“Colapsul economic al Argentinei” nu poate fi comparat cu Guvernarea Boc (în schimb ne arată tragedia în care ne-ar fi putut târî mafia politico-economică)

Vedeți filmul. Eu pricep că sunt niște șmecherași care l-ar prezenta ca o dovadă a similarității, până la congruență, dintre dezastrul argentinian de la începutul anilor 2000 și situația actuală a României. Dar fac această comparație ștergând 20 de ani de “iepocă” Iliescu, Văcăroiu, Constantinescu, Ciorbea, Vasile, Isărescu, Năstase (mai ales) și Tăriceanu. Din 20 de ani de guvernări post-decembriste în care, pe față și/sau pe ascuns (mai ales subteran, căci mafia politico-economică a României este intra-partinică), campionii jafului din PSD au avut acces la toate resursele țării (mai mult, prin intermediul interpușilor gen: Voculescu, Vântu, Ghiță, Țiriac, Videanu, Vântu, Becali șamd, mare parte și le-au însușit), vor să ne convingă că situația dezastruoasă a României se datorează tandemului Boc-Băsescu. Ei au furat și vor ca alții să plătească nota de plată.

Idei principale de discutat:

1. Privatizarea companiei naționale de gaz și petrol și devalizarea societăților de stat.

Emil Boc: “Nu voi fi niciodată de acord ca Romgazul să fie înstrăinat. Am văzut ce înseamnă în perioadă de criză să nu ai Petromul. Sunt de acord cu conducere performantă la conducerea acestor companii. Soluția pe care o avem în vedere este să avem management privat. Așa se împiedică orice intervenție a clientelei politice. Nu sunt împotriva privatizărilor, dar mă refer la cele strategice. Să aibă conducere performantă, dar să fie în proprietatea majoritară a statului”.

2. Curtea Constituțională a dat cele mai multe decizii din toată istoria Argentinei.

În ceea ce privește această problemă și corespondentul ei în România, o simplă căutare pe “goagăl” ne relevă „postacul”, răspândind viral această “informație” (primul comentariu și fără nici o legătură cu subiectul aflat în discuție) pe blogul Andreei Vass. În material se vorbește despre primele proiecte care vor fi dezvoltate în regim de parteneriat public-privat în România, iar postacul vine să propună duscuții despre ce anume s-a întâmplat în Argentina și să aducă în discuție similarități inexistente. Că tot m-am străduit să caut, am găsit despre activitatea Curții Constituționale următoarele: Cele trei decizii istorice ale Curții  Constituționale din 25 iunie 2010 (adică de bine); Miza alegerilor prezidenţiale (cu privire la numirile de la Curtea Constituțională și cu interesul real al PSD-PNL-PC de a-și subordona această instituție, exact cum a făcut-o Ion Iliescu cât timp ne-a condus cu față umană); Curtea Constituțională, adevăratul șef al statului (Revista Flacăra); și, în funcție de interesele lezate sau nu ale părților implicate în războiul politic din ultimii ani, articole de genul: Curtea_Constituțională_dă_lecții_repetentului_Guvern_Boc.

3. Nici un policitian acuzat de fapte de corupție nu a fost vreodată condamnat în Argentina.

Ia să vedem situația îndelung mediatizată pe această temă a României: lista cu personalități politice trimise în judecată este extrem de lungă. La fel de lungă ca și lista de tertipuri și chițibușării judecătorești a justițiabililor care nu au precupețit nici un efort în a-și tergiversa judecarea faptelor în timp ce răcneau pe la toate televiziunile că sunt victimele politice ale lui Traian Băsescu. Puteți citi pe HotNews un întreg pomelnic de dosare anti-corupție aflate pe rolul completelor de judecată și tergiversate într-o veselie de către sistemul ticăloșit. Senatorul PSD, Cătălin Voicu, care se visa viitor ministru de Interne într-o lume prezidențiată de către Mircea Geoană, sper că a turnat mai multe despre acest sistem pus la cale chiar de el, în anul petrecut pe tubulatură.

