Justiţia cu perniţă – justiţia cu dubiţă

de Ion Mureşan

Îmi plac scenele de arestare. Nu refuz să mă delectez nici cu scenele de aducere cu mandat. Imaginile „pupezelor găbuite”, ca în Amintirile lui Creangă, îmi înmiresmează vederea, fie că le văd în filmele americane, fie că le văd la jurnalele de ştiri de la televizor. Astfel de scene, în care poliţişti vânjoşi şi, eventual, mascaţi înşfacă tot felul de papiţoi în sacou şi cravată, smulgându-i din restaurante, de după birouri din lemn de mahon ori din pat, rezumă în ochii mei momentul în care Făt-Frumos (mai ales în varianta de subordonat al ministrului de Interne, indiferent care a fost ministru după 1989) taie capul Zmeului corupt (mai ales în varianta de subordonat al premierului – și am avut parte de ceva premieri după 1989; iar Adrian Năstase, ca nepot al mătușă-sii Tamara, a fost cel mai incoruptibil).

Cu timpul, după multe vizionări de filme şi, din păcate, puţine înregistrate pe viu, am ajuns să deosebesc nuanţe, diferenţe de la arestare la arestare, de la aducere la aducere. În unele cadre oamenii în uniformă sunt politicoşi ca nişte portari de hotel de cinci stele (numai că nu întind în faţa infractorului un covoraş roşu), tandri ca nişte gheişe, în altele se poartă ca nişte întruchipări hotărâte şi bădărane ale braţului legii. Ca să fiu sincer, cel mai mult îmi place din filmuleţele astea live scena în care poliţişti îl duc la braţetă pe reţinut şi îl ghidează spre uşa autoturismului. Acolo, în faţa portierei deschise ca prin farmec, unul din ei îi pune mâna pe cap şi îl apasă ca să intre „la lontru”. Niciodată nu am înţeles de ce e necesară chestia asta. Probabil că e o chichiţă a cărei utilitate îmi scapă. Îmi scapă, dar îmi place.

Ce declanşează diferenţele astea de comportament, la urma-urmei? După un studiu aprofundat, m-am lămurit. Cu cât frauda pe care cel reţinut a făcut-o e mai mare, dacă a fost devalizată o bancă, dacă au fost deturnate spre buzunarul propriu din buzunarul public câteva milioane de dolari/euro, cel puţin, cu atât politeţea poliţiştilor e mai polimorfă, adică se manifestă în toată splendoarea şi în toate formele. În schimb, dacă nenorocitul a furat un „castravete cornişon” (ca să folosesc o expresie celebră), are parte invariabil de îmbrânceli şi înghionteli, (mai ales dacă e şi de la ţară) de mâini răsucite brutal la spate şi cu grăbire şi dexteritate puse în cătuşe.

Mi-aduc aminte de un caz celebru în am avut ocazia să văd, pe viu, politeţea în aplicarea legii. Gheorghe Funar, pe atunci primar în exercițiu și un maestru în a se face dispărut din faţa oamenilor legii, a fost dus cu mandat la judecătoria din Alba-Iulia. Luându-mă după fotografiile pe care le-am vizionat, am crezut iniţial că văd o scenă de invitare (tradiţională) a naşului la nuntă. Numai zurgălăii lipseau. Nici tu scena cu mâna pe ceafă, nici tu maşina ARO cu geamuri dublate de plasă de sârmă şi fără clanţă pe dinăuntru şi pe care scrie cu litere de-o şchioapă POLIŢIA. Primarul a fost dus la tribunal elegant, într-un autoturism confortabil, „Leganza”, pe când vecinul meu de la ţară a fost înşfăcat şi vârât, tot cu mandat de aducere, într-un ARO hodorogit, care nu l-a mai adus înapoi, de a trebuit omul să-şi plătească biletul de întoarcere din propriul buzunar.

