlusconi, premierul dependent de viagra fiind mai mediatizat pentru aventurile amoroase şi orgiile sexuale decât pentru modul în care conduce Italia. Nici chiar moştenitorul tronului din Anglia nu se lasă mai prejos, fiind implicat, e drept, cu câţiva ani în urmă, în numeroase scandaluri sexuale. La cum merg lucrurile în Europa, probabil că şi Angela Merkel ar fi fost târâtă în budoarele unor „Botezaţi” germani, dacă ar fi fost mai tânără. Din scandalurile sexuale prin care au trecut aproape toţi conducătorii lumii putem trage o concluzie. Oameni sunt şi ei, şi nu le este străin nimic din ceea ce le este omenesc. Problema intervine abia în momentul în care marile figuri ale lumii îşi folosesc influenţa pentru a-şi satisface poftele animalice sau, mai mult decât atât, bolile psihice. Eu sunt convins că Dominique Strauss-Kahn este bolnav psihic. Cum să violeze o cameristă, un om care plăteşte 3.000 de dolari pe noapte pentru o cameră de hotel? La jumătate din banii ăştia, îşi făcea abonament la Daniela Crudu şi Bianca Drăguşanu la pachet, şi putea să-i râdă în nas lui Leo de la Strehaia. Şi totuşi, a făcut-o, pentru că nu cred în teoria conspiraţiei, conform căreia, americanii i-au strecurat în cameră o frumoasă negresă tocmai când şeful FMI ieşea de la duş. Dar în America nimeni nu se joacă cu legile, nici măcar şeful FMI.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă Dominique Strauss-Kahn s-ar fi gândit să pună ochii pe o camerisă moldoveancă de la vreun hotel de lux din Bucureşti. Mergem pe varianta în care fata nu se gândea că pentru 100 de euroi e mai bine să nu reclame violul, ci că punea mâna pe telefon şi suna la „secţie”. Dominique Strauss-Kahn chema un taxi şi pleca spre aeroport. În acest timp, un sergent major se scărpina în cap şi, plictisit, pleca spre hotel. O vedea pe camerista răvăşită de experienţa şocantă şi o invita pentru a doua zi la secţie să-i ia o declaraţie. Între timp, probabil că-şi suna şeful de la biroul Ordine Publică. „Trăiţi! E una, boarfă de la hotel. Zice că a violat-o domnul ăla de la FMI. Dă-o dracului de curvă… nu s-or fi înţeles la bani! I-am zis să vină mâine la secţie. Trăiţi!”. Şeful, eventual intrigat puţin de grandoarea personajului, posibil să-l sune pe comandantul de la Circa de Poliţie după vreo două ore de la comiterea presupusului viol. În acest timp, cu tot traficul din Bucureşti, Dominique Strauss-Kahn a ajuns deja la aeroport. „Trăiţi! Avem o problemă… A, bine. Vă sun eu într-o oră”. După o oră, şeful FMI, aşezat confortabil în scaun la Bussines Class, aşteaptă decolarea avionului. Şeful de birou încearcă din nou să-l sune pe superiorul de la Circă. „Trăiţi! Acuma putem vorbi? Zice că e o problemă cu ăla mare de la FMI. Cică ar fi violat pe una. O boarfă de la hotel. Da…, probabil că nu s-au înţeles la bani şi curva a sunat la noi să-l reclame. Vine mâine să dea o declaraţie”. Şeful de Circă, la rândul său, îl sună pe şeful de la Capitală, acesta pe şeful Poliţiei Române, care l-ar deranja pe ministru dacă nu ar fi prea târziu. Aşa că, dimineaţa la prima oră îl sună pe şeful de la Interne şi-i raportează că mai marele FMI a avut o altercaţie pe teme sexuale cu o prostituată. Ministrul îl sună pe premier şi acesta, mai departe, informează Cotroceniul. Nu vreau să mă gândesc ce sugestie ar veni de la Preşedinţie pentru rezolvarea situaţiei, pentru că Dominique Strauss-Kahn e deja de mult în Franţa, ţară care nu-l va extrăda pentru nimic în lume să fie judecat în România că a violat o amărâtă de cameristă de la un hotel, fie el şi de lux, din Bucureşti.

În SUA lucrurile au mers mult mai repede. Pentru că în SUA, când vine vorba de lege, Dominique Strauss-Kahn nu e cu minic mai presus decât o cameristă de hotel.