Iar surpriza vine de unde nu te aștepți: fostul ministru al Agriculturii Ioan Avram Mureșan a fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru deturnare de fonduri de către judecătorii Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea putând fi contestată la Completul de cinci judecători (Mediafax). Ioan Avram Mureșan fusese deferit justiției pe 18 decembrie 2003 de către procurorii Parchetului Național Anticorupție (actualul DNA). De ce n-a funcționat justiția până acum, poate vă lămuriți citind materialele către care am dat „legătura” mai sus. Și, da – știu că în lumea mafioților politico-economic circulă vorba că “pușcăria trece, banii rămân”, dar aceasta este o altă poveste, cea în care statul chiar va începe să confiște acele averi constituite ilegal. Din 20 de ani, se muncește aproape adevărat doar de 2 – în rest doar s-a mimat interesul.

4. Băncile din Argentina au transferat economiile cetățenilor în conturile băncilor mamă. Spălare de bani.

La noi, încă din martie 2009, FMI a obţinut acorduri scrise de la toate cele nouă bănci-mamă (ieri, 27 martie, se vorbea doar de 8 din cele 9) ale principalelor instituţii de credit din România, prezente joi la discuţiile de la Viena, care s-au angajat să nu retragă capital şi garantează participarea cu capital suplimentar pentru susţinerea subsidiarelor locale. “Suntem conştienţi că este în interesul nostru colectiv( n.r. 99%) şi în interesul României (n.r. 1%) să subscriem la angajamente coordonate de a menţine în întregime expunerea pe piaţa românească”, se arată într-o declaraţie comună a celor nouă grupuri financiare publicată de FMI. Oficialii băncilor-mamă din cele patru state de origine (Austria, Italia, Franţa şi Grecia) s-au angajat să participe la programul de relansare economică a României, conform acordului de sprijin multilateral extern anunţat miercuri, şi să furnizeze capital subsidiarelor locale, acolo unde va fi nevoie. La întâlnirea de la Viena au participat, alături de oficiali FMI, CE, BM, BERD şi BEI, preşedinţii Erste Group, Volksbank, Raiffeisen International, Societe Generale, UniCredit, EFG Eurobank, National Bank of Greece, Alpha Bank, Piraeus şi prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu.

5. Supraevaluarea costurilor investițiilor în infrastructură. Argentina avea 90000 de km de cale ferată. După terapiile de austeritate, mai avea 8000 de km.

Emil Boc: “Orice companie de stat care merge pe pierdere și primește subvenție primește din buzunarul cetățeanului bani. Trebuie să ai cale ferată întreținută, nu să faci 12 ore de la Cluj la București. Tronsonul Comarnic-Brașov se face pe parteneriat public privat.

6. Și în Argentina, stânga și dreapta și-au dat mâna și, în cârdășie cu liderii sindicali au făcut “fiesta” pe bani publici (populism, protecționism, privatizări dubioase, nepotism, supradimensionarea aparatului birocratic), cu rezultatul că cei care au avut, au început să aibă și mai mult, iar cei săraci au cam ajuns muritori de foame.

Emil Boc: “În câteva luni vom atinge, ca număr, contractele de muncă de la sfârşitul lui 2008, peste 6.220.000 de contracte de muncă. Vreau să-i ajutăm pe cei care sunt cu adevărat în nevoie. Cei care pe șmecherie au ajutoare trebuie să meargă la muncă. În privința subvențiilor, pentru cei care au venituri peste o anumită limită nu vor mai primi subvenție. Familiile care au un venit de 850 de lei pe membriu de familie nu vor suferi la factura la termoficare. Sunt un pic mai optimist decât în 2010 când a trebuit să iau acele măsuri fără de care țara va intra în faliment. Principala noastră misiune e să întărim acest drum al ieșirii din recesiune. Trebuie să fim conștienți că dacă nu ținem pedala reformelor apăsată, asta ne-ar costa”.