De astfel de scene: cu Gigi Becali în papuci și în halat pe veranda casei, în timp ce oamenii legii transpirau pe lângă el, sau cu Corneliu Vadim Tudor dând cu cascheta legii de pământ, ori cu Sorin Ovidiu Vântu dezgropând Codul Penal de sub dealurile Moldovei, mi-este plin televizorul. Dar, se pare că m-am cam luat cu vorba. În fond, tot ce voiam să spun este că legea se aplică greţos de discriminatoriu: pentru unii ca un premiu, pentru alţii ca o jignire. Suntem egali în faţa ei, cea teoretică, dar nu şi în faţa ei cea practică.

Acest articol a fost publicat în Teme de meditație și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Justiţia cu perniţă – justiţia cu dubiţă

  1. Băşcăliosul zice:

    „Acolo, în faţa portierei deschise ca prin farmec, unul din ei îi pune mâna pe cap şi îl apasă ca să intre „la lontru”. Niciodată nu am înţeles de ce e necesară chestia asta. Probabil că e o chichiţă a cărei utilitate îmi scapă. Îmi scapă, dar îmi place.”
    *
    Buna dispoziţie şi puterea de adaptare la condiţiile spectaculoase de mers ale arestatului (reţinutului) nu-i permit acestuia să se concentreze în momentul intrării în automobilul primitor şi apare riscul major să dea cu ţeasta de pragul de sus, înainte de a i se închide portiera în nas. Pe lângă disconfortul creat de accidentarea musafirului poftit la locul de muncă al însoţitorului, în cazuri extreme nu-i exclusă schimbarea mijlocului de transport cu o ambulanţă, salvatoare cel puţin de aparenţa că loviturile încasate la bibilică nu se datorează metodelor de interogatoriu prin ciocănirea părţii ţestoase cu obiecte contondente. Poliţiştii şi alte organe de însoţire spre anchetă se vor putea apăra mai uşor doar la prima tentativă de ducere: „Noi nu aveam cum să-l aranjăm în halul ăsta pe client, fiindcă nici n-am apucat să ajungem cu el la locul de tortură”. 🙂

    • Sare'n Ochi zice:

      🙂 vezi, de aceea sunt buni si medicii ginecologi pentru a putea da solutii si tratamente cardiace. noi (astia mai misogini) stim ca exista o legatura directa intre sex si inima (via portofel).

  2. -X- zice:

    Regizorii de filme s-au copiat intre ei? … nu cred. In schimb am impresia ca un om cu mainele incatusate nu are aceeasi flexibilitate in miscare ca unul cu mainele libere.
    Ma rog.

    Mi-a placut unghiul ironic de tratare a subiectului.

  3. Greva_fiscala zice:

    Alina, spunea deunazi: „… urmărirea infractorilor în secolul XVII.
    Din punct de vedere al infracțiunilor MAIOR POTENTIA reprezentau cinci fapte de mare violență toate îndreptate împotriva NOBILULUI și erau sancționate cu pedeapsa capitală, iar MINOR POTENTIA erau aceleași cinci fapte dar comise împotriva unor OAMENI DE RÂND, alături de procese referitoare la moșteniri, partaj, injurii etc. și erau sancționate doar prin amenzi.” Are cineva, impresia, ca am depasit acel secol?

    • Sare'n Ochi zice:

      in nici un caz anul acesta 🙂

      • Greva_fiscala zice:

        Esti optimist! Crezi ca vei apuca ziua, cand „tarfa oarba” va „vedea” ceva? Ma indoiesc, indiferent daca, speranta moare ultima!

        • Sare'n Ochi zice:

          pai asta ar fi problema: ca oarba trage cu ochiul pe sun esarfa si-si inclina balanta dupa ceea ce vede. oarba, din pacate, este surda – si exact asta nu ar trebui sa fie: surda. ar trebui sa auda ambele parti si sa le judece impartial. pe baza de auzit, nu de pipait mita si de cantarit avantajele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.