Eu înțeleg că trebuie stopat populismul economic și limitată (prin lege) libertatea politicienilor ajunși la putere de a dispune, prin cheltuieli electorale (pomeni), de viitorul nostru. Noi știm, din experiența ultimilor 20 de ani, că politicienii nu au nici o jenă să abuzeze de pomeni electorale (vorbesc despre “stimulente” electorale stipulate în legea bugetului și acordate bugetarilor și asistaților sociali, cele care duc la deficit bugetar). Politicienii sunt dispuși să cheltuie banii publici și să se împrumute oricât în contul nostru și al copiilor noștri cu scopul de a câștiga alegerile. Încă nu am văzut vreun efort în cheltuirea resurselor și puterilor agențiilor publice pentru a se atinge ținte publice. Nici nu am văzut ca vreun politician să traducă “public” prin “preocuparea față de oameni” sau să conștientizeze faptul că interesul public se află mai presus decât interesul statului. Poate vom avea ocazia de acum încolo.

Sebastian Lăzăroiu: “Anul acesta urmează restructurarea regiilor. Aici clientela tuturor partidelor va fi lovită direct în inimă”.

Cum vă ziceam: societăţile de stat au fost o sursă de voturi şi bani. O structură de personal supradimensionată (pe Pile, Cunoștințe și Relații) însemna voturi. Aceasta este o formă de protecţie socială mascată. Mai mult, prin intermediul sindicatelor, însemnă un şantaj electoral, practicat fără scrupule, de partidul care are în “algoritm” respectiva unitate. Restructurarea înseamnă, în primul rând, reducere de personal și, implicit, pierdere de voturi pe un anumit segment electoral. Ar trebui să se deștepte acel segment electoral intrat în amorțire datorită scârbei la vederea, timp de 20 de ani, a pe ce anume s-au cheltuit banii publici.

Traian Băsescu: “Foarte mulți au vrut ca România să intre în derapaj. Acest Guvern a reușit să scoată România din criză, în pofida voinței multora. Eu consider că aceste măsuri impopulare care au avut efecte nocive enorme au tractat țara prin criză. Au fost și mici erori de parcurs, au fost unii care au făcut inegalități, dar acest Guvern a trecut cu țara prin criză”.

7. Guvernanții din Argentina au vândut ramurile strategice (monopoluri). Imediat au crescut tarifele fără ca cei ce le-au luat să investescă un cent în dezvoltare. Deși se spunea că s-au privatizat pentru eficientizare și diminuarea subvențiilor, s-au dat subvenții în continuare, dar acum pentru firme străine.

Traian Băsescu: „În 2011, obiectivul major e optimizarea funcționării intreprinderilor de stat, a regiilor, societăților cu capital majoritar de stat. Aici nu am nicio ezitare sa vorbesc public de câteva din societățile care sunt în atenție în anul 2011. Mă refer la companiile energetice Turceni și Rovinari, la Compania Națională a Huilei, Termoelectrica, Oltchim, Poșta Română și multe altele. De ce le menționez public? Pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. De ce le plătim? Niște domni manageri bine instalați politic și blagosloviți politic nu au niciun fel de apăsare nici legat de pierderi, nici de arierate, nici legat de stocuri. Ei sunt marii boieri, baronii economiei românești. Atrag atenția și regiilor profitabile – faptul că Romgaz, Transgaz, Hidorelectrica au profit nu spune mare lucru. A realiza profit de 100 de milioane când ai potențial să obții 500 de milioane intră în aceeași categorie cu managerii care realizează pierderi”.

Cum reacționează la aceste declarații șmecherașii? Prin compararea tunurilor anilor ’90, când funcționau ingineriile financiare de genul: falimentare şi lichidare prin vânzarea de active (știu alde Vuza și Vizer șamd multe să ne spună din acest sport), cu negocierile actuale cu FMI (nu că aș fi vreun admirator al cestei banci – dar cine ne-a adus în situația de a negocia cu aceștia, nu cumva chiar inginerii financiari ai anilor 90, azi mari deontologi economici?). Acum vorbim despre “politică oficială” când actualul guvern, “în cârdăşie cu FMI”, “falimentează” România pentru a o “vinde la bucată”. Dacă zice Boc că vrea manageri străini, hop apare întrebarea: “managerii români nu-s buni, aducem străini – că zice FMI. Da-da. Madoff e bun? Da-da, managerii ăia străini care au băgat economia americană şi pe cea mondială pe un drum de neîncetate succesuri. Aaa – mi se va spune- să nu generalizăm, nu toţi managerii străini sunt aşa. Dar cei români pot fi băgaţi la grămadă”? După care vine și placa cu “noi suntem români – noi suntem români și d-aia ne-am cam săturat să ne tot dea indicații investitorii străini”. Dar să vă jefuiască “investititorii” români, nu v-ați săturat (băi, loazelor)?!

Traian Băsescu: „La regiile de stat este o clientelă transpartinică… Problema este să găsești managerul potrivit și depolitizat… Azi e director general, se schimbă guvernarea, e director general adjunct, dar e tot pe acolo. Prin management privat vom sparge această clientelă”.

În concluzie (în ce mă privește): urmăriți filmul despre Argentina și încercați să vă închipuiți o guvernare Antonescu (cel care a reușit performanța de a avea mai multe absențe la locul său de muncă: Parlamentul, decât Cătălin Voicu care este de mai bine de 1 an în arest) – Ponta (un “cârlan”, după cum l-a definit chiar Ion Iliescu, asupra căruia există suficiente suspiciuni că ar fi părtaș la “sinuciderea” colegului său Cristian Panait). Realitatea din film poate fi viitorul României.


Acest articol a fost publicat în Teme de meditație și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la “Colapsul economic al Argentinei” nu poate fi comparat cu Guvernarea Boc (în schimb ne arată tragedia în care ne-ar fi putut târî mafia politico-economică)

  1. o mică remarcă, puțin cam off-topic:
    managementul privat nu va rezolva nimic.
    va fi același management politruc, într-un ambalaj nou.

    • Sare'n Ochi zice:

      exista si aceasta posibilitate. dar pana nu este incercata, doar putem presupune. cred ca retragerea statului dintr-o gramada de agentii si desfiintarea acestora ne-ar aduce mai mult profit. si ne intoarcem la o mai veche afirmatie de-a mea: Romania este mai profitabila cu romanii plecati in vacanta… 🙂

    • Alina RAUS zice:

      de acord cu tine. am si scris ceva in acest sens. Situația angajării unor manageri străini în companii/instituții publice românești o văd similară cu a-ți aduce bărbat străin în casă ca să-ți învețe nevasta cum să te facă fericit 🙂 http://alinaraus.wordpress.com/2011/05/17/manageri-straini-chiar-asa-sa-fie/

      • eu mă refeream la manageri români, nu străini.

        pe de altă parte, dacă discutăm de străini, nu sunt deloc de acord cu ce ai spus.
        alor noștri le lipsesc atât competența managerială, cât și o cultură organizațională sănătoasă.
        managerii străini ar aduce o schimbare.

        • Alina RAUS zice:

          si crezi ca niste sefi straini vor putea schimba cultura organizationala a unei institutii? stii foarte bine ca nu au cum -cel putin nu intr-o perioada limitată de timp (cea a mandatului). o institutie nu evolueza de una singura, ci in cadrul unui sistem, iar cultura ei este bucatica din cea a sistemului din care face parte. daca vorbim de manageri privati romani, eu le-as acorda prezumtia de succes. cu conditia sa fie sustinuti si motivati. nu am priceput de ce, brusc, avem bani pentru manageri straini, dar in privinta celor autohtoni am asteptat sa performeze in virtutea patriotismului. si dupa aceea ne plangem ca isi rotunjesc veniturile prin metode mai putin ortodoxe.

          • Sare'n Ochi zice:

            cred ca am scris ceva pe aceasta tema. pe scurt: daca politicienii ar avea bun simt, o institutie publica (inclusiv o agentie a statului, ori o intreprindere cu capital majoritar de stat – care mai bine ar dispare prin retragerea statului – dar acesta este un vis) ar avea doua componente: una politica (la varf – care s-ar schimba exact cum se schimba administratia in SUA, odata cu plecarea echipei care a luat cafteala electorala; ma rog, aceasta echipa ar trebui sa fie alcatuita din profesionistii crescuti de catre partide, dar partidele nu-si cresc profesionisti) si una de memorie a institutiei de care nu ar avea nimeni voie sa se atinga decat pe motiv de competente. memoria unei institutii nu are cum sa functioneze daca sunt permanent ingerinte politice la toate nivelele – ca trebuie pus un nepot sau nepotica in pita. concursuri, evaluari anuale, stimulente. problema este cea de politizare a „managementului” pana la sefi de birou si, uneori, portari si femei de serviciu.

          • « si crezi ca niste sefi straini vor putea schimba cultura organizationala a unei institutii? stii foarte bine ca nu au cum -cel putin nu intr-o perioada limitată de timp (cea a mandatului). o institutie nu evolueza de una singura, ci in cadrul unui sistem, iar cultura ei este bucatica din cea a sistemului din care face parte. »

            da, cred c-o vor putea.
            cultura se schimbă.
            și este influențată în special de șeful cel mai de sus.

            « daca vorbim de manageri privati romani, eu le-as acorda prezumtia de succes. cu conditia sa fie sustinuti si motivati. »

            nu-i vorba de prezumții, de preziceri.
            ci de facts.
            de trecut, de ce au făcut până acum.
            chiar și atunci când au fost motivați formal (oficial).
            există un motiv pentru care administrația publică (sau orice altceva) din România diferă mult de cea din Germania.
            și motivul ține exclusiv de management.
            de comportament profesional și general-uman.

            • Alina RAUS zice:

              oficial (formal) au fost remunerați și nicidecum motivați (nu cred că este cazul să dezvoltăm teoriile motivaționale 🙂 ).
              intradevar, diferențele între administrațiile publice ale diverselor țări țin de conducerea acestora. dar acest lucru nu inseamna ca ce e bine intr-o parte merge și in cealaltă. un exemplu este deja arhicunoscuta comparație între managementul american și cel japonez. fiecare este croit după nevoile societății în care este aplicat.

              • referitor la motivare:
                dacă un străin ar fi pus în locul românului, ar fi motivat.
                faptul că românul n-a avut motivație ține de structura lui psihică, spirituală și intelectuală, diferită de cea a străinului.
                adică tocmai ce ziceam în mesajele anterioare.

                referitor la managementul din diferite țări:
                da, diferă de la o țară la alta.
                mai ales cel american de cel japonez.
                dar cel american și cel japonez sunt performante.
                cel românesc e debil.
                asta înseamnă că nu se face managementul adecvat acestei societăți.
                dar acest management este posibil.
                din păcate, slabe șanse ca românii să-l realizeze.

  2. Băşcăliosul zice:

    Alde Ghiţă stau la pândă, la portiţă, să ne-o tragă, în privat(ă).
    Eu aş organiza din start licitaţia cu „management (amestecat) public-privat” pentru atragerea şi selecţia managementului privat nu doar după preţul corect ci mai ales după numărul şi anvergura criteriilor de performanţă acceptate.
    Cine ştie să rişte mai mult câştigă.
    Apoi, clauzele contractuale să includă şi „cine riscă- din partea statutului- să scoată pe tuşă un manager, pe motive nefondate, să suporte consecinţele tot în privat, ca să se înveţe minte că nu tot ce zboară, odată cu alternanţa la putere, se mănăncă pe gratis sau cu foloase necuvenite, doar pentru a-şi aduce managerului lui privat-preferat.

    • Băşcăliosul zice:

      Motivele nefondate- legate ca râia de managementul sănătos- să nu fie constatate în instanţele româneşti ci prin arbitraj internaţional. Un manager străin şi capabil… să se bage, ca berbecul, în uşile intanţelor româneşti merită descalificat din start, cu toată consideraţia. 🙂

      • Sare'n Ochi zice:

        aici mai vii de acasa – se cheama legea raspunderii individuale (nu colective ca acuma. da legea o sentinta si se executa la plata, in solidar, o institutie a statului, fara a se mai intoarce recurent impotriva ticalosului de la care a pornit prejudiciu: judecator, manager, ministru, devalizator samd)

        • Băşcăliosul zice:

          Da, prin legea privind responsabilitatea ministerială, numai că nelegiuitorii vor avea grijă şi interese s-o dea cotită, fiindcă nu le convine să răspundă material şi direct vreun confrate, aşa cum nici magistraţii nu se bucură de acţiuni în regres (iniţiate de reprezentantul statului: în acest caz, Ministerul de Finanţe) pentru recuperarea prejudiciului de la cel cu mâncărimea mai mare decât prevenţia.
          Eu am spus de prevederea în clauza contractuală în sensul ca cine intenţionează, din partea statutului, să rezilieze contractul de management cu privatul, să-i sară în ochi, când i-ar trece să-l citească, riscul de a răspunde cu propriul buzunar, eventual în solidar cu premierul; clauza ar urma să facă trimitere la norma legală aplicabilă, utilă şi în cunoştinţa managerului privat; e normal să afle prin contract de cadrul legal menit să-i apere şi lui interesele, în mod echilibrat, inclusiv prin protecţia faţă de abuzurile noii puteri.

          • Sare'n Ochi zice:

            este de bun simt ce zici. isi asuma managementul cu tot cu riscurile de rigoare. cum ar fi sa gajeze de la inceput (ca un fel de cautiune) ca va fi manager bun, nu va umbla aiurea-n conturi si va fi devreme acasa :)?

            • Băşcăliosul zice:

              Contractul de management poate fi conceput din start pentru a fi protejat de eventualele abuzuri ale noii puteri, tocmai prin trimiteri precise la cadrul legal în vigoare, astfel încât noua putere să nu poată opera nici dacă ar schimba legea. Contractul se face şi se desface după normele legale în vigoare la momentul încheierii. Cu alte cuvinte, puterea actuală are şi motive să creeze cadrul legal protecţionist pentru viitor. (inclusiv dacă managerul este ales după câtă şpagă ştie să ofere, înainte de a fi desemnat câşitigător 🙂 ) E la fel de periculoasă şi protejarea managerului neperformant, descurcăreţ în a-şi menţine cu şpaga dezastrul managerial, indiferent de gaşca aflată la putere. Astfel de sincope se pot preveni tot prin legea responsabilităţii ministeriale, cu obligaţii, răspunderi şi sancţiuni, inclusiv de natură penală cel puţin pentru neglijenţă în serviciu.

  3. Alina RAUS zice:

    pana la urma orice solutie depinde de raportul cost-beneficii dar si de cine evaluază acest raport. managerii-străini sau români, privați sau „publici”-toți sunt ”băieți deștepți” și drept urmare se vor adapta sistemului (inca n-am auzit de sistem care să se adapteze individului:) ) altfel vor fi ejectați. diferența va fi doar in ceea ce priveste durata adaptarii.

  4. Patagonu-i frate cu românu. Bogdaproste pentru film.

  5. cvdf zice:

    ADMIN zice: ia priviti mostra de Iliescozaurus Tampitus (ne scriu prostii pe blog si-si dau cu stangul in dreptul). Multumim ca ne iubiti, ma!
    sa ma cac in ochii mei de anti-basist imputit ce sunt!! javra muista ce ce sunt impreuna cu mama mea, sora-mea si oaia din curtea ce-o tin pe linga Biblioteca Nationala din Bucuresti – pe unde imi este providerul (pe strada Doamnei) cu care ma culc si zic la toata lumea ca-i nevasta-mea!!
    ADMIN zice: vezi mai, 95.76.143.77, ca esti cam prost? Ia zi-ne, mai spalat pe creier, ti-au placut minerii? Te-au folosit misto cu tarnacopul?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.